Revocarea din functie a administratorului societatii. Efecte asupra actelor incheiate de acesta in numele societatii, anterior revocarii

Prin urmare, aceasta situatie nu poate justifica constatarea nulitatii absolute a acestor contracte pentru lipsa consimtamantului, ci da doar dreptul la o eventuala actiune in raspundere contra administratorilor, in conditiile art. 155, respectiv art. 1551 din Legea nr. 31/1990.

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal sub nr. x/62/2012, reclamanta Asociatia A., in contradictoriu cu paratele SC B. SA, SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA) a solicitat sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a:

- Contractului de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 si a actului aditional nr. 1 din 3 ianuarie 2011 la Contractul de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 incheiate intre paratele SC C. SA si SC B. SA;

- Contractului de imprumut nr. 10391 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA;

- Contractului de imprumut nr. 10390 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA);

- Contractului de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 si a actului aditional nr. 1 din 10 mai 2004 la Contractul de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 incheiate intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA;

- Protocolului din 16 aprilie 2004 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC F. SA;

- Contractului de cesiune de creanta nr. 3762 din 4 septembrie 2009 incheiat intre paratele SC C. SA, in calitate de cesionar, SC D. SA (fosta SC E. SA), in calitate de cedent, si SC B. SA, in calitate de debitor cedat;

- Contractului de garantie reala nr. 5472 din 27 iulie 2007 incheiat intre paratele SC C. SA si SC B. SA.

Prin sentinta civila nr. 477/C din 6 octombrie 2014 Tribunalul Brasov a respins exceptia lipsei de interes invocata de parata SC C. SA.

A admis cererea formulata si precizata de reclamanta Asociatia A., in contradictoriu cu paratele SC B. SA, SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA).

A constatat nulitatea absoluta a:

- Contractului de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 si a actului aditional nr. 1 din 3 ianuarie 2011 la Contractul de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 incheiate intre paratele SC C. SA si SC B. SA;

- Contractului de imprumut nr. 10391 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA;

- Contractului de imprumut nr. 10390 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA);

- Contractului de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 si a actului aditional nr. 1 din 10 mai 2004 la Contractul de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 incheiate intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA;

- Protocolului din 16 aprilie 2004 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC F. SA;

- Contractului de cesiune de creanta nr. 3762 din 4 septembrie 2009 incheiat intre paratele SC C. SA, in calitate de cesionar, SC D. SA (fosta SC E. SA), in calitate de cedent, si SC B. SA, in calitate de debitor cedat;

- Contractului de garantie reala nr. 5472 din 27 iulie 2007 incheiat intre paratele SC C. SA si SC B. SA;

A obligat paratele sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma totala de 100.653,14 lei reprezentand: 74.803,14 lei taxa judiciara de timbru, 3.100 lei onorariu avocatial si 22.750 lei onorariu expert .

A obligat paratele sa plateasca la bugetul local al UAT Municipiul Brasov suma de 74.793,14 lei, facilitate acordata de instanta reclamantei cu privire la plata taxei judiciare de timbru.

A obligat reclamanta sa plateasca la Biroul Local de Expertize Tehnice de pe langa Tribunalul Brasov, in contul expertei G., suma de 21.750 lei cu titlu de onorariu expert pentru intocmirea Raportului de expertiza tehnica contabila nr. 692048 din 20 ianuarie 2014.

A respins cererea reclamantei de reducere a onorariului de expert .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Intre paratele SC B. SA, SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA) s-au incheiat actele in litigiu, respectiv: Contractul de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 si actul aditional nr. 1 din 3 ianuarie 2011 la Contractul de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 incheiate intre paratele SC C. SA si SC B. SA; Contractul de imprumut nr. 10391 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA; Contractul de imprumut nr. 10390 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA); Contractul de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 si actul aditional nr. 1 din 10 mai 2004 la Contractul de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 incheiate intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC B. SA; Protocolul din 16 aprilie 2004 incheiat intre paratele SC D. SA (fosta SC E. SA) si SC F. SA; Contractul de cesiune de creanta nr. 3762 din 4 septembrie 2009 incheiat intre paratele SC C. SA, in calitate de cesionar, SC D. SA (fosta SC E. SA), in calitate de cedent, si SC B. SA, in calitate de debitor cedat si Contractul de garantie reala nr. 5472 din 27 iulie 2007 incheiat intre paratele SC C. SA si SC B. SA.

Reclamanta a invocat doua motive de nulitate absoluta a actelor juridice civile in litigiu: lipsa calitatii de reprezentant la incheiere si cauza ilicita pe care se fondeaza aceste acte .

Cu privire la primul motiv de nulitate absoluta, instanta a retinut ca, potrivit hotararilor judecatoresti depuse de catre reclamanta la dosar, intre reclamanta, pe de o parte, si numitul H., pe de alta parte, au existat o serie de litigii, care au avut ca obiect contestarea de catre reclamanta a calitatii de actionar majoritar in SC B. SA a numitului H. si stabilirea acestei calitati in favoarea Asociatiei A., respectiv actionar majoritar in cadrul SC B. SA, cu o cota de 80%.

Stabilirea acestor chestiuni era importanta deoarece SC B. SA are calitatea de actionar majoritar al SC F. SA - 91,86% din capitalul social, astfel cum rezulta din certificatul constatator depus la dosar, iar SC F. SA are calitatea de administrator in cadrul filialelor de pe platforma B.

Astfel, prin H.G. nr. 24 din 15 ianuarie 2004 a fost constituita SC B. SA Brasov, avand un capital social de 4.125.200.000 lei ROL, respectiv 412.520 lei RON, prin denominare si modificarea structurii actionariatului, cu cotele de participare la capitalul social astfel: Asociatia A. - 80%, I. (SDM) BHD. UGIR -10%, Universitatea J. - 2%, Uniunea Generala K. - 3% si Camera de Comert si Industrie Brasov - 5%.

