Obligarea salariatului la plata contravalorii cursurilor de formare profesionala. Incalcarea dispozitiilor legale si a clauzelor contractuale privind formare profesionala

C U R T E A

Deliberand asupra apelului, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. x la data de 29.11.2018, reclamanta E. b.G. S.R.L. a chemat in judecata pe paratul P.D.D., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 5.000 de e.(echivalent a 23, 299. 50 lei) reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata .

Prin Sentinta civila nr. 453 din data de 28 ianuarie 2019, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in Dosarul nr. x, s-a admis cererea formulata de reclamanta E. b.G. S.R.L. in contradictoriu cu paratul P.D.D.

A fost obligat paratul catre reclamanta la plata sumei de 5000 e.echivalent in lei la data platii efective, reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca:

Intre parti a fost incheiat Contractul Individual de Munca nr. 372/25.08.2015 pe o durata nedeterminata, incepand cu data de 26.08.2015.

Instanta a retinut ca, la data de 28.07.2016, intre parti a intervenit Actul Aditional cu Clauza de Formare Continua Profesionala, prin care reclamanta, in calitate de angajator, s-a obligat in temeiul art. 1, pct. 4, lit. f, sa suporte in totalitate cheltuielile aferente cursului de formare profesionala continua organizat de Koenig & Bauer AG, KBA - Sheetfed Solutions, Training Center - BDT, cu sediul in Germania, in perioada 01.08.2016 la 05.08.2016, inclusiv, in suma totala de 5.000 e., reprezentand taxa de scolarizare (curs): 3. 600 e., cheltuieli de transport, cazare si masa:1. 400 e.

Instanta a retinut ca prin actul aditional mentionat mai sus, paratul in calitate de salariat s-a angajat, in temeiul art. 1 pct. 2, lit. i, sa lucreze la angajator timp de minim 5 ani, termen calculat de la data evaluarii de catre reclamanta, in calitate de angajator, a cunostintelor dobandite de catre parat.

Instanta a retinut de asemenea ca, la data de 12.02.2018, paratul a formulat notificarea inregistrata la reclamanta cu nr. 1406/12.02.2012 pri n care-i comunica demisia sa incepand cu 12.02.2018, in baza art. 81 alin. 8 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), demisie acceptata de catre parata in baza art. 81 alin. 7 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

Instanta a constatat ca este sesizata cu solutionarea unui litigiu privind obligarea paratului la plata sumei de 5.000 de e.(echivalent a 23, 299. 50 lei) reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala .

Analizand pretentiile reclamantei prin prisma actelor depuse la dosarul cauzei si a dispozitiilor legale incidente in speta, instanta a constatat ca acestea sunt intemeiate, din urmatoarele considerente:

Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Raspunderea patrimoniala a salariatului reprezinta o varietate a raspunderii civile contractuale, avand aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de munca .

Din analiza prev ederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) rezulta ca, pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala a angajatului, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii de fond intre care existenta unui contract de munca valabil incheiat, calitatea de salariat la unitatea pagubita, existenta unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia salariatului.

In legatura cu intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale enumerate mai sus, Tribunalul a retinut mai multe aspecte.

I. Prejudiciul

Astfel, producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de esenta raspunderii patrimoniale.

Inexistenta prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de raspundere patrimoniala a salariatului in cauza.

Dovedirea in instanta a existentei prejudiciului in patrimoniul angajatorului creat prin indeplinirea necorespunzatoare sau neindeplinirea atributiilor de serviciu a salariatului, cade in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe sa rezulte neindoielnic existenta si intinderea cuantumului pagubei.

In acest context revine angajatorului sarcina de a dovedi atat existenta cat si intinderea prejudiciului, respectiv caracterul real si cert al acestuia.

In speta, din analiza inscrisurilor depuse in probatiune de reclamanta Tribunalul a retinut faptul ca aceasta a dovedit pe baza unor inscrisuri contabile si cu valoare probatorie si a unor date economice concrete existenta prejudiciului in patrimoniul acesteia si intinderea cuantumului prejudiciului, ce urmeaza a fi reflectat in diminuarea activului patrimoni al, ceea ce presupune cu necesitate ca unitatea sa prezinte inscrisuri si alte probe din care sa rezulte neindoielnic existenta si intinderea pagubei, probe pe care unitatea reclamanta le-a produs, cata vreme a prezentat documente contabile de sinteza din care sa rezulte situatia eventualelor pierderi concrete pe care le-a suferit reclamanta, respectiv a depus la dosarul cauzei inscrisurile de la filele 12- 24.

In acest context, Tribunalul a constatat ca exista dovezi ale existentei prejudiciului in cuantum de 5000 e.solicitat de reclamanta, astfel incat raspunderea patrimoniala a salariatului parat poate fi angajata.

