Neprezentarea nemotivata la locul de munca constituie abatere disciplinara cu caracter de continuitate. Proportionalitatea sanctiunii disciplinare cu gravitatea abaterii savarsite

Pe rol fiind pronuntarea asupra apelului civil declarat de catre apelantul contestator M.T.D., cu domiciliul procesual ales in Oradea, 3, judetul Bihor, in contradictoriu cu intimata parata, cu sediul in S., 4D, judetul Bihor, impotriva Sentintei civile nr. 696/LM din 9 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. x, avand ca obiect: litigiu de munca .

Prin Sentinta civila nr. 696/LM din 9 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul Bihor s-a respins contestatia formulata de contestatorul M.T.D.in contradictoriu cu intimata S.C. B.S.S.R.L.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 1.190 lei, in favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Contestatorul a fost incadrat in cadrul intimatei in functia de sofer, in baza contractului individual de munca nr. 157 din data de 10.05.2016, depus in copie la filele 14- 16 dosar.

Prin Decizia nr. 02/19.03.2018, intimata a decis concedierea disciplinara a contestatorului, in temeiul art. 61 lit. a Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), retinandu-se faptul ca din data de 25.10.2016 a absentat de la locul de munca, incalcandu-se astfel prevederile contractului de munca cu privire la obligatia de a respecta disciplina muncii.

Conform art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) angajatorul poate dispune concedierea pe motive care tin de persoana salariatului, in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Potrivit art. 39 alin. 2 lit. b Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), contestatorului, in calitate de salariat, ii revenea obligatia legala generala de a respecta disciplina muncii, obligatie consacrata in contractul individual de munca si in fisa postului.

Pornind de la fapta imputata, si anume ca, contestatorul a absentat de la programul de munca din data de 25.10.2016, instanta a retinut ca esenta contractului individual de munca este prestarea muncii de catre salariat si ca contestatorul a nesocotit disciplina muncii care presupunea, ab initio, prezenta la programul de munca, ca obligatie asumata de salariat in baza contractului de munca .

Raportat la obligatia incalcata de contestator, decizia de concediere nr. 02/19.03.2018, emisa de intimata, raspunde exigentelor legale prevazute de art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), atat timp cat s-a indicat ca au fost incalcate prevederile contractului de munca cu privire la obligatia de a se prezentarea la serviciu in vederea prestarii muncii.

Avand in vedere ca abaterea disciplinara, imputata contestatorului, constand in absente nemotivate este o abatere disciplinara continua, instanta a apreciat ca nu se impune inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, cu sanctiunea avertismentului sau cu cea a reducerii salariului de baza pe o perioada de 1- 3 luni cu 5- 10%.

Fata de aceste considerente si avand in vedere criteriile de individualizare a sanctiunii prevazute de art. 250 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), prima instanta a apreciat ca sanctiunea concedierii disciplinare aplicata in cauza este proportionala cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite, sens in care s-a respins contestatia formulata de contestatorul M.T.D.

In baza art. 453 raportat la art. 452 Cod procedura civila, instanta l-a obligat pe contestator, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 1190 lei, in favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecata, conform chitantei .nr. 126, depusa la dosar.

Asistentii judiciari - participand la constituirea completului de judecata in conditiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304/2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeasi opinie .

Impotriva acestei sentinte a formulat apel contestatorul apela n t M.T.D., solicitand admiterea apelului, s chimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata, respectiv, in principal, sa se dispuna anularea ca netemeinica a Deciziei nr. 2/19 martie 2018, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante, aferente perioadei cuprinse intre 25 octombrie 2016 si pana in prezent, si reintegrarea acestuia in cadrul societatii, iar, in subsidiar, solicita sa se dispuna inlocuirea sanctiunii aplicate cu sectiunea avertismentului scris sau a reducerii salariului de baza pe o perioada de 3 luni, cu 5- 10%

In dezvoltarea motivelor de apel arata ca hotararea apelata este nelegala si netemeinica, invederand ca, pe de o parte, instanta de fond a interpretat in mod gresit probatoriul administrat si pe cale de consecinta, a retinut o stare de fapt eronata, iar, pe de alta parte, instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii.