Ulterior, prin incheierea nr. 26969 din 3 mai 2004 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Brasov, a fost admisa cererea de inscriere in registrul comertului a dispozitiilor contractului de imprumut si garantie reala imobiliara incheiat anterior intre numitul H. si Asociatia A., ca actionar nou al SC B. SA cu un procent de 80% din capitalul social, fiind mentionat in registrul comertului ca intra in societate numitul H., fiind mentionata iesirea din societate a Asociatiei A. ce detinea respectivul procent de 80% din capitalul social.

Impotriva acestei incheieri a judecatorului delegat, Asociatia A. a promovat recurs, iar la data de 5 iulie 2004 a solicitat, in contradictoriu cu paratul H., si anularea contractului de imprumut de mai sus, a declaratiei de inscriere a paratului in registrul comertului ca actionar al SC B. SA si radierea acestuia din registrul actionarilor si registrul comertului, formandu-se dosarul nr. x/2004 al Tribunalului Brasov, stramutat la Tribunalul Alba sub nr. de dosar x/57/2006, care a fost solutionat prin sentinta nr. 753/CA/2007, prin care a fost admisa, in parte, actiunea Asociatiei A., fiind anulata declaratia lui H. din registrul actionarilor SC F. SA privind transferul dreptului de proprietate de la A. asupra unui pachet de 33.002 actiuni si s-a dispus radierea calitatii sale de actionar la SC B. SA din registrul comertului, sentinta executorie, ce a fost mentinuta si in caile de atac exercitate (decizia nr. 3290 din 6 noiembrie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ).

Anterior litigiului sus-indicat, prin decizia nr. 415/R din 12 octombrie 2004 a Curtii de Apel Brasov, dosar nr.x/R/2004, a fost admis recursul Asociatiei A., dispunandu-se, in mod irevocabil, respingerea cererii de inscriere de mentiuni nr. 26969 din 3 mai 2004 formulata de H. si radierea inscrierii din registrul comertului efectuata in baza acestei incheieri, aceasta decizie fiind mentionata in registrul comertului prin incheierea nr. 9230 din 5 aprilie 2005, in urma cererii nr. 13149 din 31 martie 2005.

Apoi, prin sentintele civile nr. 17/CC din 15 decembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 4/CC din 18 ianuarie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 14/CC din 2 martie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 52/C din 30 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2005, nr. 23/CC din 10 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2006 au fost anulate mai multe hotarari AGEA ale SC B. SA, prin care H. era desemnat in Consiliul de Administratie al SC B. SA, adunarile fiind convocate la cererea lui H., retinandu-se ca la adoptarea acestei hotarari AGEA a participat doar H. fara ca acesta sa fie actionar al societatii parate, cele 80% din actiunile pretinse a fi obtinute de H. nefiind dobandite cu respectarea dispozitiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicata, neexistand o declaratie in registrul actionarilor semnata de cedent si cesionar pentru a se putea dobandi in mod valabil actiunile .

Desi existau hotararile judecatoresti sus-indicate, numitul H., la data de 18 mai 2006, prin cererea cu nr. 20014 a solicitat inscrierea in registrul comertului a urmatoarei structuri a actionariatului SC B. SA: H. - 80% in capitalul social, I. - 10% din capitalul social, Camera de Comert si Industrie Brasov - 5% din capitalul social, Uniunea Generala K. - 3% si Universitatea J. - 2% din capitalul social, cerere ce a fost admisa prin incheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Brasov nr. 6975 din 5 iunie 2006, mentionandu-se modificarea structurii actionariatului in sensul ca in societate intra H., cu un numar de 33.0002 actiuni si 80% din capitalul social si iese din soeietate Asociatia A. ce detinea acelasi numar de actiuni, reprezentand aceeasi cota din capitalul social, restul actionariatului ramanand neschimbat.

Instanta a mai retinut ca prin sentinta nr. 31 din 6 aprilie 2011 a Tribunalului Brasov s-a retinut ca in urma anularii operatiunii frauduloase prin care numitul H. s-a inscris ca actionar in registrul actionarilor SC B. SA, anulare dispusa prin sentinta civila nr. 753/CA din 30 mai 2007 a Tribunalului Alba, mentinuta irevocabil prin decizia nr.1106 din 17 martie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si a radierii din registrul actionarilor si din registrul comertului a calitatii de actionar a lui H. la SC B. SA, radiere dispusa prin aceleasi hotarari judecatoresti, a fost confirmata, cu efect declarativ, si nu constitutiv, calitatea de actionar a Asociatiei A. la SC B. SA.

Totodata, s-a mai retinut ca radierea din registrul actionarilor SC B. SA a asa-zisului transfer de actiuni era revenirea la situatia anterioara, respectiv la structura actionariatului consacrata de H.G. nr. 24/2004, sentinta sus-indicata a intrat in puterea lucrului judecat, devenind irevocabila prin decizia nr. 2252 din 19 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins recursul SC B. SA.

In aceste conditii, sunt nule absolut hotararile adoptate de SC B. SA, prin adunarea generala ori consiliul de administratie, fiind luate cu votul majoritar al unei persoane, d-l H. ce nu este actionar al SC B. SA si cu neparticiparea reprezentantilor actionariatului majoritar Asociatia A., al carui consimtamant a lipsit. Inclusiv in decizia nr. 2252 din 19 decembrie 2011 a Curtii de Apel Craiova s-a retinut ca radierea mentiunii privind calitatea de actionar a numitului H. din registrul comertului si registrul actionarilor, radiere dispusa prin hotarare definitiva si irevocabila, a condus la revenirea societatii la structura actionariatului consacrata de H.G. nr. 24/2004.

