Instantele nationale procedeaza la adresarea unei intrebari CJUE numai dupa analizarea necesitatii si pertinentei acesteia

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratul Consiliul Concurentei, anularea Deciziei Consiliului Concurentei nr. 8 din 17 martie 2014, prin care a fost obligata la plata unei amenzi in cuantum de 3.186.067 RON, reprezentand 2,2% din cifra de afaceri realizata in anul 2012, retinandu-se incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea Concurentei, respectiv prin incheierea unei pretinse intelegeri avand ca obiectul controlul comercializarii produselor in campaniile buy-back impreuna cu B. SA, C. SRL, D. SRL, E. prin E. Wiesbaden Germania - Sucursala Bucuresti si G. SA ("Decizia"), precum si exonerarea sa de plata amenzii fixate prin aceasta decizie, in cuantum de 3.186.067 RON.

2. Hotararea primei instante

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr. 2474 din 06 octombrie 2015, a admis actiunea formulata de reclamanta si a anulat, in parte, Decizia nr. 8/2014 in ceea ce priveste sanctiunea aplicata reclamantei.

Totodata, a admis cererea de interventie accesorie formulata de H..

3. Calea de atac exercitata

Recursul formulat de paratul Consiliul Concurentei, cererea fiind intemeiata pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-parat critica sentinta primei instante pentru faptul ca aceasta fragmenteaza, in mod artificial intelegerea in, pe de o parte, alocarea bugetului si, pe de alta parte, previzionarea vanzarilor, concluzionand astfel, in mod gresit, ca niciuna dintre acestea nu poate reprezenta o intelegere anticoncurentiala.

Premisa de la care porneste instanta de fond, sustine recurentul, este fundamental gresita, deoarece se omite analizarea intelegerii in ansamblul sau.

Instanta de fond ignora cu desavarsire latura obiectiva a contraventiei constatate, care reprezinta fapta anticoncurentiala de control al comercializarii, iar elementele acesteia sunt analizate separat, ca si cum ar exista incalcari distincte.

In ceea ce priveste aspectul retinut in sentinta recurata, in sensul ca "instanta este in situatia de a cenzura o situatie de fapt pe baza unor presupuneri referitoare la rationamentul autoritatii parate", recurentul solicita a se constata ca rationamentul autoritatii de concurenta a fost prezentat, in mod clar in decizia contestata, dar si prin apararile formulate, inclusiv prin raspunsul la interogatoriul reclamantei.

Cu privire la cele retinute de judecatorul fondului, prin care s-a accentuat faptul ca nu au fost sanctionate cele 25 de intreprinderi investigate, iar dintre cele care faceau parte din consiliul director (10 la numar), au fost sanctionate numai 6, de unde rezulta ca intelegerea nu poate fi retinuta ca fiind una prin obiect, recurentul arata ca nu s-a avut in vedere, in ansamblul ei, situatia de fapt descrisa in decizie si nu s-a valorificat in niciun fel raspunsul la interogatoriu.

Referitor la situatia de fapt, se arata ca obiectul investigatiei a constat in analizarea modului de elaborare si implementare a campaniilor buy-back derulate sub cupola H. in perioada 2008 - 2009.

Intimata-reclamanta este membra a asociatiei, face parte din consiliul director, iar asociatia este constituita in vederea preluarii responsabilitatii producatorilor privind realizarea obiectivelor de colectare, reutilizare, reciclare si valorificare a DEEE, grupand principalii producatori si importatori de produse electronice si IT din Romania.

Intimata-reclamanta are obiect de activitate fabricarea calculatoarelor si echipamentelor periferice, a participat la campania din anul 2009, cu produse tip imprimante, monitoare, PC-uri, notebook-uri.

Investigatia desfasurata de recurentul-parat a evidentiat ca, in perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, s-a derulat un mecanism de sustinere in 3 (producator, retailer, asociatie), in mod egal, existand un discount total de 15% acordat in urma predarii unui DEEE de acelasi tip cu echipamentul nou cumparat.

Discountul de 15% era suportat in mod egal de catre cele trei parti participante la campaniile respective.

