In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca de la data de 27.06.2008 a fost angajatul paratei la punctul de lucru Dorne?ti, jude? Suceava, cu contract de munca cu durata determinata, in functia de mecanic de locomotiva cu un salariu brut lunar de 1757 lei corespunzator clasei 15 de salarizare, pentru perioada 27.06. - 27.09.2008.
Ulterior, contractul initial a fost prelungit prin actul aditional nr. G 9.a/1739/4.09.2008 pentru perioada 27.09.2008 - 27.06.2009 iar apoi s-a efectuat o noua prelungire pentru perioada 27.06.2009 - 27.06.2010 conform Actului aditional nr. G 8/1146/4.06.2009. Cele doua prelungiri de contact s-au facut in aceleasi conditii ca si contractul initial.
A mai aratat reclamantul ca desi pe parcursul derularii celor trei contracte si-a indeplinit in mod corect si responsabil atributiile de serviciu la data de 6.05.2010 i s-a desfacut in mod ilegal si abuziv contractul de munca .
Impotriva deciziei de concediere a formulat actiune in instanta iar prin sentinta civila nr. 1821/22.11.2010 a Tribunalului Suceava, irevocabila prin Decizia nr. 665/15.03.2011 a Curtii de Apel Suceava, s-a anulat decizia nr. G 8/1050/6.05.2010 de desfacere a contractului de munca si s-a dispus reintegrarea sa in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere .
Cu toate ca a fost reintegrat in activitate pana la data de 27.06.2010 si cu toate asigurarile date de conducerea societatii ca ii vor fi achitate toate drepturile banesti restante, la incheierea contractului cu durata determinata, acest lucru nu s-a realizat.
A mai solicitat reclamantul ca la plata orelor suplimentare sa se sina cont de orele suplimentare efectuate in zilele nelucratoare.
De asemenea, a solicitat obligarea paratei si la plata dobanzilor legale pentru drepturile banesti datorate, precum si cheltuieli de judecata .
In drept a invocat prevederile art. 112 cod procedura civila, art. 80, 82, 117 - 119, 122, 132, 141, 287 Codul muncii.
In dovedire solicita proba cu inscrisuri .
Prin intampinarea depusa la dosar, parata a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune in temeiul art. 170 alin. 1 codul muncii, art. 268 alin. 1 lit. c si art. 268 alin. 2 codul muncii coroborat cu prevederile art. 2513 cod civil.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.170 alin.1 codul muncii, ``dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
In conformitate cu prevederile art. 268 alin. l, lit. c) Codul muncii ``cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate , in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate, iar in conformitate cu prevederile ar.268 alin.2 Codul muncii ``in toate celelalte situatii, altele decat cele prevazute la aliniatul 1, termenul este de trei ani de la data nasterii dreptului``.
In conformitate cu prevederile art. 2513 Cod civil ``prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate".
Din motivarea in fapt a cererii rezulta ca reclamantul pretinde contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate pentru perioada 27.06.x10.
In conformitate cu prevederile art. 146 alin. 23 Codul muncii ``compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca``. In fapt, reclamantul a fost angajat al societatii cu contractul individual de munca pe durata determinata nr. 5350/03.07.2008. Acest contract a fost prelungit succesiv, prin acte aditionale, pana la data de 27.06.2010, cand a incetat de drept ca urmare a implinirii termenului pana la care a fost prelungit.
Asadar, in aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate, termenul de 3 ani pentru exercitarea actiunii in vederea Platii in bani a concediului de odihna neefectuat a inceput sa curga de la data de 27.06.2010.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea pretentiilor reclamantului ca neintemeiate intrucat acestuia i s-au achitat drepturile de concediu de odihna.
In dovedire parata a depus inscrisuri .
Prin sentinta nr. 1189 din 6 octombrie 2016 Tribunalul Suceava a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata prin intampinare, a respins cererea avand ca obiect ``drepturi banesti`` privind pe reclamantul I_ C_ in contradictoriu cu paratul _ SA, ca fiind prescrisa.
Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra actiunii de fata, tribunalul a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 - 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate in anii 2009-2010, invocata de parata prin intampinare.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul litigiului consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, dar si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator . Potrivit art. 171 alin.1 C. Muncii dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
La data de 1 octombrie 2011 a intrat in vigoare noul Cod civil, potrivit caruia prescriptiile extinctive incepute sub noua reglementare sunt supuse in totalitate noii legi iar cele incepute si implinite sub legea veche vor fi supuse in totalitate acesteia.
Prescriptiile care au inceput sa curga sub vechiul regim, dar care nu s-au implinit sub legea veche, sunt reglementate de art. 6 alin. 4 din noul Cod civil, cat si de art. 201 - Legea nr. 71/2011, care prevad in mod expres, ca acestea sunt supuse in intregime dispozitiilor legale care le-au instituit.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei mentionate, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. 4, art. 2512 si art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileste ca prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie in temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.
In atare imprejurari, pentru contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 - 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate in anii 2009-2010, tribunalul constata ca legea aplicabila prescriptiei dreptului material la actiune este Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, iar odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptie este de 3 ani.
Prin urmare, termenul de 3 ani prevazut de art. 171 Codul Muncii reprezinta termenul general de prescriptie, prevazut si de art. 268 alin. 1 lit. c C.muncii, care curge de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, in ceea ce priveste incidenta unor cauze de suspendare ori de intrerupere a cursului prescriptiei, instanta retine ca reclamantul a aratat ca s-a judecat cu parata pentru aceleasi motive. Astfel, potrivit extrasului din sistemul Ecris, dosarul nr. x a fost solutionat prin admiterea exceptiei perimarii si prin urmare, nu este incidenta intreruperea prescriptiei in conditiile in care cererea initiala s-a perimat potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958. instanta mai retine, ca desi reclamantul a depus la dosar sentinta penala nr. 392 din 06.06.2012 pronuntata in dosarul nr. x de Judecatoria Radau?i, invocand faptul ca actiunea decurge dintr-o fapta penala, instanta nu poate sa retina o asemenea aparare, actiunea formulata in cauza de fata vizand plata unor drepturi salariale, actiune care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Avand in vedere dispozitiile legale incidente, raportat la data introducerii actiunii (14.04.2016), tribunalul a retinut ca este data exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la pretentiile reclamantului, respectiv contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 - 27.06.2010 si orele suplimentare efectuate in anii 2009-2010, motiv pentru care va admite aceasta exceptie si pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulata, ca fiind prescrisa.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul I_ C_.
In motivarea apelului arata ca prin hotararea pronuntata se incalca sentinta penala nr. 392 din 6 iunie 2012 pronuntata in dosarul nr. x, in care parata este cercetata penal prin reprezentantul sau, director general C_ S__, pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanei, neglijenta in serviciu, fals intelectual si uz de fals in declara?ii pentru nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv punerea in aplicare a sentintei 1821 din 22 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care a fost obligata parata sa il reintegreze si sa ii achite toate drepturile banesti restante, inclusiv a acelora la care se refera in aceasta cauza, lucru nerealizat de parata, care nu i-a achitat nici cheltuielile judiciare, la care era obligata.
Instanta, avand in vedere principiul aflarii adevarului, putea solicita relatii de la P_ de pe langa Judecatoria Radau?i, privind solutia din dosar sau stadiul acestuia.
Considera ca dupa cum au decurs lucrurile, se pot lesne observa conflicte de interese meschine, in care sunt implicati factorii de raspundere privind rezolvarea acestui caz, inclusiv instanta recuzata pentru asemenea motive, respectiv organele Parchetului Radauti care blocheaza bunul mers al Justitiei.
Sustine ca i-au fost ingradite dreptul la aparare, si la studiul dosarului, fapt constatat si in Sedintele publice, ajungandu-se la contestarea si recuzarea anumitor judecatori, nu sin seama de adevar si de partile vatamate.