Situatia litigioasa dintre Asociatia A. si H. nu-i era straina nici paratelor SC B. SA, SC C. SA si SC D. SA (fosta SC E. SA), acestea fiind societati detinute de acelasi H.

Astfel, motivul de nulitate absoluta ce vizeaza lipsa calitatii de reprezentant influenteaza consimtamantul paratei SC B. SA la incheierea contractelor si a protocolului supus analizei instantei (fara Contractul de imprumut nr. 10390 din 15 decembrie 2008 incheiat pentru paratele SC C. SA si SC D. SA).

Vointa juridica reprezinta o componenta esentiala a oricarui act juridic de dispozitie. Ea are un caracter complex, deoarece reuneste doua elemente: consimtamantul si cauza (scopul).

Potrivit art. 948 C. civ., consimtamantul este o conditie de fond a actului juridic care consta in exteriorizarea vointei unei persoane de a incheia un act juridic. Deoarece contractul se incheie prin acordul de vointa dintre parti, existenta consimtamantului este indispensabila pentru perfectarea vanzarii.

In cazul de fata, fiind confirmata cu efect declarativ calitatea de actionar a Asociatiei A. la SC B. SA, parata SC B. SA si-a exprimat consimtamantul prin H., L., M. sau N., care, insa, nu aveau nici calitatea de actionar majoritar al SC B. SA (in cazul d-lui H.) si nici pe aceea de presedinti ai Consiliului de Administratie. In aceste conditii, vointa paratei SC B. SA a lipsit la incheierea actelor in litigiu, iar lipsa totala a consimtamantului determina nulitatea absoluta a actelor in litigiu (fara Contractul de imprumut nr. 10390 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC C. SA si SC D. SA).

In privinta motivului de nulitate absoluta care priveste cauza ilicita, instanta a retinut ca intemeiat si acest motiv.

Astfel, la art. 966 si art. 958 C. civ. vechi (act normativ aplicabil in cauza la data nasterii raporturilor juridice civile in litigiu), obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita nu poate avea nici un efect, iar cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.

Prin cauza sau scop se intelege acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act, respectiv acel element de natura psihologica care raspunde la intrebarea pentru care s-a incheiat actul juridic. Impreuna cu consimtamantul, cauza formeaza vointa juridica, aceasta din urma cuprinzand si scopul urmarit de parte atunci cand si-a dat consimtamantul la incheierea actului juridic, obligatia pe care si-a asumat-o nereprezentand altceva decat mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv.

Ca structura, cauza actului juridic cuprinde: scopul imediat si scopul mediat (motivul determinant al incheierii actului juridic).

Reclamanta, prin invocarea caracterului ilicit al cauzei, are in vedere scopul imediat al conventiilor, care nu era de a primi pretul/imprumutul/creanta, ci de a scoate din societatea B. SA o parte din patrimoniul acesteia.

Impotriva sentintei a declarat apel parata SC C. SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea in tot a acesteia, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata de reclamanta Asociatia A., cu cheltuieli de judecata .

In dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-parata SC C. SA a criticat luarea in considerare de prima instanta si mentionarea in cuprinsul considerentelor sentintei a litigiilor derulate intre parti, respectiv intre persoane fizice si juridice referitoare la patrimoniul SC B. SA, apreciind ca hotararile irevocabile pronuntate in aceste litigii nu ar avea nicio relevanta cu privire la cauza dedusa judecatii.

Prin decizia nr. 834/R din 25 iunie 2015 a Curtii de Apel Brasov, Sectia civila a fost respins apelul declarat de apelanta-parata SC C. SA Brasov impotriva sentintei civile nr. 477/C/6 octombrie 2014 pronuntata de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care a pastrat-o.

A fost obligata apelanta-parata SC C. SA Brasov la plata catre intimata-reclamanta Asociatia A. a sumei de 4.960 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .

Cheltuielile de judecata in apel in cuantum de 896.369 lei si de 2.270.647,2 lei in prima instanta, reprezentand reducere taxa judiciara de timbru, s-a dispus sa ramana in sarcina Statului.

A fost obligata apelanta-parata SC C. SA Brasov la plata catre intimata-reclamanta Asociatia A. a sumei de 567.661 lei, reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru in prima instanta.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

S-au facut precizari cu privire la limitele devolutiunii in apel.

Parata SC C. SA a fost chemata in judecata pentru constatarea nulitatii absolute a contractelor in care a avut calitatea de parte contractanta (1. contractul de imprumut nr. 5404 din 25 iulie 2007 si actul aditional nr. 1 din 3 ianuarie 2011, incheiate cu parata SC B. SA; 2. contractul de imprumut nr. 10391 din 15 decembrie 2008 incheiat cu parata SC D. SA, fosta SC E. SA; 3. contractul de cesiune de creanta nr. 3762 din 4 septembrie 2009 incheiat cu parata SC D. SA, fosta SC E. SA, in calitate de cedent, si parata SC B. SA, in calitate de debitor cedat; 4. contractul de garantie reala nr. 5472 din 27 iulie 2007 incheiat cu parata SC B. SA) in cadrul unei actiuni cu un obiect complex, care include constatarea nulitatii absolute si a altor contracte incheiate de alte societati comerciale, parate in prezenta cauza.

Fiecare parata a fost chemata in judecata pentru constatarea nulitatii absolute a contractelor la incheierea carora a participat, fara a exista un raport de solidaritate, respectiv o coparticipare procesuala pasiva.

Ca urmare, motivele de apel formulate de parata SC C. SA pot privi doar solutia primei instante cu privire la contractele la incheierea carora a participat.