Implicarea H. a reprezentat raspunsul acesteia la solicitarile formulate de unii membri, in contextul in care in piata incepuse sa se deruleze asemenea campanii inca din luna iunie 2008 (J. cu K. si L.).

Contributia I. la proiectele respective a fost in limita unui procent de 5% din valoarea echipamentului nou cumparat in locul DEEE predat.

Derularea acestor programe a fost anuntata prin news-letterele organizatiei, transmise tuturor membrilor si partenerilor contractuali, precum si prin presa, iar documentul in baza caruia s-a realizat participarea la campanie, l-a constituit un contract-cadru, incheiat intre I. si membrii acesteia, prin care se stabileau conditiile de desfasurare, inclusiv nivelul discountului acordat clientului si mecanismul de suport al acestuia.

Din analiza informatiilor si documentelor existente la dosarul de investigatie, in perioada martie - iunie 2009, mecanismul campaniilor in care s-a implicat I. a constat, sustine recurentul-parat, in acordarea de disconturi fixe intre 25 si 400 RON, in functie de tipul de echipament; implicarea I. in sustinerea acestor disconturi s-a limitat la maxim 40% din totalul contributiei producatorilor de la intrarea in asociatie, pana in luna februarie 2009; campaniile s-au derulat la solicitarea producatorilor pe baza unui protocol cu caracter general semnat cu cei care si-au manifestat dorinta in acest sens si a unei proceduri aprobate de Consiliul Director I..

In sedinta din data de 4 februarie 2009 Consiliul Director I. a aprobat, de principiu, continuarea derularii campaniilor buy-back, ca parte integranta a strategiei I., programate pentru perioada aprilie 2009 - aprilie 2011.

Din cuprinsul documentului intitulat "Situatie campanii buy-back I." rezulta informatii privind bugetele buy-back alocate unui numar de 11 intreprinderi, membre I., numarul de campanii la care acestea urmau sa participe, consumul estimat referitor la participarea acestora in cadrul campaniilor; consumul real inregistrat prin participarea intreprinderilor la campaniile de buy-back, restul de buget de buy-back aflat la dispozitia acestora pentru actiuni similare, in viitor.

Documentul sus-mentionat a fost transmis membrilor Consiliului director, prin email, in data de 18.03.2009, cu ocazia convocarii sedintei din 24 martie 2009 a Consiliului director.

Ulterior, in cursul anului 2009 s-au adoptat masuri de imbunatatire a criteriilor de accesare a campaniilor, respectiv: adaugarea conditiei ca firma solicitanta sa aiba achitat 60% din suma cumulata datorata Asociatiei, precum si bugetul maxim alocat unui membru sa fie de 40% din contributia totala achitata de acesta la I., de la momentul infiintarii Asociatiei si pana la 10 februarie 2009.

Recurentul-parat, prin decizia contestata, a retinut ca este indeplinit standardul probatoriu necesar in materie de concurenta doar in ceea ce priveste 6 dintre cele 32 de intreprinderi investigate, constatandu-se incalcarea disp. art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei.

Cu privire la raspunsul la interogatoriu, nevalorificat de prima instanta, recurentul-parat arata ca prin administrarea acestei probe, s-a evidentiat ca investigatia a vizat doar componenta de buy-back a carei produse in totalul vanzarilor difera de la o intreprindere la alta, au fost sanctionate doar intreprinderile care au participat la sedinta Consiliului Director I., din data de 10 februarie 2009, in cadrul careia s-a stabilit mecanismul de organizare al campaniilor si au avut acces la tabelul din data de 18 martie 2009 ce cuprindea informatii sensibile.

In speta, sustine recurentul-parat, au fost respectate principiile si jurisprudenta in materia intelegerilor prin obiect si anume:

- daca intelegerea de control al comercializarii (intelegere prin obiect) ar fi fost formulata general (si nu limitativ, doar la campaniile buy-back), atunci toate societatile care ar fi luat parte la adoptarea acesteia ar fi devenit automat parti la intelegere, indiferent daca, ulterior, o puneau sau nu in practica, respectand parametrii intelegerii;

- acelasi principiu al intelegerilor prin obiect este respectat si in cazul de fata, in sensul ca toate intreprinderile ale caror produse au facut obiectul campaniilor sunt parti la intelegerea de control a comercializarii, indiferent daca au respectat sau nu aceasta intelegere, respectand parametrii stabiliti (alocarea unor bugete in relatiile cu contributia de timbru verde, in limita a 40%).