II. Fapta ilicita.

Astfel, fapta prejudiciabila ca element al raspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie savarsita de acesta in legatura cu munca sa, reprezentand orice fapta comisiva sau omisiva a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligatiilor de serviciu si orice alte acte omisive in raport cu obligatiile de serviciu, fie incalcarea unor dispozitii prohibitive a contractului individual de munca, a regulamentului intern sau a legii.

Savarsirea unei fapte ilicite si personale de catre salariat in legatura cu munca sa este de esenta raspunderii patrimoniale.

Inexistenta faptei ilicite personale si prejudiciabile a salariatului cat si lipsa legaturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de raspundere patrimoniala a salariatului in cauza.

Dovada existentei unei fapte ilicite savarsite in legatura cu munca de catre salariat, respectiv dovedirea in instanta a crearii prejudiciului prin indeplinirea necorespunzatoare sau neindeplinirea atributiilor de serviciu, cade in sarcina angajatorului.

In cauza, din analiza inscrisurilor depuse in probatiune de reclamanta, Tribunalul a retinut faptul ca paratului i se imputa incalcarea prevederilor art. 1, pct. 2 lit. i din Actul Aditional cu Clauza de Formare Continua Profesionala la Contractul Individual de Munca nr. 3722/25.08.2015, respectiv obligatia acestuia sa lucreze la angajator timp de minim 5 ani, termen calculat de la data evaluarii de catre reclamanta, in calitate de angajator, a cunostintelor dobandite de catre parat la cursul de formare profesionala .

Un prim aspect retinut de Tribunal in legatura cu aceste incalcari ale obligatiilor contractuale de catre parat, se refera la efectele si natura acestor obligatii si la dovedirea acestor incalcari.

Potrivit art. 1, pct. 2, lit. j din Actul Aditional cu Clauza de Formare Continua Profesionala, paratul in calitate de salariat s-a obligat sa restituie angajatorului, proportional cu timpul ramas nelucrat cheltuielile de scolarizare prevazute la Cap. M, pct. 4, lit. f), daca contractul individual de munca al acestuia inceteaza in baza art. 81 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

As tfel, din cererea de chemare in judecata si din inscrisurile depuse in probatiune de reclamanta, Tribunalul a constatat ca aceasta se sprijina pe probe concrete in dovedirea faptei ilicite si a vinovatiei salariatului parat in producerea prejudiciului.

Astfel, s-a dovedit existenta raportului de munca dintre salariatul parat si angajatorul pagubit, care isi are izvorul in contractul individual de munca incheiat intre parti, s-a demonstrat indeplinirea celorlalte cerinte pentru angajarea raspunderii patrimoniale prevazute de art. 254 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), respectiv: fapta ilicita personala a paratului in legatura cu munca, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a paratului si prejudiciul suferit de reclamanta, vinovatia paratului.

Fata de considerentele retinute mai sus, instanta a admis cererea reclamantei si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 5000 e.echivalent in lei la data platii efective, reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala .

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, apelantul-reclamant P.D.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin cererea de apel formulata, s-a aratat ca apelantul si-a schimbat domiciliul la data de 21.09.2018 si nu a fost instiintat la adresa noua, dosarul nr x fiind judecat in lipsa acestuia, fara ca apelantul sa cunoasca acest lucru.

La data de 05.06.2019, dupa inchiderea dezbaterilor si ramanerea cauzei in pronuntare, s-a depus de catre apelant o cerere de precizare a motivelor de apel, cu privire la care devin incidente dispozitiile art. 394 alin. 3 Cod pr. civila, potrivit carora, dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune nici un inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.

Nu a fost depusa intampinare in prezenta cauza.

Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Din verificarea dosarului de fond se constata ca judecata cauzei a avut loc la termenul din 28 ianuarie 2019, termen despre care apelantul-parat nu a avut cunostinta, intrucat, din copia cartii de identitate a acestuia, depusa la fila 5 dosar de apel, rezulta ca la data de 21.09.2018 acesta si-a schimbat domiciliul.

Prin urmare, judecata cauzei s-a facut cu lipsa de procedura fata de apelant, asa cum acesta a invocat in cadrul apelului formulat.

Procedand la judecata in absenta apelantului-parat, care nu a fost citat la noul domiciliu, domiciliu la care acesta locuia si la data introducerii cererii de chemare in judecata, s-au incalcat dispozitiile art. 153 C. proCod civ., care prevad ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, personal sau prin reprezentant, respectiv ca instanta va amana judecata ori de cate ori va constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii.

Incalcarea normelor procedurale enuntate, ce se constituie in garantii ale asigurarii a doua din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare, atrage asupra hotararii pronuntate in aceste conditii sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 153 alin. 2 Cod pr. civila, fiind astfel incident in speta motivul prevazut de art. 480 alin. 3 C. proCod civ.

Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul si va a nula sentinta atacata.

Rejudecand, urmeaza a se retine ca, prin actiunea introductiva, reclamanta E. b.G. S.R.L. a chemat in judecata pe paratul P.D.D., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 5.000 de e.(echivalent a 23, 299. 50 lei) reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata .

Potrivit dispozitiilor art. 254 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) ``Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor``.

Pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legatura cu munca sa; prejudiciul cauzat in patrimoniul angajatorului; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia salariatului.

Numai existenta cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala.

In caz de litigiu, fata de dispozitiile art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul trebuie sa faca dovada ca sunt indeplinite toate conditiile care atrag raspunderea patrimoniala a salariatului.

Prima conditie a raspunderii patrimoniale este indeplinita, intre parti fiind incheiat Contractul Individual de Munca nr. 372/25.08.2015 pe o durata nedeterminata, incepand cu data de 26.08.2015 iar la data de 28.07.2016, intre parti a intervenit Actul Aditional cu Clauza de Formare Continua Profesionala, prin care reclamanta, in calitate de angajator, s-a obligat in temeiul art. 1, pct. 4, lit. f, sa suporte in totalitate cheltuielile aferente cursului de formare profesionala continua organizat de Koenig & Bauer AG, KBA - Sheetfed Solutions, Training Center - BDT, cu sediul in Germania, in perioada 01.08.2016 la 05.08.2016, inclusiv, in suma totala de 5.000 e., reprezentand taxa de scolarizare (curs): 3. 600 e., cheltuieli de transport, cazare si masa:1. 400 e.

Prin actul aditional mentionat mai sus, paratul in calitate de salariat s-a angajat, in temeiul art. 1 pct. 2, lit. i, sa lucreze la angajator timp de minim 5 ani, termen calculat de la data evaluarii de catre reclamanta, in calitate de angajator, a cunostintelor dobandite de catre parat, insa, la data de 12.02.2018, paratul a formulat notificarea inregistrata la reclamanta cu nr. 1406/12.02.2012 prin care-i comunica demisia sa incepand cu 12.02.2018, demisie ce a fost acceptata de catre parata.

Totodata, fapta imputata reclamantului este in legatura cu activitatea desfasurata de catre acesta in calitatea sa de fost salariat .

In ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta consta in incalcarea de catre parat a prevederilor art. 1, pct. 2 lit. i din Actul Aditional cu Clauza de Formare Continua Profesionala la Contractul Individual de Munca nr. 3722/25.08.2015, respectiv obligatia paratului de a lucra la angajator timp de minim 5 ani, termen calculat de la data evaluarii de catre reclamanta a cunostintelor dobandite de catre parat la cursul de formare profesionala .

In ceea ce priveste prejudiciul, pentru a putea fi atrasa raspunderea salariatului, acesta trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele trasaturi: prejudiciul trebuie sa fie real si cert, ceea ce insemna ca intinderea despagubirilor trebuie sa se stabileasca pe baza unor date concrete;prejudiciul trebuie sa fie cauzat direct angajatorului; prejudiciul trebuie sa fie material .

In speta, inscrisurile depuse de catre reclamanta la filele 12- 24 ale dosarului de fond constand in ordin de deplasare, facturi si chitante pentru cazare, intretinere, certificat de absolvire cursuri, fac dovada urmarii cursului de formare profesionala de catre paratul P.D.D.precum si a existentei prejudiciului in patrimoniul reclamantei.

Urmeaza a se retine si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 198 alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca .

Se retine si faptul ca paratul nu a contestat cuantumul sumei imputate, singurele sale sustineri din cadrul cererii de apel formulate, vizand lipsa citarii acestuia la domiciliul actual, totodata nefiind formulate aparari sau o cerere de probatoriu in ceea ce priveste fondul pretentiilor deduse judecatii.

Fata de considerentele exprimate, in temeiul dispozitiilor art. 198 si 254 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), se va admite actiunea si se va dispune obligarea paratului P.D.D.la plata catre reclamanta E. b.G.S. R. L a sumei de 5000 E.echivalent in lei la data platii efective, reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

Admite apelul formulat de apelantul P.D.D., domiciliat in Bucuresti, a. nr. 6, impotriva Sentintei civile nr. 453/28.01.2019 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a conflicte de munca si asigurari sociale in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata E. b.G.S. R. L, cu sediul a. la C. av. D., P. si Asociatii in Bucuresti, sectorul 2, 78A, CUI RO x.

Anuleaza sentinta atacata si rejudecand:

Admite actiunea .

Obliga paratul P.D.D.la plata catre reclamanta E. b.G.S. R. L, a sumei de 5000 E.echivalent in lei la data platii efective, reprezentand contravaloarea cursurilor de formare profesionala .

Definitiva.