In calea de atac extraordinara a recursului nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanta mijloacelor de proba si la o devoluare a fondului, ci se verifica exclusiv legalitatea hotararii

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti la 19 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat in judecata pe parata B., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. x/22.08.2008 de B.N.P.A. C. si D., avand ca obiect imobilul apt. 31, situat in Bucuresti, str. x, identificat cu numarul cadastral x si inscris in CF xN a O.C.P.I. sector 4, pentru motiv de cauza ilicita si imorala si sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului.

Prin Sentinta civila nr. 10979 de la 10 octombrie 2016, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, sectia civila, a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat competenta materiala de solutionare a cererii de chemare in judecata in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Ca urmare a declinarii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, cererea a fost inregistrata pe rolul acestei instante, sectia a IV-a civila, la data de 26 octombrie 2016, sub nr. x/2016.

Prin Sentinta civila nr. 244 de la 22 februarie 2017, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, a admis cererea formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu parata B., a anulat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. x/22.08.2008 de B.N.P.A. C. si E., a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul obligarii paratei sa restituie reclamantului apartamentul nr. x situat in Bucuresti, str. x, identificat cu numar cadastral vechi x/31 si inscris in C.F. veche x/N a O.C.P.I. sector 4 Bucuresti, in baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat parata la plata catre stat a sumei de 5.886 RON, reprezentand ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamantul.

Prin Decizia civila nr. 909 A de la 06 noiembrie 2017, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a fost admis apelul declarat de apelanta-parata B. impotriva sentintei pronuntate de prima instanta. A fost schimbata in tot sentinta apelata, in sensul ca respingerii cererii ca neintemeiata.

Impotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, motivele fiind urmatoarele:

Instanta de apel nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra incidentei art. 968 din C. civ., invocat de reclamant, pronuntand o hotarare nelegala - motiv prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In esenta, reclamantul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 968 din vechiul C. proc. civ., sustinand ca actul de vanzare-cumparare are o cauza nelicita, contrara bunelor moravuri, ce conduce la nulitatea absoluta a acestuia.

Prima instanta a analizat si a interpretat in mod corect intregul material probator administrat de parti si a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 968 din vechiul C. civ., privind cauza ilicita, contrara bunelor moravuri, care a stat la baza incheierii actului juridic, constatand nulitatea absoluta a acestui act juridic.

Instanta de apel a analizat criticile formulate de apelanta-parata si a dat o interpretare gresita, concluzionand ca nu ar fi fost incalcate cerintele dispozitiilor art. 948, art. 966 si art. 967 din vechiul C. civ., fara a face nicio analiza cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 968 din acelasi cod, in mod corect si legal retinut si aplicat de instanta de fond .

Or, in aceste conditii, se impune casarea hotararii si trimiterea cauzei la aceeasi instanta, pentru a se pronunta asupra incidentei art. 968 din vechiul C. civ., inclusiv administrarea de noi probatorii in cadrul devolutiv al apelului.

Instanta de apel a retinut in mod gresit ca nu au fost incalcate cerintele prevazute de art. 948, art. 966 si art. 967 privind valabilitatea actului juridic, pronuntand o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, caz prevazut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Curtea de apel a primit fara o analiza atenta a intregului material probator administrat de parti, sustinerile apelantei-parate, in sensul ca actul de vanzare-cumparare incheiat este perfect legal, in conditiile in care era in relatii de concubinaj cu reclamantul, ar fi avut suficiente venituri si a platit efectiv pretul prevazut in actul de vanzare-cumparare, sustinand in final ca nu exista niciun element de dol, cauza ilicita si/sau imorala, la momentul incheierii actului juridic, acesta fiind perfect valabil.

Apelanta-parata a incercat sa sustina ca pretul a fost in mod real platit, iar sustinerile reclamantului ca ar fi fost inselat, indus in eroare de catre apelanta-parata si prietena sa, cu suma de peste 1.000.000 euro, nu sunt adevarate.

Conform dispozitiilor art. 966 din vechiul C. civ., "Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect".

Analizand recunoasterile partiale la interogatoriul luat intimatei-parate (raspunsurile la intrebarile nr. 2, 3, 12, 13 si 14) si declaratiile martorilor, rezulta urmatoarele elemente definitorii in cauza: partile au trait in concubinaj o lunga perioada de timp, pana la inceputul anului 2014; intimata-parata nu a avut niciodata un loc de munca, fiind intretinuta de recurentul-reclamant; recurentul-reclamant a dorit salvarea relatiei de concubinaj, scop in care i-a instrainat prin actul de vanzare-cumparare imobilul in cauza intimatei-parate, dar, vointa reala la momentul incheierii actului juridic nu a fost aceea de a instraina imobilul si a incasa pretul, ci de a salva relatia de concubinaj.

Faptul ca la foarte scurt timp dupa incheierea actului juridic, in anul 2009, partile s-au despartit confirma ca scopul, cauza incheierii actului juridic - conditie de fond a valabilitatii acestui act - a fost cu totul alta, imorala si ilicita.