Recurentul-parat mai sustine ca motivarea actului administrativ atacat permite identificarea rationamentului care a stat la baza deciziei de constatare si sanctionare a faptei anticoncurentiale constand in controlul reciproc al comercializarii produselor in cadrul campaniilor de buy-back.

Astfel, intelegerea a constat in alocarea bugetului destinat campaniilor buy-back la 40% pentru o intreprindere si previzionarea vanzarilor concurentilor printr-un mecanism ce permitea intreprinderilor sa determine numarul maxim de produse pe care alte societati concurente il puteau comercializa in cadrul campaniilor buy-back.

Acest mecanism avea la baza stabilirea unor sume fixe pe fiecare categorie de echipamente DEEE si un schimb de informatii sensibile intre intreprinderile sanctionate, printre care si intimata-reclamanta.

Consecinta realizarii acestei intelegeri complexe, care nu poate fi fragmentata si analizata in scopul determinarii caracterului anticoncurential, in alocarea bugetului si previzionarea vanzarilor, asa cum face instanta de fond, este aceea a eliminarii incertitudinii privind volumul vanzarilor intreprinderilor din cadrul campaniilor buy-back.

Bugetul I. era format din platile consumatorilor finali, iar cele 6 intreprinderi sanctionate au decis de comun acord repartizarea egala la nivelul de 40% pentru fiecare dintre acestea a unor fonduri rezultate din sumele provenite de la consumatorii finali.

Stabilirea bugetului maxim de 40% a eliminat presiunea concurentiala, sustine recurentul-parat, deoarece s-a evitat incertitudinea care ar fi planat asupra volumului vanzarilor societatilor in situatia in care numarul produselor vandute ar fi fost determinat prin intermediul cererii, ca urmare a manifestarii libere a concurentei.

In absenta stabilirii nivelului de 40%, cumparatorul ar fi ales sa achizitioneze echipamentul DEEE de la producatorul care oferea cele mai bune conditii pentru stimularea predarii electronicelor vechi, precum discounturi, produse gratuite, servicii suplimentare.

In legatura cu mecanismul de previzionare a vanzarilor, care le permitea intreprinderilor in cauza sa determine numarul maxim de produse pe care alte intreprinderi concurente il puteau comercializa in cadrul companiilor buy-back, se arata de catre recurentul-parat ca previzionarea a fost posibila ca urmare a stabilirii unor sume fixe pe fiecare categorie de echipament DEEE si schimbului de informatii sensibile intre cele 6 intreprinderi.

Ca urmare a intalnirii din data de 10 februarie 2019, s-a operat fixarea unei sume care urma sa revina participantilor la campaniilor buy-back, in functie de categoria de echipament EEE (de exemplu, aer conditionat 150 RON), ca sustinere financiara a I.

Algoritmul de previzionare a vanzarilor a fost determinat si de schimbul de informatii sensibile, transmis prin email si intitulat "Situatie campanii buy-back I.", de unde se putea afla numele producatorului, bugetul buy-back al acestuia, numarul de campanii, consumul estimat, consumul real si restul de buget .

Aceste informatii nu ar fi trebuit sa circule intre intreprinderi concurente, deoarece schimbul de informatii confidentiale/sensibile intre concurenti, este interzis.

In ipoteza in care transmiterea informatiilor in cauza ar fi avut ca scop respectarea transparentei, asa cum au sustinut reclamanta si intervenienta, iar nu comunicarea unor informatii sensibile, atunci acestea ar fi fost trimise in mod individual, astfel ca fiecare intreprindere ar fi primit doar acele informatii care o vizau, nu si pe cele referitoare la alti concurenti.

Informatiile obtinute din acest document au putut conduce la adaptarea/modificarea politicii intreprinderii in campaniile buy-back derulate incepand cu luna martie 2009.

In scopul transmiterii informatiilor anterior sedintei din data de 24 martie 2009, a fost acela ca intreprinderile sa analizeze continutul documentului si sa fie dezbatut in cadrul intalnirii.