Hotararea primei instante privind constatarea nulitatii absolute a celorlalte contracte (contractul de imprumut nr. 10391 din 15 decembrie 2008 incheiat intre paratele SC D. SA, fosta SC E. SA si SC B. SA, contractul de antrepriza nr. 3153/A din 27 martie 2004 cu actul aditional nr. 1 din 10 mai 2004 incheiate intre paratele SC D. SA si SC B. SA si Protocolul din data de 16 aprilie 2004 incheiat intre paratele SC D. SA si SC F. SA), indicate in cererea de chemare in judecata, in care apelanta-parata SC C. SA nu a avut calitatea de parte, nu a fost atacata de partile care le-au incheiat, parate in cauza, astfel ca hotararea primei instante cu privire la aceste contracte a trecut in puterea lucrului judecat, iar instanta de apel nu a putut modifica aceste aspecte in apelul altei parate, SC C. SA.

Motivele de nulitate absoluta a actelor juridice civile invocate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata sunt: lipsa totala a consimtamantului paratei SC B. SA in angajarea societatii la incheierea contractelor si cauza ilicita.

Cu privire la primul motiv de nulitate absoluta instanta de apel a retinut ca vointa juridica care sta la baza oricarui act juridic de dispozitie reuneste in structura sa doua elemente: consimtamantul si cauza (scopul).

Art. 948 C. civ. reglementeaza consimtamantul ca o conditie de fond, esentiala si generala a actului juridic, care reprezinta vointa exteriorizata a partilor actului juridic bilateral sau multilateral.

Esential in stabilirea vointei juridice a SC B. SA la incheierea contractelor mai sus mentionate este existenta consimtamantului societatii exprimat prin persoanele legal mandatate in acest sens si indicarea actionariatului societatii la data incheierii lor.

Structura actionariatului SC B. SA a fost stabilita prin H.G. nr. 24 din 15 ianuarie 2004 prin care a fost constituita aceasta societate, respectiv: Asociatia A. - 80%, I. - 10%, Universitatea J. - 2%, Uniunea Generala K. - 3% si Camera de Comert si Industrie Brasov - 5%.

Inscrierea in registrul comertului prin incheierea nr. 26969 din 3 mai 2004 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Brasov a dispozitiilor contractului de imprumut si garantie imobiliara incheiat intre H. si Asociatia A., ca actionar nou la SC B. SA cu un procent de 80% din capitalul social a determinat numeroase litigii cu privire la structura actionariatului SC B. SA si calitatea de reprezentant a acestei societati. Astfel, au fost pronuntate numeroase hotarari irevocabile, aflate la dosarul de fond, care se bucura de prezumtia puterii de lucru judecat.

Prin sentinta civila nr. 753/CA/2007 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. x/2004 al Tribunalului Brasov, stramutat la Tribunalul Alba sub nr. de dosar x/57/2006, a fost admisa in parte actiunea Asociatiei A., fiind anulata declaratia lui H. din registrul actionarilor SC F. SA privind transferul dreptului de proprietate de la A. asupra unui pachet de 33.002 actiuni si s-a dispus radierea calitatii sale de actionar la SC B. SA din registrul comertului, sentinta executorie ce a fost mentinuta si in caile de atac exercitate (decizia nr. 3290 din 6 noiembrie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Prin decizia nr. 415/R din 12 octombrie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. x/R/C2004 a fost admis recursul Asociatiei A., dispunandu-se in mod irevocabil respingerea cererii de inscriere de mentiuni nr. 26969 din 3 mai 2004 formulata de H. si radierea inscrierii din registrul comertului efectuata in baza acestei incheieri, aceasta decizie fiind mentionata in registrul comertului prin incheierea nr. 9230 din 5 aprilie 2005, in urma cererii nr. 13149 din 31 martie 2005.

Apoi, prin sentintele civile nr. 17/CC din 15 decembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 4/CC din 18 ianuarie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 14/CC din 2 martie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2004, nr. 52/C din 30 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2005, nr. 23/CC din 10 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/2006 au fost anulate mai multe hotarari AGEA ale SC B. SA prin care H. era desemnat in Consiliul de Administratie al SC B. SA, adunarile fiind convocate la cererea lui H., retinandu-se ca la adoptarea acestei hotarari AGEA a participat doar H. fara ca acesta sa fie actionar al societatii parate, cele 80% din actiunile pretinse a fi obtinute de H. nefiind dobandite cu respectarea dispozitiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, neexistand o declaratie in registrul actionarilor semnata de cedent si cesionar pentru a se putea dobandi in mod valabil actiunile .

Dupa pronuntarea deciziei nr. 1106 din 17 martie 2010 de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care sentinta civila nr. 753/CA/2007 a Tribunalului Alba a ramas irevocabila, s-a mentionat radierea calitatii de actionar a lui H. si s-a inscris structura actionariatului si capitalului initial al SC B. SA.

Inclusiv in decizia nr. 2252 din 19 decembrie 2011 a Curtii de Apel Craiova s-a retinut ca radierea mentiunii privind calitatea de actionar a numitului H. din registrul comertului si registrul actionarilor, radiere dispusa prin hotarare definitiva si irevocabila a condus la revenirea societatii la structura actionariatului consacrata de H.G. nr. 24/2004.