In concluzie, actul juridic in cauza, respectiv obligatia de vanzare a apartamentului este fara cauza licita.

In plus, in conditiile inducerii in eroare a recurentului-parat si mentinerii in eroare a acestuia, de catre intimata si complicea sa, in scopul de a fi inselat, de a i se sustrage o suma ce depaseste 1.000.000 euro, aceste mijloace viclene intrebuintate de intimata-parata i-au afectat in mod determinant consimtamantul recurentului-reclamant, liber exprimat la momentul semnarii actului juridic, fiind incidente dispozitiile art. 960 din vechiul C. civ., care reglementeaza dolul, cauza de nulitate absoluta a actului juridic.

In concluzie, actul juridic este fondat pe o cauza falsa, nelicita, prin mijloace viclene, masinatiuni cu implicatii penale, situatie in care nu produce niciun efect, fiind lovit de nulitate absoluta, conform art. 966 si art. 967 C. civ. vechi.

Art. 968 din vechiul C. civ. statueaza:

"Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Actul juridic incheiat are o cauza ilicita, imorala, contrara bunelor moravuri, ceea ce conduce la nulitatea absoluta a actului.

Analizand probatoriul administrat, singura concluzie este aceea ca scopul in care a fost incheiat actul de vanzare-cumparare nu a fost instrainarea apartamentului, ci salvarea si mentinerea raporturilor de concubinaj care ulterior s-au dovedit dezastruoase pentru recurentul-reclamant, fiind adus in pragul suicidului si al falimentului moral si financiar.

Argumentul juridic adus de instanta de apel, in sensul ca o asemenea situatie de fapt acceptata de vanzator, chiar si pentru mentinerea unei relatii extraconjugale, azi nu ar mai reprezenta o cauza ilicita, imorala in sensul dispozitiilor C. civ., nu poate fi primita, deoarece valorile fundamentale etice si morale nu pot fi incalcate.

Mai mult, acest argument este combatut cu inscrisuri noi, care dovedesc ca intimata-parata, impreuna cu complicea sa, prin mijloace infractionale l-au inselat pe recurentul-reclamant cu peste 1.000.000 euro, situatie in care acesta, imediat dupa ce a fost anuntat de organele de politie cu privire la implicarea sa intr-un grup infractional, a formulat prezenta cerere de chemare in judecata .

Asadar, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 988 din vechiul C. civ., cauza, scopul incheierii actului juridic fiind ilegala, ilicita, contrara bunelor moravuri, sanctionata de lege cu nulitatea absoluta.

In legatura cu pretul stipulat in actul de vanzare-cumparare, reclamantul a sustinut ca pretul de 120.000 euro nu s-a platit si ca, oricum, cumparatoarea nu realiza venituri, era in intretinerea sa si nu detinea o asemenea suma de bani .

Parata a invocat exceptia de autenticitate a actului si inadmisibilitatea probei cu martori, pentru a dovedi situatia contrara celei inscrise in actul notarial, pretinzand ca pretul a fost platit, ca ar fi avut venituri suficiente, vanzand in 1998 un apartament in zona Unirii si incasand o indemnizatie de revolutionar, urmare decesului tatalui sau.

Instanta de apel a retinut in mod gresit ca nu s-ar fi rasturnat prezumtia de plata a pretului, intrucat martorul F. ar fi relatat situatia de fapt cunoscuta de la reclamant.

Recurentul-reclamant a dovedit cu probele administrate, raspunsuri la interogatoriu, acte scrise si declaratia martorului F., ca: intimata-parata a fost permanent intretinuta de reclamant prin plata unor sume de bani consistente, lunar; aceasta nu a fost niciodata incadrata in munca; chiar daca ar fi vandut un mic apartament in anul 1998, nu a facut dovada ca suma incasata cu titlu de pret ar fi fost economisita timp de 10 ani si investita, alaturi de aproximativ 100.000 euro, in plata pretului prevazut in actul juridic in cauza; intimata-parata l-a inselat pe recurentul-reclamant, impreuna cu complicea sa, cu sume ce depasesc 1.000.000 euro.

In cauza, recurentul a dovedit ca pretul stipulat in actul juridic dedus judecatii, nu a fost platit de cumparatoare.

Determinanta, insa, este cauza falsa, ilicita, contrara bunelor moravuri, care conduce la nulitatea absoluta a actului de vanzare-cumparare.

In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Inalta Curte, in temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului; acesta a fost redactat si comunicat partilor.

Ambele parti au depus puncte de vedere cu privire la raport .

Prin incheierea din 20 martie 2019, Inalta Curte, constituita in completul de filtru, a admis in principiu recursul si a fixat termen astazi, in sedinta publica, pentru solutionarea acestuia.