Previzionarea vanzarilor prin determinarea numarului maxim de produse pe care alte intreprinderi concurente il puteau comercializa in cadrul campaniilor buy-back, reprezinta, in opinia recurentului-parat consecinta schimbului de informatii si a stabilirii unor sume fixe pe categorii de deseu.

Din cuprinsul documentului "Situatie campanii buy-back" si pe baza sumelor fixe/categorii deseu stabilite in cadrul intalnirii din 10 februarie 2009, sustine recurentul-parat, se poate determina numarul maxim de produse pe care intreprinderile il puteau comercializa in viitor, in cadrul campaniilor.

De asemenea, valoarea contributiei unei intreprinderi la bugetul I. putea fi calculata pe baza informatiilor aferente rubricii Buget buy-back din documentul analizat, avand in vedere ca societatile cunosteau ca bugetul buy-back constituia 40% din bugetul total (din contributia respectivei societati la bugetul I.).

Recurentul-parat concluzioneaza astfel ca intelegerea analizata este restrictiva de concurenta, prin obiect, iar intelegerile in legatura cu limitarea vanzarilor contin restrictii grave ale concurentei.

Intelegerea a avut ca obiectiv sporirea vanzarilor si evitarea/eliminarea incertitudinii concurentiale in privinta volumului vanzarilor societatilor participante la campaniile buy-back.

In absenta stabilirii unei cote de buget alocate societatilor (40%), s-ar fi diminuat considerabil resursele asociatiei.

4. Intampinarea formulata de intimata-reclamanta A. SRL.

Intimata-reclamanta sustine respingerea recursului ca nefondat, considera ca prima instanta a aplicat corect normele de drept material in cauza.

Astfel, in esenta, in acord cu cele retinute de prima instanta, afirma ca nu a existat o restrictionare prin obiect a comercializarii, deoarece nu exista o piata a "buy-back-ului", pretinsa incalcare a fost analizata in ansamblul sau si nu fragmentat, au fost sanctionate doar 6 intreprinderi participante, modalitatea de previzionare a vanzarilor concurentilor expusi, in decizia atacata se bazeaza pe o ipoteza lucru eronata.

5. Intampinarea formulata de intimata-intervenienta H.

Intimata-intervenienta a aratat ca isi mentine afirmatiile si argumentatia din cererea de interventie si concluziile scrise depuse la instanta de fond .

6. Prin cererea depusa de intimata-reclamanta, in sedinta publica din data de 31 ianuarie 2019, s-a solicitat in temeiul art. 267 TFUE sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu urmatoarele intrebari preliminare;

- avand in vedere ca faptele de care este acuzata A. in litigiul principal sunt ambivalente si se circumscriu unor obiective legitime de protectia mediului, care sunt obligatiile ce incumba unei autoritati de concurenta prin prisma deciziei CEDO din cauza Menarini si a prezumtiei de nevinovatie aplicabile in dreptul concurentei?

- avand in vedere principiile si metodologia de definire a pietei relevante cuprinse in Comunicarea Comisiei nr. 97/C372/03 privind definirea pietei relevante in sensul dreptului comunitar al concurentei si instructiunile privind definirea pietei relevante, adoptate prin Ordinul nr. 388/2010 al Presedintelui Consiliului Concurentei si care "urmareste o abordare similara cu cea din Comunicarea Comisiei" a pct. 1.1 din Instructiuni, exista cazuri cand este posibila definirea pietei relevante de o maniera contrafactuala, respectiv pornind de la fapte pretins anticoncurentiale catre piata, cum a procedat autoritatea de concurenta in litigiul principal sau trebuie urmata intotdeauna metodologia din Comunicarea 97/C372/03, ca etapa prealabila analizarii comportamentului?

II. Considerentele Inaltei Curti 1. Cu privire la cererea de sesizare a Curtii europene de Justitie a Uniunii Europene cu intrebarile preliminare formulate de intimata-reclamanta

Potrivit art. 267 TFUE, Curtea de Justitie a Uniunii Europene se pronunta cu titlu preliminar asupra chestiunilor legate de interpretarea tratatelor si validitatea/interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

Instantele nationale procedeaza la adresarea unei intrebari Curtii numai dupa analizarea necesitatii si pertinentei acesteia, in contextul litigiului pe care urmeaza sa il solutioneze.

