Lege de reparatie. Dovedirea dreptului de proprietate. Persoana indreptatita. Acte doveditoare ale dreptului de proprietate

Pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, prevede ca prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se intelege orice inscrisuri translative de proprietate,

acte juridice care atesta calitatea de mostenitor, orice acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva (art. 2 alin. 1 din lege), orice acte juridice care atesta detinerea proprietatii (extras carte funciara, istoric de rol fiscal �, orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea persoanei respective) etc.
Pentru ca art. 22 din Legea 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale in privinta dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor indreptatite, inseamna ca aceste prevederi se intregesc cu cele cuprinse in normele de aplicare la care s-a facut referire. Ca urmare, rezulta ca, in aceasta materie, ce vizeaza retrocedarea imobilelor preluate abuziv, in privinta dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate sa se faca potrivit dreptului comun, asa incat sunt admisibile si alte mijloace de dovada, astfel cum au fost redate mai sus.
Sintagma �acte doveditoare ale dreptului de proprietate� are, prin urmare, in acceptiunea legii de reparatii, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemanator, un continut mai larg decat cel al notiunii similare corespunzatoare dreptului comun in materie, reglementare ce se inscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparatie, in spiritul si finalitatea acestei legi. Ceea ce este important in acceptiunea legii speciale este de a se stabili daca bunul solicitat s-a aflat in proprietatea persoanei indreptatite.
***
Prin cererea inregistrata la data de 16.05.2005, reclamantul B. G. a solicitat in contradictoriu cu parata Primaria municipiului Galati, anularea dispozitiei nr. 1580/SR din 15.04.2004 emisa de parata si restituirea in natura a imobilului teren situat in localitatea Galati. Ulterior, la termenul de judecata din 26.09.2005, reclamantul si-a precizat si completat cererea introductiva in sensul acordarii si de despagubiri in cuantum de 700.000.000 lei, echivalent al constructiei aflate pe terenul solicitat si care a fost demolata abuziv in anul 1987.

In motivarea cererii, reclamantul a sustinut ca actul emis in procedura Legii nr. 10/2001, este nelegal intrucat cu inscrisurile depuse in probatiune a facut, cu prisosinta, dovada existentei dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu care s-a aflat in patrimoniul antecesoarei sale, B.A., al carei unic mostenitor este si care a fost deposedata abuziv de bunuri de catre autoritatile locale,
Prin sentinta civila nr. 1614 din 30.11.2005 a tribunalului Galati a fost respinsa ca neintemeiata actiunea introductiva, prima instanta retinand in esenta ca din actele depuse in probatiune, nu rezulta ca la momentul deposedarii, imobilul solicitat s-ar fi aflat in patrimoniul defunctei B.A. Din adresa nr. E/3575 din 4.06.1998 eliberata de Administratia Financiara Galati nu rezulta decat imprejurarea ca B. A. figura inscrisa in evidentele fiscale cu o suprafata de 500 m.p. teren la adresa mentionata, inscris care nu echivaleaza insa cu un titlu de proprietate si astfel nu dovedeste dreptul de proprietate afirmat de reclamant.
In cauza nu-si gasesc aplicabilitate nici prevederile art. 24 din Legea 10/2001, intrucat reclamantul nu a facut dovada preluarii abuzive a imobilului cu vreun act normativ sau de autoritate cum prescriu dispozitiile legale evocate, pentru ca acesta sa poata beneficia de prezumtia instituita de textul legal mentionat.
Apelul declarat de reclamant impotriva susmentionatei hotarari, a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 70/A din 15.03.2006 a Curtii de Apel Galati, instanta care a apreciat ca reclamantul nu a facut dovada calitatii de proprietar a autorului sau ori a preluarii abuzive de catre stat a imobilului solicitat, aspecte temeinic retinute de prima instanta.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate, motivele caii de atac fiind incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, reclamantul a sustinut ca in mod gresit s-a retinut neindeplinirea cerintelor art. 23 si 24 din Legea 10/2001, desi cu actele depuse in probatiune, inclusiv in recurs a dovedit cu prisosinta indeplinirea cerintelor impuse de prevederile legale mentionate. A invederat astfel ca, in dovedirea proprietatii a depus o adeverinta de rol fiscal din care rezulta ca, antecesoarea sa, B. A., a figurat pana in anul 1987 in evidentele fiscale cu suprafata de 500 m.p., teren situat in Galati, ca si actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1027-141 din 29.04.1960 din care rezulta ca autoarea sa a devenit impreuna cu sotul sau proprietara unui teren de 583 m.p. si o casa la adresa mentionata.
Intrucat cu inscrisurile evocate a facut dovada dreptului de proprietate asupra bunului solicitat, bun ce se afla in administrarea paratei, a considerat ca intrunite cerintele legale impuse de actul normativ de reparatie, motiv pentru care, fata de dispozitiile instantelor precedente, contrare prevederilor legale enuntate, a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a deciziei curtii de apel si, in urma rejudecarii cauzei, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
Recursul este fondat.