Cu privire la calitatea de reprezentanti ai societatii a altor persoane decat numitul H., respectiv a numitilor L., M., O. si N., instanta de apel a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 71/R din 30 ianuarie 2014 pronuntata in dosarul nr. x/64/2012, Curtea de Apel Brasov a stabilit irevocabil cu privire la Actul aditional la contractul de imprumut nr. 5404/2007, care face si obiectul prezentei cauze ca ``a fost incheiat de o persoana care nu avea legal calitatea de reprezentant al SC B. SA, dat fiind ca decizia curtii de apel din 29 octombrie 2008, prin care aceasta persoana a fost numita in functia de Director General Executiv, a fost anulata irevocabil prin sentinta civila nr. 1542/2013 a Tribunalului Maramures, hotarare prin care s-a dispus si radierea mentiunilor corespunzatoare din registrul comertului, or nulitatea absoluta, astfel constatata judecatoreste, produce efecte retroactive si, deci, pretinsa debitoare nu a putut fi angajata legal la perfectarea actului aditional. (aa‚¬A¦) Ca atare, actul aditional semnifica un abuz de drept .``

Sentinta civila nr. 54/C din 30 ianuarie 2012 pronuntata in dosarul nr. x/62/2011 de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a stabilit, irevocabil, ca ``restabilirea legalitatii incalcate prin inscrierea declaratiei numitului H. ca actionar in registrul actionarilor SC B. SA implica luarea in considerare tocmai a perioadei care incepe cu acest moment al inregistrarii, astfel incat se impune desfiintarea tuturor actelor subsecvente acestei operatiuni de inregistrare, pentru ca partile sa ajunga in situatia in care s-ar fi aflat daca respectivul act nu s-ar fi incheiat, fiind aplicabil principiul ``resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis``, nemaifiind necesar ca printr-o hotarare judecatoreasca sa se constate ca Asociatia A. are calitatea de actionar majoritar. (aa‚¬A¦) Este de principiu ca nu poate fi admis a se perpetua o asemenea stare de nelegalitate prin faptul nerespectarii hotararilor irevocabile ale instantelor judecatoresti de catre cei care au pierdut respectivele litigii ori de catre interpusii acestora, caci s-ar ajunge la un sir interminabil de procese care sa vizeze anularea hotararilor adoptate in mod repetat si nelegal de catre respectivele persoane, cu consecinta refuzului de a se recunoaste drepturile adevaratului actionar, Asociatia A., in conditiile in care aceasta din urma invoca instrainari importante de active ale SC B. SA catre societatile apartinand numitului H. (aa‚¬A¦)

Sentinta civila nr. 54/C din 30 ianuarie 2012 pronuntata in dosarul nr. x/62/2011 de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis lipsa calitatii de reprezentant al lui M. pentru SC B. SA Brasov, retinand ca acesta nu poate avea calitatea de reprezentant al societatii, deoarece mandatul i-a fost dat de persoane care nu au calitatea de actionari ai acestei societati.

Cu privire la calitatea persoanelor numite de H. de a angaja in mod legal SC B. SA s-a dispus prin numeroase hotarari judecatoresti, respectiv: sentinta civila nr. 63/C din 1 februarie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2011, sentinta civila nr. 118/C din 29 februarie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2012, sentinta civila nr. 171/C din 2 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2010, sentinta civila nr. 173/C din 2 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2012, sentinta civila nr. 174/C din 2 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2012, sentinta civila nr. 50/C din 13 martie 2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. x/62/2010 (privind pe O.).

In consecinta, instanta de apel a retinut ca nu a existat consimtamantul SC B. SA la incheierea contractelor cu parata SC C. SA, mai sus mentionate, neexistand o exteriorizare a vointei juridice a societatii prin persoane mandatate in mod legal in acest sens.

In privinta motivului de nulitate absoluta care priveste cauza ilicita, obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect, iar cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice (art. 966, art. 968 C. civ.).

In structura cauzei actului juridic civil intra doua elemente: scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat - cauza proxima - numit si scopul obligatiei, in cazul contractului de vanzare consta in prefigurarea de catre vanzator a pretului bunului vandut, precum si in prefigurarea de catre cumparator a obtinerii dreptului de proprietate asupra bunului ce formeaza obiectul contractului. Scopul mediat - cauza remota - numit si scopul actului juridic, reprezinta acel element al cauzei care consta in motivul (mobilul) determinant al incheierii actului juridic, motiv care se refera, fie la insusirile contraprestatiei, fie la insusirile celeilalte parti si care, spre deosebire de scopul imediat - care este abstract, obiectiv si invariabil in cadrul aceleiasi categorii de acte juridice, se caracterizeaza prin aceea ca este un element (al cauzei) subiectiv si variabil de la o categorie de acte la alta categorie si, chiar in cadrul aceleiasi categorii, de la un act la altul.

Desi s-a incercat a se crea o aparenta de legalitate a actelor juridice incheiate, prin invocarea Contractului de Privatizare nr. 33 din 26 septembrie 2003 a SC F. SA incheiat intre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului si I., a Conditiilor impuse prin Conventia de Monitorizare a Programului de Restructurare a SC F. SA si a raportului de expertiza intocmit la fond, scopul imediat al contractelor a fost de a scoate din SC B. SA o parte din patrimoniul acesteia, astfel cum rezulta din probele administrate in cauza si din toate hotararile judecatoresti irevocabile pronuntate cu privire la patrimoniul acestei societati, aflate la dosarul de fond .

Luarea in considerare a tuturor acestor hotarari judecatoresti irevocabile si mentionarea lor in cuprinsul considerentelor hotararii este justificata de prezumtia puterii de lucru judecat, potrivit cu care solutia cuprinsa in hotarare este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare . Considerentele hotararii dobandesc acelasi efect, explicand dispozitivul si reflectandu-se in solutia pronuntata.

Prima instanta nu a incalcat principiul disponibilitatii si nu a depasit limitele investirii instantei, intrucat prin dispozitivul sentintei s-a pronuntat, exclusiv, asupra capetelor de cerere cu solutionarea carora a fost investita. Redarea in cuprinsul considerentelor a argumentelor retinute in considerentele hotararilor judecatoresti irevocabile pronuntate cu privire la calitatea de reprezentant al societatii nu reprezinta o depasire a principiilor mentionate, ci respectarea puterii de lucru judecat a hotararilor anterioare.