Totusi, daca hotararea ce va fi pronuntata de instanta nationala este supusa unei cai de atac, aceasta nu este obligata sa sesizeze CJUE, desi este indeplinita conditia necesitatii/pertinentei intrebarii.

Cum decizia Inaltei Curti nu mai poate fi atacata in dreptul intern, in ipoteza necesitatii/pertinentei intrebarii, aceasta este obligata sa sesizeze CJUE.

De aceea, in continuare, se va proceda la analizarea necesitatii si pertinentei celor doua intrebari propuse de intimata-reclamanta.

1.1 Prin intermediul primei intrebari se solicita ca instanta de la Luxemburg sa raspunda care sunt obligatiile ce incumba unei autoritati de concurenta prin prisma deciziei CEDO din cauza Menarini Diagnostics c. Italiei si a prezumtiei de nevinovatie, aplicabile in dreptul concurentei.

Se remarca, pentru inceput, ca intimata-reclamanta nu a respectat disp. art. 267 din TFUE si nu a adresat o intrebare ce vizeaza interpretarea tratatelor sau validitatea/interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

In preambulul cererii de sesizare, intimata-reclamanta indica intr-adevar disp. art. 101 alin. 1 TFUE, insa se refera la restrictionarea prin obiect si la definitia pietei relevante.

Din modul in care a fost dezvoltata chestiunea de catre autorul cererii de sesizare, reiese ca acesta este interesat in clarificarea aplicarii prezumtiei de nevinovatie in cazul acordurilor/deciziilor/practicilor care pot afecta comertul dintre statele membre si care au ca obiect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei in cadrul pietei comune (art. 101 alin. (1) din TFUE).

Explicatia cererii rezida in existenta unei practici inconstante referitoare la standardul de proba cerut pentru rasturnarea prezumtiei de nevinovatie, precum si in decizia data de CEDO in speta Menarini Diagnostics c.Italiei.

Cu privire la primul aspect, autorul intrebarii nu arata in ce consta practica inconstanta si cum a afectat cazul de fata.

In ceea ce priveste cauza Menarini, se observa ca aceasta privea o sanctiune aplicata de autoritatea de concurenta italiana si care, urmare a cuantumului ridicat al amenzii aplicate, CEDO a calificat-o ca avand un caracter penal si, totodata, a aratat ca nu este incompatibila incredintarea sarcinii de a investiga si de a sanctiona incalcarile normelor de concurenta unor autoritati administrative, cu conditia ca persoana interesata sa poata contesta orice decizie adoptata astfel impotriva sa, in fata unei instante care ofera garantiile prevazute la articolul 6 din Conventie .

De asemenea, prin aceeasi hotarare, CEDO a precizat ca respectarea art. 6 din Conventie nu exclude ca intr-o procedura de natura administrativa, sa fie aplicata sanctiunea de catre o autoritate administrativa, insa, daca aceasta autoritate nu indeplineste ea insasi conditiile prevazute la art. 6 par. 1 din Conventie, este necesar ca decizia sa faca obiectul controlului ulterior al unui organ judiciar investit cu competenta de fond .

Acest organ juridic trebuie sa aiba posibilitatea sa reformeze sub toate aspectele, atat de fapt cat si de drept, decizia atacata.

In cauza pendinte, aflata pe rolul Inaltei Curti in faza recursului, precum si pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - instanta de fond, reclamanta a beneficiat de toate garantiile prevazute la art. 6 din Conventie, inclusiv de prezumtia de nevinovatie, cauza a fost analizata sub toate aspectele, reclamanta a avut posibilitatea sa propuna si sa administreze probe in combaterea celor sustinute de catre autoritatea de concurenta .

In materia dreptului administrativ si, in special, in ceea ce priveste sanctionarea contraventiilor, fie ca este vorba despre dreptul comun, reprezentat de O.G. nr. 2/2001, fie ca ne referim la contraventiile din domeniul dreptului concurentei, sunt aplicabile atat prezumtia de legalitate a actului administrativ atacat, cat si prezumtia de nevinovatie (cauza Anghel c. Romaniei).