Subliniaza ca nelegalitatea hotararii rezulta din nesolutionarea exceptiei nulitatii absolute a Deciziei nr. 2/19 martie 2018, exceptie invocata de catre acesta prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 29 august 2018 si sustinuta la data de 2 octombrie 2018, odata cu acordarea cuvantului pe exceptie si pe fondul cauzei.

Mentioneaza ca, asa cum a aratat, au fost incalcate dispozitiile art. 78 raportat la art. 252 alineatul 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), prin nerespectarea termenului imperativ de sase luni in care putea fi exercitata actiunea disciplinara, in speta, decizia de concediere fiind emisa dupa mai bine de un an si jumatate de la data pretinselor absente nemotivate.

Sustine ca nu poate fi retinuta teza potrivit careia abaterea disciplinara ar fi o abatere continua, iar termenul prevazut de art. 252 alineat 1 ar curge de la data ultimei absente nemotivate, intrucat acest aspect ar echivala cu o prorogare conventionala a termenului in care angajatorul poate emite decizia de sanctionare.

In ceea ce priveste netemeinicia hotararii, arata ca prima instanta a constatat in mod nefondat ca a absentat nemotivat de la locul de munca, invederand apelantul ca acesta nu a incalcat niciodata contractul de munca, lipsa de la locul de munca fiind cauzata de faptul ca efectiv nu i s-a mai permis prestarea muncii in cadrul societatii.

In subsidiar, solicita a se constata ca lipsa de la locul de munca nu este nej ustificata, ci este datorata modificarii unilaterale a atributiilor din fisa postului.

Arata ca, in sprijinul aceste sustineri se afla tocmai declaratia martorului R.C. a. , in privinta caruia apelantul invedereaza ca a recunoscut faptul ca i-a fost schimbat a in mod unilateral si abuziv fisa postului, incepand cu data de 25 octombrie 2016, din sofer de autovehicul avand atributii de livrare a painii, in sofer ce urma sa transporte lemne de foc in curtea societatii.

Mentioneaza ca, desi nu considera veridica aceasta sustinere a martorului, solicita a se observa ca, si in cazul in care ar accepta cele aratate de martor, lipsa de la locul de munca nu ar fi nejustificata, ci ar fi datorata schimbarii unilaterale a fisei postului.

Subliniaza ca, deose bit de important este faptul ca martorul a fost propus de catre intimata si poate fi considerat un reprezentant al acesteia, data fiind functia sa de administrator si faptul ca vegheaza la buna desfasurare a activitatii societatii.

Apelantul mai arata ca martorul R.C. a incercat, prin aceasta sustinere, sa ofere o explicatie plauzibila pentru lipsa intempestiva a acestuia de la locul de munca, realizand ca, in cazul in care nu va prezenta o explicatie plauzibila pentru absenta sa, va trezi suspic iuni privind fiabilitatea motivelor invocate de intimata pentru concedierea sa.

Referitor la caracterul neverosimil al declaratiilor martorului R.C. a. , arata ca acesta este dat si de faptul ca a fost ne sincer cand a sustinut ca a existat o reducere a activitatii societatii, precum si a personal ului angajat, nemaifiind necesara mentinerea postului sau de distribuitor produse panificatie, apelantul invederand, in sprijinul acestor afirmatii ca, potrivit datelor transmise de catre ITM, nu a exis tat acea reducere de personal de care vorbeste martorul, pentru a justifica modificarea fisei postului sau.

Mentioneaza astfel ca, din cuprinsul datelor transmise de ITM, se poate constata ca, in perioada septembrie - octombrie 2016, perioada anterioara datei de 25 octombrie 2016, au fost angajate trei persoane, in 11 septembrie, 21 octombrie si 31 octombrie 2016, respectiv, au fost concediate tot trei persoane, doua in data de 17 octombrie 2018 si una in data de 24 octombrie 2016, apelantul sustinand, prin raportare la aceste aspecte, ca nu a existat nici o reducere de personal in cadrul societatii.