Nu se retine existenta unei confuzii a primei instante intre calitatea de administrator si cea de actionar, astfel cum se critica prin motivele de apel, fiind evident ca prima instanta a retinut lipsa calitatii de reprezentant si nu numai pe aceea de actionar a numitului H. si a persoanelor numite de acesta in calitate de reprezentanti ai societatii.

Prin motivele de apel s-a criticat administrarea probei cu expertiza tehnica in conditiile nevalorificarii concluziilor acesteia. Prima instanta a incuviintat in mod legal probele propuse in aparare de parti si le-a apreciat prin raportare la ansamblul probatoriului administrat. Administrarea unei probe solicitate de parte nu reprezinta automat valorificarea acesteia, in conditiile in care nu se coroboreaza cu restul probatoriului.

Prima instanta a realizat o verificare obiectiva a indeplinirii conditiilor nulitatii prin prisma motivelor invocate de reclamanta, retinand in mod corect nulitatea absoluta a contractelor incheiate de parata SC C. SA.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat recurenta-reclamanta Asociatia A., cat si recurenta-parata SC C. SA.

I. Recurenta-reclamanta Asociatia A. a declarat recurs atat impotriva deciziei nr. 834/R din 25 iunie 2015, cat si a incheierii din data de 4 iunie 2016, precum si a rezolutiei din 5 mai 2015, formuland urmatoarele critici:

1. Recurenta-reclamanta a criticat atat decizia recurata, incheierea din Camera de Consiliu, cat si rezolutia, doar sub aspectul modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

S-a apreciat ca doar prima instanta a fost cea care a stabilit in mod corect cuantumul taxei judiciare de timbru, iar instanta de apel a stabilit in mod gresit cuantumul acesteia la suma de 2.838.309 lei.

In opinia recurentei-reclamante, instanta de apel a avut in vedere contractul de garantie reala mobiliara nr. 5472 din 27 iulie 2007, insa acesta este un act juridic accesoriu si subsecvent contractului de imprumut .

Chiar si in situatia in care acest contract ar fi fost apreciat ca unul independent, si nu accesoriu, taxa judiciara de timbru ar fi trebuit stabilita prin raportare la valoarea certa si exacta a imprumutului a carui restituire s-a garantat.

II. In recursul sau recurenta-parata SC C. SA a adus urmatoarele critici deciziei recurate :

1. Hotararea instantei de apel a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale cu privire la consimtamantul societatii B. SA, raportat la data incheierii contractelor.

Astfel, structura actionariatului acestei societati la un moment dat nu poate influenta vointa juridica a persoanei juridice la momentul incheierii unui anumit contract, deoarece importanta este calitatea de reprezentant legal al acesteia la momentul semnarii contractului, iar nu structura actionariatului.

Potrivit art. 137 din Legea nr. 31/1990, societatea este reprezentata prin administrator, iar potrivit art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, persoana juridica este reprezentata prin organele de conducere .

Conform art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, actele savarsite de catre persoana juridica prin reprezentatii sai legali, sunt actele persoanei juridice insasi, aceasta insemnand ca actele juridice incheiate de reprezentantii legali ai societatii obliga insasi societatea, indiferent de cine sunt actionarii acesteia.

Eventualele acte ilicite savarsite de administrator sau eventuala depasire a mandatului pot atrage raspunderea organelor de conducere, fara a afecta valabilitatea actului juridic, astfel dupa cum prevad dispozitiile art. 35 alin. (4) din Decretul nr. 31/1954.

Sub acest aspect trebuia sa se constate doar faptul ca la data incheierii contractelor calitatea de reprezentanti legali o aveau persoanele inscrise in Registrul Comertului, iar faptul ca, ulterior incheierii actelor juridice de catre reprezentantii legali acestia si-au pierdut aceasta calitate prin hotarari judecatoresti, nu poate afecta valabilitatea contractelor sub aspectul consimtamantului.

2. Hotararea instantei de apel este nelegala si sub aspectul ca s-a constatat faptul ca nulitatea ar retroactiva in dreptul societar. Aceasta constatare este contrara prevederilor art. 58 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta-parata a invocat si practica judiciara a Inaltei Curti, indicand decizia nr. 1386/2014 pronuntata in dosarul nr. x/62/2011.

In speta de fata s-a retinut ca printr-o hotarare judecatoreasca s-a anulat hotararea AGA prin care au fost desemnati ca administratori semnatarii contractelor in litigiu, insa o astfel de hotarare reprezinta un act modificator al actelor constitutive, prin urmare, o astfel de hotarare AGA, de inlocuire a administratorilor, isi va produce efectele sale depline de la data adoptarii si pana la data anularii sale de catre instanta de judecata, hotararea de anulare producand efecte doar pentru viitor, nu si pentru trecut.

3. Prin hotararea instantei de apel a fost interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii facandu-se o confuzie intre lipsa calitatii de reprezentant si lipsa consimtamantului.

Sub acest aspect s-a relevat faptul ca insasi reclamanta a invocat faptul ca societatea B. SA a fost reprezentata, la momentul incheierii contractelor, de persoane care nu mai aveau calitatea de reprezentant legal al societatii, dat fiind ca hotararea de desemnare a acestora a fost anulata cu efect retroactiv.