Prezumtia de nevinovatie nu este atasata investigatiei efectuate de autoritatea de concurenta, asa cum sustine intimata-reclamanta, ci procedurii in fata instantei de judecata, iar din actele dosarului reiese ca partea acuzata a beneficiat de toate garantiile prevazute de art. 6 din Conventie, i s-a adus la cunostinta savarsirea faptei, a avut posibilitatea sa se apere, a propus si administrat probe.

In concluzie, prima intrebare urmeaza sa fie respinsa, nefiind pertinenta si necesara pentru dezlegarea pricinii.

1.2. In cadrul celei de-a doua intrebari, intimata-reclamanta propune ca prin intermediul CJUE sa se clarifice daca exista cazuri cand este posibila definirea pietei relevante de o maniera contrafactuala, pornind de la fapta pretins anticoncurentiala catre piata sau trebuie urmata intotdeauna metodologia din Comunicarea 97(372)03, ca etapa prealabila analizarii comportamentului anticoncurential.

Cererea a fost motivata, prin faptul ca autoritatea de concurenta nu a definit piata relevanta conform metodologiei, respectiv nu a identificat intai comportamentul ca apoi sa stabileasca piata relevanta si sa evalueze comportamentul pentru a-l putea incadra ca o restrictie prin obiect sau prin efect.

In speta, Consiliul Concurentei a calificat intai comportamentul ca fiind o incalcare prin obiect, fara sa identifice corect si complet piata relevanta, iar ulterior a concluzionat ca cele 6 intreprinderi sunt concurente pe aceeasi piata relevanta.

De asemenea, sustine intimata-reclamanta, piata relevanta a fost identificata printr-un rationament invers, de sus in jos, in loc de la baza catre varf.

Se pleaca astfel de la piata deseurilor de echipament electrice si electronice, catre piata echipamentelor electrice si electronice noi.

Desi bunurile servesc aceluiasi obiectiv, ca deseuri, utilizarile lor sunt diferite in stare de functionare, ca echipamente noi/functionale.

Inalta Curte retine ca din continutul Comunicarii Comisiei privind definirea pietei relevante in sensul dreptului comunitar al concurentei nr. 97/C372/03 se desprind anumite recomandari ce vizeaza modul de definire a pietei relevante a produsului si a pietei relevante geografice.

Comunicarea Comisiei, precum si Instructiunea privind definirea pietei relevante (Ordinul nr. 388/2010) nu au in vedere existenta ordinii enuntate prin cererea de sesizare, astfel ca intrebarea preliminara nu este utila si nu are legatura cu litigiul pendinte.

Cele doua acte arata in mod explicit ca indrumarile mentionate sunt doar o baza de plecare in identificarea pietei relevante, analiza nu trebuie sa urmeze in mod mecanic fiecare etapa decisiva, ci se va axa doar pe acele elemente care sunt relevante pentru fiecare caz, astfel ca sesizarea urmeaza sa fie respinsa si in privinta celei de-a doua intrebari.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate si apararile formulate de intimate

Prima instanta a retinut, cu ocazia motivarii sentintei pronuntate, inexistenta unui rationament logic clar, pe baza caruia s-a apreciat acordul partilor la crearea unui mecanism care sa asigure controlul reciproc al comercializarii produselor in cadrul companiilor buy-back - intelegere anticoncurentiala prin obiect .

Instanta de fond a criticat stabilirea unui mecanism indirect dedus din existenta a doua elemente de fapt, respectiv stabilirea conditionarii intre contributia unui producator la bugetul organizatiei colective, ca urmare a incasarilor din timbrul verde si participarea/nivelul participarii producatorului la actiunile de schimb 1:1 initiate de I., precum si accesul la informatii comerciale sensibile din partea celor sase intreprinderi sanctionate.

A mai considerat judecatorul fondului ca acordul nu este unul anticoncurential, deoarece nu au fost sanctionate toate cele 25 de intreprinderi care au aderat la conventie si care au desfasurat campanii buy-back.

Fata de acestea, instanta de fond a concluzionat ca nu rezulta pe ce elemente obiective se bazeaza cele retinute la pct. 133, 134, 218, 220 - 225 din decizia atacata.