Prin notificarea nr. 1055 din 25.09.2001 reclamantul B. G. a solicitat restituirea in natura sau in echivalent a imobilului (teren si constructie) situat in Galati.
Cererea reclamantului a fost respinsa prin dispozitia nr. 1580/SR din 15.04.2005, ce constituie obiectul prezentei proceduri judiciare, determinat de constatarea ca solicitantul nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat nici a deposedarii de catre stat .
Atat in etapa administrativa a procedurii, cat si in cea judiciara, reclamantul a anexat notificarii actele ce-i atesta calitatea de mostenitor al proprietarului bunului � B. A., precum si, in ceea ce priveste dreptul de proprietate afirmat, adeverinta nr. E/3575 din 4.06.1998 emisa de Administratia Financiara si Trezoreria municipala Galati, din care rezulta ca antecesoarea a figurat in evidentele fiscale ale localitatii cu un teren in suprafata de 580 m.p. proprietatea sa pana la data de 1987 cand a fost radiat, fara a se indica motivul acestei radieri.
Considerand ca inscrisul invocat nu intruneste cerintele legale pentru a fi considerat titlu de proprietate si astfel nu are aptitudinea de a dovedi dreptul de proprietate afirmat, precum si in lipsa unui act normativ sau de autoritate de preluare de catre stat a acestuia, instantele judecatoresti asemenea autoritatii administrative au apreciat ca nefondate pretentiile reclamantului.

Considerentele instantelor si consecutiv dispozitiile acestora sunt gresite, fiind date cu gresita aplicare a legii, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Astfel, potrivit art. 22 din Legea 10/2001 (in prezent art. 23 din lege), actele doveditoare ale dreptului de proprietate si, in cazul mostenitorilor, actele ce le atesta aceasta calitate vor fi depuse, ca anexa la notificare, intr-un anumit termen, prelungit apoi prin lege.
La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, se prevede ca prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se intelege orice inscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atesta calitatea de mostenitor, orice acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva (art. 2 alin. 1 din lege), orice acte juridice care atesta detinerea proprietatii (extras carte funciara, istoric de rol fiscal �, orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea persoanei respective) etc.

Pentru ca art. 22 din Legea 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale in privinta dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor indreptatite, inseamna ca aceste prevederi se intregesc cu cele cuprinse in normele de aplicare la care s-a facut referire. Ca urmare, rezulta ca, in aceasta materie, ce vizeaza retrocedarea imobilelor preluate abuziv, in privinta dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate sa se faca potrivit dreptului comun, asa incat sunt admisibile si alte mijloace de dovada, astfel cum au fost redate mai sus, important fiind de stabilit daca bunul solicitat a apartinut autorului reclamantului.

Sintagma �acte doveditoare ale dreptului de proprietate� are, prin urmare, in acceptiunea legii de reparatii, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemanator, un continut mai larg decat cel al notiunii similare corespunzatoare dreptului comun in materie, reglementare ce se inscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparatie, in spiritul si finalitatea acestei legi. Ceea ce este important in acceptiunea legii speciale este de a se stabili daca bunul solicitat s-a aflat in proprietatea persoanei indreptatite.
Or, din adeverinta mentionata coroborata cu inscrisurile depuse in recurs, rezulta ca reclamantul a facut dovada ca autoarea sa, B. A., a fost proprietara imobilului � teren de 583 m.p. si casa, ulterior demolata � situat in localitatea Galati.

Este de asemenea dovedita si necontestata imprejurarea ca terenul in litigiu, obiect al notificarii este liber si este detinut de parata, care a fost in imposibilitatea de a indica actul normativ sau de autoritate in temeiul caruia acest bun a ajuns in detentia sa.
Demersurile reclamantului constand in cererile adresate organelor statului privind indicarea titlului in temeiul careia a fost preluat bunul, au fost soldate, astfel cum rezulta din actele dosarului, cu raspunsuri in sensul inexistentei sau neidentificarii unui asemenea act.
Aceasta nu echivaleaza cu neindreptatirea reclamantului de a beneficia de prevederile legii de reparatie, intrucat, in continutul actiunii de preluare abuziva in sensul acestei legi, astfel cum este definita prin prevederile art. 2 din Legea 10/2001 se include, potrivit lit. i a acestui text si orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal.

Or, existenta de facto a bunului solicitat in detentia/administrarea paratei, in conditiile neindicarii ori neidentificarii actului de preluare, nu inseamna ca bunul s-ar afla in proprietatea statului cu titlu, situatie care, de asemenea, potrivit modificarilor aduse legii de reparatie prin Legea 247/2005 constituie ipoteza a prevederilor Legii nr. 10/2001.

Fata de cele ce preced , recursul a fost admis, decizia civila si sentinta civila au fost casate iar cauza a fost trimisa spre rejudecare Tribunalului Galati.