Lipsa calitatii de reprezentant nu poate constitui in nicio circumstanta motiv de nulitate absoluta, ci doar de nulitate relativa. Fiind vorba despre o nulitate relativa, aceasta nu putea atrage nulitatea contractelor, deoarece nu se poate dovedi existenta unui prejudiciu, mai ales ca toate contractele in discutie au fost benefice pentru societate, care si-a indeplinit, in acest fel, obligatiile asumate prin contractul de privatizare.

In plus, nulitatea relativa nu poate fi invocata decat in termenul de prescriptie de trei ani, termen care a fost cu mult depasit.

Si sub acest aspect a fost invocata jurisprudenta Inaltei Curti, indicandu-se decizia nr. 3411/2014 pronuntata in dosarul nr. x/62/2011.

4. Hotararile judecatoresti invocate de catre reclamanta si retinute de catre instanta de apel nu pot constitui temei legal pentru respingerea apelului.

Astfel, faptul ca exista hotarari judecatoresti in care s-a anulat calitatea de actionar a lui H. nu poate conduce la concluzia ca nu ar fi existat consimtamantul societatii B. SA la incheierea contractelor C. SA, pe motiv ca nu ar fi existat o exteriorizare a vointei juridice a societatii prin persoanele mandatate in mod legal in acest sens.

5. Recurenta-parata a criticat considerentele instantei de apel cu privire la invocarea deciziei nr. 71/R din 30 ianuarie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. x/64/2012, pe motiv ca aceasta din urma hotarare a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor specifice dreptului societar referitoare la retroactivitatea efectelor nulitatii.

De altfel, decizia nr. 71/2014 se intemeiaza pe sentinta civila nr. 1542/2013 a Tribunalului Maramures, prin care a fost anulata hotararea CA din 29 octombrie 2008, prin care a fost desemnat ca director general executiv semnatarul actului aditional in discutie, or, acest act aditional a fost incheiat in anul 2011, adica anterior pronuntarii respectivei sentinte civile, aceasta insemnand ca actul aditional trebuie sa-si produca pe deplin efectele, deoarece reprezentantul legal ce a semnat acest act aditional si-a pierdut calitatea de reprezentant legal dupa semnarea acestuia, iar nu anterior semnarii.

O astfel de ipoteza poate deschide calea unei actiuni in daune formulata de societate, insa nu va putea afecta valabilitatea actelor juridice incheiate inainte de pronuntarea hotararii prin care reprezentantul legal si-a pierdut aceasta calitate .

6. In ce priveste sentinta civila nr. 54 din 30 ianuarie 2012 pronuntata in dosarul nr. x/62/2011, a fost criticata sub aspectul faptului ca nu indica ce acte subsecvente urmeaza a fi anulate, incalcandu-se regula consacrata in dreptul societar, precum si jurisprudenta instantei supreme, iar in ce priveste calitatea de reprezentant a lui M. pentru societatea B. SA instanta s-a pronuntat fara a fi investita cu o astfel de cerere .

7. Relativ la puterea lucrului judecat a acestor hotarari judecatoresti s-a sustinut ca aceasta nu poate fi primita, deoarece calitatea de reprezentant s-a pus in discutie doar sub forma unor exceptii profesionale, si nu cu privire la aspectele de fond legate de dreptul de reprezentare, care trebuiau abordate si analizate ca fiind elementele esentiale ale litigiului. Mai mult, in speta de fata se pune problema lipsei totale a consimtamantului, iar nu lipsa calitatii de reprezentant, acesta fiind temeiul invocat de reclamanta si retinut de instanta de apel.

8. Hotararea instantei de apel este nelegala in ce priveste caracterul ilicit al cauzelor juridice ale contractelor.

Astfel, instanta de apel se refera la cauza proxima prin referire exclusiva la un contract de vanzare-cumparare, or in prezentul dosar avem doar contracte de imprumut si un contract de antrepriza.

Mai mult, instanta de apel nu a motivat in nici un fel pe specificul celor doua contracte ce fac obiectul prezentului dosar aspectele concrete legate de pretinsul caracter ilicit al cauzei.

De asemenea, referirea instantei de apel la cauza remota este straina spetei de fata, deoarece se pleaca de la definirea teoretica a acesteia fara o referire concreta la contractele ce au facut obiectul litigiului de fata, vorbindu-se despre scoaterea unei parti din patrimoniul SC B. SA, fara a se observa ca in speta de fata nu poate fi vorba de o astfel de situatie.

Totodata, s-a mai sustinut ca hotararea instantei de apel este nemotivata sub aspectul concluziei ca ar fi fost dovedit caracterul ilicit al cauzei de probele administrate in cauza si de hotararile judecatoresti pronuntate cu privire la patrimoniul acestei societati, fara sa se precizeze in ce fel s-a ajuns la aceasta concluzie, recurenta-parata a invederat faptul ca, in realitate, contractele de imprumut au fost incheiate cu scopul de a indeplini conditiile impuse in Contractul de Privatizare nr. 33 din 26 noiembrie 2013 incheiat intre APAPS si I. si, respectiv, a conditiilor impuse prin Conventia de Monitorizare a Programului de Restructurare al SC F. SA.

S-a invederat faptul ca neindeplinirea obligatiilor investitionale ar fi fost extrem de grava atat pentru SC B. SA, cat si pentru intregul proces de privatizare al SC F. SA.

9. Instanta de apel a incalcat normele legale cu privire la administrarea probei cu expertiza judiciara.

Asa dupa cum rezulta din raportul intocmit de expertul G. toate imprumuturile au fost acordate prin transferuri bancare, iar toate lucrarile executate in baza contractului de antrepriza au putut fi identificate.

Instanta de apel nu a cenzurat in nici un fel concluzia primei instante prin care aceasta a inlaturat din materialul probator respectiva expertiza.