Un element suplimentar, continut de pct. 226 din decizie, referitor la cunoasterea unor informatii sensibile, a determinat instanta de fond sa aprecieze ca nu rezulta daca in sarcina reclamantei s-a retinut participarea la adoptarea unui mecanism care putea prilejui comunicarea de informatii strategice si acceptarea acestui fapt sau intelegerea intreprinderilor cu privire la comunicarea informatiilor sensibile intre societati concurente, cu deturnarea scopului legal urmarit prin organizarea campaniei buy-back, prin folosirea mecanismului creat prin hotararea Consiliului Director din 10 februarie 2009, drept prilej de a ajunge la controlul comercializarii produselor vandute in sistem 1:1.

In acest sens, prima instanta a sustinut ca nu rezulta care sunt elementele probatiunii pentru existenta intelegerii anticoncurentiale, deoarece imprejurarile de fapt nu sunt descrise corespunzator .

Cu privire la criticile ce au ca obiect aplicarea gresita a disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, Inalta Curte va retine intrunirea acestora, motiv pentru care urmeaza a se admite recursul formulat de recurentul-parat.

Un prim motiv are in vedere examinarea in mod individual a fiecarui element constitutiv al faptei anticoncurentiale, in acest fel, desprinzandu-se concluzia conform careia exista incalcari distincte ce au condus la scindarea artificiala a faptei .

Inalta Curte urmeaza astfel sa analizeze si criticile referitoare la inexistenta unui rationament logic, neechivoc pe baza caruia s-a retinut acordul partilor de creare a unui mecanism care sa asigure controlul reciproc al comercializarii produselor in cadrul campaniilor buy-back.

Intelegerea anticoncurentiala, in sensul art. 5 alin. (1) din Legea concurentei, are in vedere adoptarea unui plan comun, expres sau implicit, care ingradeste/tinde sa ingradeasca activitatea comerciala a intreprinderilor parte la acord, prin trasarea unor coordonate ale actiunilor acestora sau, dimpotriva, prin absenta actiunilor lor pe piata .

Intelegerea poate sa fie scrisa, explicita sau sa fie dedusa din comportamentul partilor.

La pct. 141 si 169 din decizia contestata s-a descris in mod clar si neechivoc, intelegerea existenta intre parti si anume:

"un numar de 6 intreprinderi au stabilit, prin intermediul organizatiei colective I., o conditionare ferma intre contributia unui producator la bugetul acesteia, ca urmare a incasarilor din timbrul verde (care reflecta fidel pozitia respectivei companii pe piata) si participarea sau nivelul participarii acelui producator la actiunile de schimb 1:1 initiate de catre I. in februarie 2009. De asemenea, cele 6 intreprinderi au avut acces la informatii privind bugetele de buy-back alocate concurentilor, informatii pe baza carora puteau determina volumul produselor comercializate de intreprinderi concurente in cadrul companiilor 1:1.

Prin instituirea acestei practici, intreprinderile respective au stabilit, indirect, o intelegere anticoncurentiala, creand astfel un mecanism care sa le asigure controlul reciproc al comercializarii produselor lor in cadrul campaniilor buy-back desfasurate, ceea ce constituie o incalcare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din lege.

Decizia administrativa contestata a explicat amanuntit mecanismul intelegerii anticoncurentiale, de unde rezulta ca aceasta consta in alocarea unui buget de 40% impreuna cu previzionarea vanzarilor concurentiale, previzionare care a fost posibila prin stabilirea unei sume fixe raportata la fiecare categorie de echipament EEE si existenta unui schimb de informatii sensibile intre cele 6 intreprinderi sanctionate.

Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 21/1991 nu contin niciun fel de limitari in ceea ce priveste latura obiectiva a faptei anticoncurentiale sau a mecanismului prin care aceasta a fost savarsita, intelegerea putand sa fie dedusa din elemente indirecte, cum ar fi existenta unor informatii sensibile cunoscute de intreprinderile in cauza.

Din acest motiv, Inalta Curte constata ca retinerea savarsirii faptei anticoncurentiale numai in sarcina a 6 intreprinderi dintre cele 25 investigate, nu afecteaza rationamentul logic dedus din cuprinsul deciziei contestate, avandu-se in vedere ca autoritatea recurenta a explicat aceasta imprejurare.