Daca se doreste un act de dreptate, instanta se poate convinge studiind dosarele, sentintele si deciziile luate, piesele din dosar ca probe si motivatiile instantelor respectiv, precum si cererile adresate instantelor.
In speta nu sunt date dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, intrucat actiunea civila rezulta dintr-o fapta penala.
In mod gresit instanta a retinut in motivare cu referire la sentinta penala nr. 392/2012, ca ``nu poate retine o asemenea aparare, actiunea formulata in cauza de fata, vizand plata unor drepturi salariale, actiunea care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Considera ca hotararile penale sunt prioritare in dosarele civile si aceasta situatie duce la intreruperea termenului general de prescriptie de 3 ani.
Faptul ca intimata parata a ignorat prevederile legale si a incercat sa se sustraga raspunderii, rezulta din decizia nr. 665/2011 a Curtii de Apel, prin care admite cererea .
Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat si dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca este nefondat.
Instanta de apel apreciaza ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza.
Asa cum a retinut si prima instanta, fata de data de 14.04.2016 la care reclamantul a introdus cererea de chemare in judecata vizand plata contravalorii zilelor de concediu de odihna si a orelor suplimentare aferente perioadei 27.x-27.06.2010, exceptia prescriptiei dreptului la actiune este data in cauza, intrucat a fost cu mult depasit termenul de 3 ani prevazut de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, care a inceput sa curga de la data la care drepturile erau datorate.
Instanta de apel constata ca neintemeiat reclamantul apelant sustine ca ar fi intervenit intreruperea cursului prescriptiei pentru drepturile solicitate in prezenta cauza.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958:
``Prescriptia se intrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia .
b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act incepator de executare .
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Faptul ca reclamantul a mai formulat anterior o cerere cu acelasi obiect inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x nu este de natura sa intrerupa prescriptia, atat timp cat in privinta acesteia s-a constatat perimarea la data de 17.02.2014, asa cum rezulta din inscrisul aflat la fila 56 dosar fond .
Instanta de apel nu poate retine ca sentinta pronuntata de Tribunalul Suceava incalca sentinta penala nr. 392din 06.06.2012 a Judecatoriei Radau?i. Asa cum s-a aratat mai sus, cazurile de intrerupere a prescriptiei sunt enumerate expres si limitativ de dispozitiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Reclamantul apelant a formulat plangere penala impotriva numi?ilor C_ S__ si G__ I__ pentru pretinse infractiuni savarsite in legatura cu modul in care i s-a desfacut contractul de munca, plangere ce nu are legatura cu drepturile salariale pretinse in prezenta cauza Asa cum rezulta din considerentele sentintei penale nr. 392/06.06.2012 a Judecatoriei Radau?i (filele 46-48 dosar fond). Nici cererea de chemare in judecata ce a format obiectul dosarului nr.x, solutionata prin sentinta civila nr. 1821 din 22.11.2010 a Tribunalului Suceava nu este in masura sa intrerupa prescriptia in prezenta cauza, dat fiind ca acea cerere a avut un obiect diferit de cel din prezenta cauza.
Instanta de apel nu poate primi criticile apelantului prin care acesta sustine ca i s-ar fi incalcat dreptul la aparare sau ca ar fi fost impiedicat sa-si studieze dosarul. Acesta nu arata in concret in ce au constat aceste incalcari pentru a putea fi verificate si analizate de instanta.
Asa fiind, Curtea in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I_ C_ - CNP x, domiciliat in comuna Satu M_, _, Judetul Suceava, impotriva sentintei nr. 1189 din 6 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. x,m parati intimati in cauza fiind _ SA, cu sediul procedural ales la Cabinet avocat D_ M_, cu sediul in Bucuresti, ?oseaua N_ T_ nr. 105-113, _, _ si in sector 1, Bucur?eti, Calea V_ nr. 114.
Definitiva.