In mod nelegal a fost avuta in vedere opinia separata a expertului consilier al reclamantei, aceasta fiind depusa dupa ce instanta a ramas in pronuntare, expertul asistent neparticipand la efectuarea expertizei alaturi de expertul judiciar, dupa cum chiar acesta a recunoscut.

Analizand decizia recurata, prin raportare la criticile formulate, Inalta Curte a constatat urmatoarele:

I. In ce priveste recursul declarat de recurenta-reclamanta Asociatia A., se constata ca acesta este nefondat.

Astfel, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de trei zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate.

In acelasi sens este si decizia nr. 7/2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent cu solutionarea recursului in interesul legii in dosarul nr. x/2014.

Cum recurenta-reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recursul sau nu este fondat, pe care, de altfel, nici nu l-a mai sustinut.

II. In ce priveste recursul declarat de catre recurenta-parata Societatea C. SA Brasov, Inalta Curte constata ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:

1. Hotararea instantei de apel este data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale cu referire la consimtamantul societatii B. SA, raportat la data incheierii contractelor.

Valabilitatea contractului nu are legatura cu structura actionariatului de la un moment dat, ceea ce intereseaza este daca la momentul semnarii contractului societatea B. SA a fost legal reprezentata.

Potrivit art. 137 din Legea nr. 31/1990, societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori (in acest ultim caz ei se constituie in Consiliu de administratie), iar potrivit art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, persoana juridica este reprezentata prin organele sale de conducere, iar conform art. 35 alin. (2) din acelasi decret, actele savarsite de catre persoana juridica prin reprezentantii sai legali sunt actele persoanei juridice insasi.

Potrivit art. 1432 din Legea nr. 31/1990, Consiliul de Administratie (sau administratorul unic) reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie.

Faptele ilicite savarsite de administrator si eventuala depasire a mandatului pot atrage raspunderea acestuia, dar fara a afecta valabilitatea actului juridic, astfel dupa cum prevad dispozitiile art. 35 alin. (4) din Decretul nr. 31/1954.

De altfel, administratorii raspund in conditiile art. 1442 raportat la art. 72 si 73 din Legea nr. 31/1990, societatea avand la indemana o actiune in raspundere contra administratorilor in masura in care acestia, prin activitatile desfasurate in aceasta calitate, au produs pagube societatii.

Prin urmare, cat timp, la data incheierii contractelor ce fac obiectul litigiului de fata, societatea B. SA a fost legal reprezentata, inseamna ca la acea data a existat consimtamantul valabil exprimat al acestei societati.

Faptul ca ulterior incheierii acestor contracte reprezentantii legali ai acestei societati au fost revocati din functie, in urma unor hotarari judecatoresti, nu poate conduce la concluzia vicierii consimtamantului societatii, anterior, la data incheierii contractelor, ci da doar dreptul la o eventuala actiune in raspundere contra administratorilor, in conditiile art. 155 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 1551 din aceeasi lege.

Aceasta este practica constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, asa dupa cum rezulta din mai multe decizii pronuntate, precum decizia nr. 1386/2014 - dosar nr. x/62/2011, decizia nr. 3411/2014 - dosar nr. x/62/2011, decizia nr. 610/2016 - dosar nr. x/62/2011*, unele decizii privind chiar partile din acest dosar.

2. Sustinerea instantei de apel cu privire la pretinsa putere de lucru judecat a unor hotarari judecatoresti nu poate fi retinuta, deoarece intre parti au existat numeroase litigii, iar prin hotarari judecatoresti irevocabile pronuntate, inclusiv de catre Inalta Curte, s-a stabilit contrariul (inclusiv prin unele dintre hotararile judecatoresti aratate mai sus), respectiv, faptul ca la data incheierii contractelor acestea au fost semnate de catre reprezentantul legal al societatii B. SA, neavand importanta faptul ca, ulterior acestor date, s-au pronuntat hotarari judecatoresti prin care au fost anulate actele de numire ale respectivelor persoane in functiile de reprezentare legala a societatii, mentionandu-se de fiecare data ca o astfel de revocare sau anulare a respectivelor acte da doar dreptul societatii B. SA la o actiune in raspundere contra persoanelor vinovate de pagubirea societatii, desigur doar in masura in care sunt indeplinite conditiile legale pentru o astfel de actiune .

3. Hotararea instantei de apel este, practic, nemotivata in ce priveste caracterul ilicit al cauzelor juridice ale contractelor.

Chiar si scurta motivare este straina de obiectul cauzei, deoarece contractele ce au facut obiectul litigiului de fata sunt contracte de imprumut, respectiv antrepriza, iar nu de vanzare-cumparare.

De altfel, instanta de apel, atunci cand face analiza scopului mediat si a celui imediat, porneste de la definirea teoretica, fara sa faca o referire concreta la contractele ce au facut obiectul litigiului, vorbindu-se despre scoaterea unei parti din patrimoniul societatii B. SA, dar fara a arata, in mod concret, cum s-a petrecut o astfel de fapta .

In alta ordine de idei, instanta de apel nu a facut nicio referire la scopul incheierii contractelor de imprumut si, respectiv, de antrepriza, raportat la obligatiile ce reveneau societatii B. SA, legat de procesul de privatizare al societatii F. SA.

4. De asemenea, instanta de apel nu a raspuns decat foarte sumar criticilor formulate de catre apelanta-parata cu privire la inlaturarea concluziilor raportului de expertiza intocmit de expertul G.

Avand in vedere cele de mai sus, Inalta Curte a constatat ca instanta de apel nu a lamurit pe deplin starea de fapt si nu a aplicat corect dispozitiile legale incidente la starea de fapt, astfel ca, in baza art. 312 alin. (1), (3) si (5) raportat la art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., a admis recursul declarat de catre recurenta-parata SC C. SA Brasov, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.