Politist. Sanctionare disciplinara. Gresita anulare a ordinului de sanctionare in temeiul art. 268 alin. (2) din Codul muncii.

Legea nr. 360/2002, art. 59 � art. 62�

In considerarea statutului special al politistului, ca functionar public civil investit cu exercitiul autoritatii publice, Legea nr. 360/2002 prevede in ceea ce priveste sanctionarea acestuia, o procedura specifica, obligatorie, si de stricta interpretare. Astfel, impotriva unui ordin de sanctionare emis in temeiul Legii nr. 360/2002, nu poate opera nulitatea ca sanctiune pentru nerespectarea unei conditii de forma impusa de prevederile Codului muncii.
In aceste conditii, anularea de catre instanta de fond a ordinului de sanctionare este nelegala, fiind rezultatul unei gresite interpretari a actului juridic dedus judecatii, care nu era o decizie de dreptul muncii, ci un act administrativ emis in baza unei legi speciale.

Prin sentinta civila nr.269 din 10 octombrie 2005 a Curtii de Apel Timisoara a fost admisa, astfel cum a fost precizata, actiunea reclamantului O.C. impotriva paratilor Ministerul Administratiei si Internelor si constatandu-se nulitatea absoluta a Ordinului nr.S/II/3630 din 13 mai 2005 emis de parati.
Au fost obligati acestia sa-l reintegreze pe reclamant in postul detinut anterior, cu plata drepturilor salariale ce i se cuvin, indexate, majorate si recalculate, conform art.89 din Legea nr.188/1999 si a fost respinsa actiunea fata de Inspectoratul de Politie al judetului Arad pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca ordinul prin care reclamantul a fost sanctionat disciplinar este nul intrucat nu cuprinde o descriere a faptelor ilicite savarsite, motivele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantului in cadrul cercetarii prealabile, termenul si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
A considerat instanta ca dosarul administrativ de cercetare prealabila incheiat de parati nu poate suplini ordinul de sanctionare, deoarece doar acesta din urma este supus controlului de legalitate in contencios administrativ si este singurul producator de consecinte juridice fata de reclamant.
A aplicat instanta sanctiunea nulitatii ordinului in temeiul art.268 alin.2 din Codul muncii care prevede expres sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara, considerand ca dispozitiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 si cele ale art.103 din Legea nr.188/1999 sunt norme de trimitere la dispozitiile Codului muncii care permit aplicarea art.268 alin.2 in speta.
Impotriva acestei sentinte au declarat recursuri in termen Ministerul Administratiei si Internelor, aratand ca raspunderea disciplinara a politistului are fundamente speciale de drept administrativ, astfel incat actul care materializeaza aplicarea sanctiunii disciplinare, precum si actele premergatoare sunt acte administrative de autoritate, guvernate de norme juridice de drept administrativ, iar nu de norme de dreptul muncii.
Sustin recurentii ca art.62 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 prevede forma ordinului de sanctionare, dar nu in mod imperativ, sub sanctiunea nulitatii actului.
Apreciaza recurentii ca nulitatea poate interveni doar in acele situatii in care, prin nerespectarea formei, i s-a adus celui sanctionat o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel, dar in speta, reclamantul a cunoscut exact faptele pentru care era cercetat, temeiul legal al sanctionarii, iar in procesul-verbal de sedinta al Consiliului de disciplina s-au consemnat obiectiunile si apararile acestuia.
Recursurile sunt fondate.
Legea nr.360/2002 reglementeaza statutul special al politistului ca functionar public civil investit cu exercitiul autoritatii publice (art.1 alin.1 si art.2 alin.1).
Potrivit art.42 lit.d) din aceeasi lege, politistul este dator ca, prin activitatea sa publica ori privata, sa nu compromita prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte .
Tocmai in considerarea acestui statut special, aceeasi lege prevede o procedura de cercetare prealabila obligatorie � conform art.59 � si existenta unui consiliu de disciplina, conform art.62, care analizeaza faptele, probele si apararile celui invinuit de savarsirea uneia dintre abaterile disciplinare prevazute de art.58 din lege.
Reglementarile speciale ale Legii nr.360/2002 in materie disciplinara sunt de stricta interpretare, inclusiv cele ale art.61.
In aceste conditii, anularea de catre instanta de fond a ordinului de sanctionare pe temeiul unui text imperativ din Codul muncii este nelegala, fiind rezultatul unei gresite interpretari a actului juridic dedus judecatii care nu era o decizie de drept al muncii, ci un act administrativ emis in baza unei legi speciale (art.304 pct.8 Cod procedura civila).
Instanta de fond a incalcat Legea nr.360/2002, considerand ca dispozitiile art.61 din aceasta pot fi interpretate extensiv, in sensul existentei sanctiunii nulitatii deciziei de sanctionare, desi textul nu prevede expres aceasta sanctiune (art.304 pct.9 Cod procedura civila).
Consecinta acestor interpretari este ca instanta, aplicand gresit o sanctiune cu nulitatea pentru forma actului administrativ atacat, nu a intrat in cercetarea fondului, astfel incat a fost hotarata casarea cu trimitere spre rejudecarea in fond a actiunii, sub incidenta art.312 alin.5 teza I Cod procedura civila.