Analizand recursul, Inalta Curte retine urmatoarele:

Prealabil, se impune a se arata ca, desi in cauza au fost formulate doua cereri de recurs de catre reclamantul A., prin intermediul a doi aparatori, respectiv: avocat G. si prin Societatea de Avocati H., astfel cum reiese din nota de informare inregistrata la 30 ianuarie 2018, avocatul G. a adus la cunostinta instantei incetarea contractului de asistenta juridica incetand cu data de 07.12.2017 si necesitatea ca reclamantul sa isi insuseasca recursului declarat de acest aparator.

Totodata, in fata Inaltei Curti, recurentul a fost reprezentat de avocat I., care a sustinut in exclusivitate motivele de recurs formulate prin Societatea de Avocati H.

Raportat la aceste considerente, recursul va fi analizat din perspectiva motivelor invocate in aceasta din urma cerere .

Analizand motivele de recurs invocate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Un prim motiv de recurs consta in faptul ca instanta de apel nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra incidentei art. 968 din C. civ., invocat de catre reclamant.

Desi recurentul invoca, in sustinerea acestui motiv de recurs, dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., in realitate, critica de nelegalitate este reglementata de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelasi cod, casarea putand fi ceruta cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Viciile motivarii unei hotarari pot fi incadrate in trei categorii: lipsa motivarii, motivarea inexacta si motivarea insuficienta, casarea intervenind in cazul in care exista contradictie intre considerente si dispozitiv, cand cuprinde considerente contradictorii, precum si in cazul in care lipseste motivarea solutiei din dispozitiv sau in cazul in care motivarea este superficiala sau cuprinde numai considerente straine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Asadar, instanta trebuie sa arate obligatoriu fiecare capat de cerere si apararile partilor, probele care au fost administrate, cu mentionarea motivelor pentru care unele au fost retinute, iar altele inlaturate, exceptiile invocate si solutionarea acestora, normele juridice aplicate la situatia de fapt stabilita.

Motivarea trebuie sa fie clara, precisa si necontradictorie, aceste cerinte inlaturand arbitrariul si facand posibil controlul judiciar, precum si exercitarea cailor de atac de retractare.

Art. 968 din vechiul C. civ., invocat de catre recurent, statueaza: "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Inalta Curte constata ca instanta de apel a analizat si a expus argumentat motivele pentru care nu poate fi retinuta nulitatea contractului de vanzare-cumparate incheiat intre parti pentru cauza imorala si deci ilicita, concluzia instantei fiind intemeiata pe dispozitiile art. 948, art. 966 si art. 967 din C. civ.

Astfel, hotararea respecta exigentele art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea de proces echitabil presupunand ca o instanta interna sa fi examinat in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse spre analiza .

Nici motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi retinut.

Recurentul arata ca instanta de apel a retinut in mod gresit ca in speta nu au fost incalcate cerintele impuse de art. 948, art. 966 si art. 967 din vechiul C. civ., privind valabilitatea actului juridic.

Potrivit dispozitiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligatii nefiind indeplinite de catre recurent.

Din dispozitiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se retine ca instantele au obligatia de a verifica daca motivele invocate de recurent se incadreaza in cazurile de casare prevazute de art. 488 din acelasi cod.

Simpla nemultumire a partii cu privire la hotararea pronuntata nu este suficienta, fiind necesar ca recursul sa fie intemeiat pe cel putin unul din motivele prevazute expres si limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizeaza exclusiv controlul de legalitate a hotararii atacate, deoarece partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului in apel.

Motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizeaza incalcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, in aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplica ori restrangerea nejustificata a aplicarii acestora, interpretarea gresita a normei corespunzatoare situatiei de fapt, incalcarea unor principii generale de drept .

Inalta Curte constata ca, desi recurentul, in sustinerea motivului de casare intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invoca incalcarea dispozitiilor art. 948, art. 966 si art. 967 din vechiul C. civ., in expunerea argumentelor face trimitere la situatia de fapt, la probele administrate in cauza, precum si la modul in care acestea au fost interpretate de catre instanta de apel.

Argumentele la care recurentul face trimitere, respectiv: interogatoriul administrat intimatei-parate, depozitiile martorilor audiati in cauza, starea de concubinaj a partilor, aspectele care in opinia sa demonstreaza imposibilitatea intimatei de a achita pretul contractului, reprezinta critici de netemeinicie si nu de nelegalitate.

Se tinde, asadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanta mijloacelor de proba si la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinara a recursului, in cadrul careia se verifica exclusiv legalitatea hotararii, respectiv corecta aplicare a legii la situatia de fapt stabilita de instantele de fond, neputandu-se realiza o verificare a temeiniciei si a elementelor de fapt ale cauzei.

Reiese, asadar ca invocarea incalcarii dispozitiilor art. 948, art. 966 si art. 967 din vechiul C. civ., de catre instanta de apel, este formala.

Avand in vedere cele retinute mai sus, Inalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. impotriva Deciziei civile nr. 909A din 6 noiembrie 2017, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. impotriva Deciziei civile nr. 909A din 6 noiembrie 2017, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 15 mai 2019.