Ceea ce a diferentiat abordarea din perspectiva dreptului concurentei este faptul ca numai cele 6 intreprinderi sanctionate au avut cunostinta de informatiile sensibile referitoare la ceilalti concurenti, desi la intelegere au participat 25 de intreprinderi.

Din imprejurarile aratate, se constata ca fapta anticoncurentiala a fost descrisa in mod corect de autoritatea competenta, iar mecanismul a fost, de asemenea, explicat in amanunt si dovedit prin probele administrate in cauza, necontestate de catre parti.

In concluzie, cu privire la existenta faptei anticoncurentiale, se retine ca instanta de fond a scindat, intr-adevar, nepermis latura obiectiva a contraventiei, prin analizarea separata/distincta a elementelor constituite, ceea ce a condus la aplicarea gresita a disp. art. 5 din Legea concurentei.

In legatura cu modul prin care se putea determina numarul de produse ce puteau sa fie comercializate de un competitor in cadrul campaniei de buy-back, este nerelevanta imprejurarea ca, in concret se putea determina numai numarul de produse de un anumit tip.

Pentru ca o intelegere sa poata fi considerata anticoncurentiala, nu exista nicio prevedere legala care sa oblige autoritatea de concurenta sa se raporteze la toate produsele comercializate, fiind suficient daca se poate cunoaste doar numarul de produse de un anumit tip in raport de care un concurent ar putea participa la campanie .

Din acest motiv, Inalta Curte apreciaza ca este nerelevanta si opinia unui specialist in matematica, depusa la dosarul de fond, deoarece aceasta a avut in vedere toate produsele vanduse in cadrul campaniei si nu doar un anumit tip de produse, astfel cum a aratat modul de calcul efectuat prin decizia contestata.

In ceea ce priveste apararile intimatei-reclamante ce vizeaza modul in care a fost definita piata relevanta, nu exista niciun motiv care sa determine aprecierea ca autoritatea competenta a incalcat reglementarile legale incidente, respectiv Nota Comisiei Europene privind definirea pietei relevante si Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante emise de Consiliul Concurentei.

In analiza si determinarea pietei relevante, Consiliul Concurentei, conform celor doua acte normative, nu are obligatia sa urmeze in mod mecanism fiecare etapa descrisa, ci analizeaza doar elementele relevante pentru fiecare caz.

In concret, s-a avut in vedere particularitatile pietei comercializarii echipamentelor electrice si electronice, in principal electronice si IT, iar intelegerea a vizat aceste produse noi si nu serviciile de colectare a deseurilor sau previzionarea deseurilor colectate, cum in mod gresit sustin intimatele.

Acordul a fost incadrat in mod corect ca fiind o intelegere anticoncurentiala prin obiect, gradul de nocivitate este dovedit, iar standardul de proba al acesteia este corespunzator reglementarilor.

Acordul a urmarit controlul comercializarii produselor si a avut drept scop/obiectiv cresterea vanzarilor, prin eliminarea concurentei, neavand nicio legatura cu pretinsul obiectiv de mediu, indicat de catre intimate.

Fata de acestea si tinandu-se seama ca Inalta Curte, prin Deciziile nr. 2160 din 8 iunie 2017, nr. 3184 din 24 octombrie 2017 si nr. 2526 din 13 iunie 2018 s-a pronuntat asupra acelorasi aspecte in cauzele privind pe S.C. D. SRL, S.C. E. si S.C. C. SRL, trei dintre cele sase intreprinderi amendate prin decizia contestata si in cauza de fata, in temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, va admite recursul declarat, va casa sentinta recurata si, in rejudecare, va respinge actiunea reclamantei si cererea de interventie accesorie ca neintemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu intrebarile preliminare formulate de intimata-reclamanta A. SRL

Admite recursul formulat de paratul Consiliul Concurentei impotriva Sentintei nr. 2474 din 6 octombrie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Caseaza sentinta atacata si, in rejudecare, respinge actiunea reclamantei, ca neintemeiata.

Respinge cererea de interventie accesorie formulata de H..

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 28 martie 2019.