Astfel, fata de imprejurarea ca intimata a modificat unilateral atributiile din fisa postului, solicita a se constata ca lipsa de la locul de munca este justificata.

Intimata, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea apelului ca tardiv si nefondat si, pe cale de consecinta, mentinerea in intregime a sentintei apelate, cu cheltuieli de judecata .

A invocat exceptia de tardivitate a apelului, aratand ca sentinta a fost comunicata cu reclamantul la data de 7 noiembrie 2018, iar apelul a fost inregistrat abia la data de 21 noiembrie 2018, cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de lege, facand trimitere sub acest aspect si la decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 34/2017 referitoare la dezlegarea unor chestiuni de drept, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 182 si 183 din Cod ul de procedura civila.

Pe fondul cauzei arata ca, in mod corect a retinut prima instanta, faptul ca decizia de concediere nr. 2/19 martie 2018 raspunde exigentelor legale prevazute de art. 2 52 alin. 2 litera b din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), motivand in mod judicios ca a fost incalcata de catre petent, obligatia de a se prezenta la serviciu in vedere a prestarii muncii.

Precizeaza ca apelantul a refuzat a se mai prezenta la locul de munca, precum si de a respecta ordinele si instructiunile angajatorului, astfel cum au fost acestea prevazute in contractul de munca si in fisa postului, acest a facandu-se exclusiv vinovat de incalcarea obligatiei asumate, de a se prezenta la serviciu .

Mai arata ca, si cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare din data de 26 februarie 2018, acesta a refuzat sa justifice absentarea de la locul de munca incepand cu data de 25 octombrie 2016.

Mentioneaza ca apelantul nu a mai venit la locul de munca din momentul in care nu a mai fost trimis sa livreze paine in magazinele din satele invecinate si a fost desemnat sofer pe o alta masina pentru a transporta lemne necesare functionarii cuptoarelor de paine, invederand ca, astfel cum a declarat si martorul R.C., clientii carora le transporta paine erau nemultumiti de modul in care s-a comportat salariatul.

Mai sustine ca apelantul face o confuzie in ceea ce priveste motivele concedierii acestuia, deoarece, niciodata nu a fost vorba de o reducere de personal, ci este vorba despre reaua vointa a acestuia, manifestata prin refuzul de a se mai prezenta la locul de munca, de a-si indeplini obligatiile contractuale.

In sedinta publica din data de 13 februarie 2019, reprezentantul intimatei a aratat ca nu mai sustine exceptia tardivitatii apelului, invocata prin intampinare, raportat la data comunicarii sentintei apelate cu apelantul contestator si data inregistrarii apelului, ce rezulta din inscrisurile existente la dosar.

Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu, instanta retine urmatoarele:

Contestatorul apelant a fost angajat in cadrul societatii intimate in functia de sofer, in baza contractului individual de munca nr. 157/10 mai 2016.

Prin decizia de sanctionare disciplinara nr. 2/19 martie 2018, contestata in cauza, intimata a decis aplicarea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al contestatorului apelant, in temeiul art. 248 alin. 1 litera e si art. 61 litera a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), incepand cu data de 20 martie 2018, in cuprinsul deciziei retinandu-se ca acesta se face vinovat de nerespectarea obligatiilor de serviciu, respectiv nu s-a mai prezentat la locul de munca incepand cu data de 25 octombrie 2016, incalcand astfel prevederile art. D si H din contractul individual de munca, precum si fisa postului.

Astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, in speta, abaterea disciplinara imputata contestatorului are caracter continuu, sustinerile apelantului in sens contrariu, neputand fi primite, fapta imputata acestuia constand in absente nemotivate incepand cu data de 26 octombrie 2016 si in continuare, contestatorul neprezentandu-se la locul de munca pana la data efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, respectiv a emiterii deciziei de sanctionare disciplinara, aspect necontestat de catre acesta.

