Legat cu titlu particular sub conditie suspensiva avand ca obiect un imobil abuziv nationalizat. Efecte. Calitatea procesuala activa a legatarului de a revendica imobilul

Legatul cu titlu particular, instituit asupra unui imobil abuziv nationalizat, sub conditia retrocedarii, confera legatarului calitatea procesuala activa de a revendica imobilul de la stat .

Prin sentinta civila nr.711 din 21 iunie 2000, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei D.A.R. care, in contradictoriu cu C.G.M.B., U.V., U.M. si I.A.V., a solicitat instantei sa constate ca imobilul in litigiu a fost abuziv nationalizat, iar contractul de vanzare-cumparare prin care parata I.A.V. a dobandit imobilul, precum si contractul de schimb incheiat de aceasta cu paratii U.V. si U.M. sunt lovite de nulitate absoluta.
In motivarea sentintei, privitor la exceptie, instanta a retinut ca certificatul de mostenitor invocat de reclamanta atesta calitatea de legatar cu titlu particular a reclamantei asupra unor bunuri determinate individual in certificat, printre care nu este mentionat si apartamentul revendicat, care figureaza numai intr-un codicil intocmit de numita H.P.S. la 5 iulie 1994 si care contine legate cu titlu particular privind sase imobile, toate afectate de conditia suspensiva ca aceste imobile sa-i revina testatoarei prin �desnationalizare�.

In conformitate cu prevederile art.925 C.civ., prima instanta a retinut ca dispozitia testamentara din codicil este facuta sub conditie suspensiva si devine caduca in cazul in care legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei. Intrucat, in cauza, testatoarea a decedat inainte de indeplinirea conditiei, s-a apreciat ca legatul invocat de reclamanta avand ca obiect apartamentul revendicat este caduc, astfel incat reclamanta nu are calitate procesuala activa in cauza.

Prin decizia nr.35 din 24 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a admis apelul reclamantei, a desfiintat sentinta tribunalului si a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal, cu motivarea ca tribunalul a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 925 C.civ., intrucat acest text se refera la decesul legatarului inainte de indeplinirea conditiei suspensive, ceea ce nu este cazul in speta.

Recursurile declarate de paratii I.A., U.V. si U.M. sunt nefondate.

Astfel, recurentii au sustinut, in esenta, ca solutia instantei de apel este gresita, deoarece intimata nu este legatara asupra apartamentului revendicat decat sub conditia suspensiva a revenirii imobilului in patrimoniul testatoarei, care insa a decedat inaintea indeplinirii acestei conditii . De asemenea, au mai sustinut ca art. 978 C.civ., invocat de instanta de apel in motivare, nu se aplica interpretarii testamentelor, astfel incat, in mod gresit instanta de apel a retinut, in baza art. 1016 C.civ. ca, in speta, actiunea in revendicare este un mijloc de aparare si conservare a dreptului de proprietate . Totodata, decizia instantei de apel a fost criticata si pentru considerentul ca nu s-a facut nici o referire in motivare la art. 926 C.civ., text pe care reclamanta si-a fondat apelul, fiind examinat doar art. 925 C.civ., iar, pe de alta parte, din certificatul de mostenitor depus la dosar nu rezulta si calitatea de mostenitoare a reclamantei asupra apartamentului in litigiu.

In speta, testamentul, ca act juridic unilateral mortis causa, cuprinde atat doua legate - unul avand ca obiect un apartament situat in imobilul din litigiu si celalalt un loc de veci, ambele fiind pure si simple, adica neafectate de nici o modalitate -, cat si legatele mentionate in codicil � parte integranta a testamentului care se supun acelorasi reguli si au aceeasi valoare juridica ca si testamentul � avand ca obiect mai multe bunuri individual determinate, printre care si apartamentul revendicat de reclamanta, deci tot legate cu titlu particular, dar toate afectate de conditia suspensiva �daca vor reveni la proprietar prin desnationalizare�.

Beneficiara testamentului, a legatelor pure si simple, ca si a legatelor sub conditie suspensiva, este intimata � reclamanta.

La data intocmirii testamentului, 26 iunie 1975, posibilitatea revenirii imobilelor in patrimoniul fostilor proprietari nu exista, dar ulterior o atare posibilitate a aparut si, in temeiul ei, la 5 iulie 1994, testatoarea a redactat codicilul. De altfel, autoarea testamentului a si valorificat posibilitatea redobandirii imobilelor nationalizate in baza Decretului nr.92/1950, promovand o actiune in instanta pentru obtinerea apartamentului nr.1 din imobilul aflat in litigiu, finalizata dupa decesul ei, printr-o hotarare judecatoreasca.

In calitate de titulara a legatelor sub conditie suspensiva, intimata-reclamanta este indreptatita sa actioneze in instanta, in temeiul art.1016 C.civ., corect evocat de instanta de apel, potrivit caruia �creditorul poate, inainte de indeplinirea conditiei, sa exercite toate actele conservatoare dreptului sau�.

Actele de conservare inglobeaza toate actele prin care se tinde la evitarea pierderii materiale sau disparitiei juridice a unui drept, iar �desnationalizarea�, la care face referire codicilul, nu se produce de drept, adica in puterea legii, ceea ce face necesara promovarea unei actiuni prin care legatara reia exercitiul dreptului de proprietate, drept pe care autoarea ei, daca se dovedeste o nationalizare abuziva a imobilului, nu l-a pierdut niciodata.

Din acest motiv, in conditiile analizate, actiunea in revendicare poate constitui un mijloc de aparare si, sub un anumit aspect, chiar de conservare a dreptului de proprietate, cum a calificat-o instanta de apel.

In acest context, este fara relevanta juridica sustinerea recurentilor U.V. si U.M., in sensul ca instanta de apel a omis a analiza prevederile art.926 C.civ., chiar daca a fost evocat de intimata-reclamanta in apelul ei, iar, pe de alta parte, prevederile art.978 C.civ. contin reguli de interpretare nu doar a conventiilor, ci a oricarui act juridic, inclusiv a unui act juridic unilateral mortis causa, cum este testamentul. In ceea ce priveste art.925 C.civ., textul se refera la legatar, iar nu la testator, cum gresit a retinut tribunalul, in sensul ca legatarul trebuie sa fie in viata atat in momentul decesului testatorului, cat si in momentul indeplinirii conditiei suspensive care se poate realiza oricand, inainte sau dupa decesul testatorului.