Este adevarat faptul ca prima instanta nu a analizat in mod expres exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara, invocata de contestator prin notele de sedinta din data de 29 august 2018, exceptie intemeiata pe dispozitiile art. 78 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), coroborat cu art. 252 alineatul 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), cu motivarea ca pretinsa savarsire a abaterii disciplinare a avut loc in data de 25 octombrie 2016, iar decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa la data de 19 martie 2018, la 1 an si 5 luni de la data pretinselor absente nemotivate, insa, raportat la caracterul de continuitate al abaterii disciplinare pentru care s-a dispus masura contestata, aceasta exceptie este apreciata ca nefondata, neputandu-se retine ca sanctiunea disciplinara a fost aplicata cu depasirea termenului de 6 luni de la savarsirea faptei, neproducand astfel nicio consecinta asupra solutiei pronuntate in cauza.

Referitor la sustinerile apelantului, in sensul ca absentele nu ar fi fost nejustificate, acesta aratand sub acest aspect, ca nu i s-a mai permis prestarea muncii in cadrul societatii, comunicandu-i-se verbal de catre sotia administratorului societatii sa nu mai vina la munca, deoarece este disponibilizat (aspecte mentionate in prima instanta, in cuprinsul cererii de chemare in judecata), respectiv ca i s-ar fi modificat unilateral atributiile din fisa postului, in sensul ca i s-a cerut, in calitate de sofer, sa transporte lemne de foc in curtea societatii, anterior acestui moment avand atributii, ca sofer, de livrare a painii (aspecte mentionate in cadrul apelului, in subsidiar), se constata, pe de o parte, ca sustinerile apelantului in sensul ca nu i s-a mai permis prestarea muncii in cadrul societatii nu au fost dovedite in cauza, iar, pe de alta parte, ca apelantul-contestator nu a formulat, la momentul respectiv, nicio contestatie in privinta masurilor invocate, catre conducerea unitatii sau in instanta, ci doar nu s-a mai prezentat la locul de munca, fara a aduce la cunostinta societatii niciun motiv sau nemultumire pentru neprezentarea sa in vederea prestarii activitatii, aceasta intr-un interval considerabil de timp, incepand cu data de 26 octombrie 2016 si pana la data emiterii deciziei de sanctionare contestata in cauza.

In consecinta, in mod temeinic s-a retinut in sarcina contestatorului apelant abaterea disciplinara constand in neprezentarea la locul de munca, nemotivat, incepand cu data de 26 octombrie 2016, criticile invocate de apelant sub acest aspect, fiind apreciate ca nefondate.

Astfel, disciplina muncii reprezinta o conditie obiectiva, necesara si indispensabila desfasurarii activitatii fiecarui angajator, iar incalcarea obligatiilor de catre salariat atrage raspunderea acestuia si aplicarea sanctiunii disciplinare, contestatorului apelant, in calitate de salariat revenindu-i, astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, obligatia legala generala de a respecta disciplina muncii, obligatie consacrata in contractul individual de munca si in fisa postului.

In speta, se constata totodata, ca au fost respectate cerintele art. 250 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul stabilind sanctiunea disciplinara in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de contestatorul apelant, corect retinand prima instanta ca, raportat la fapta imputata contestatorului, constand in absente nemotivate, avand un caracter de continuitate, nu se justifica inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea avertismentului sau cu cea a reducerii salariului de baza pe o perioada de trei luni, cu 5 - 10%, masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al contestatorului apelant, aplicata de intimata, respectand cerinta proportionalitatii, in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite.

Avandu-se vedere considerentele anterior expuse, in temeiul art. 480 alineatul 1 Cod procedura civila, instanta va respinge ca nefondat apelul si va mentine in intregime sentinta apelata.

Retinand culpa procesuala a apelantului, in temeiul art. 453 alineatul 1 Cod procedura civila, instanta va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1190 lei, cheltuieli de judecata in apel, in favoarea intimatei, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul contestator M.T.D., cu domiciliul procesual ales in Oradea, 3, judetul Bihor, in contradictoriu cu intimata parata, cu sediul in Stei, 4D, judetul Bihor, impotriva Sentintei civile nr. 696/LM din 9 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care o mentine in intregime.

Obliga partea apelanta la 1190 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea intimatei S.C. ``B.S_`` S.R.L.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2019.