Adoptie internationala. Refuzul de solutionare a cererii de adoptie. Competenta instantei de contencios administrativ de a analiza caracterul refuzului

Refuzul Biroului pentru Adoptii de a analiza cererea privind adoptia unui minor pentru motivul inexistentei unei baze legale in analizarea noilor cereri de adoptie internationala, are natura unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, care exprima vointa explicita a autoritatii publice de a nu da curs unei solicitari.

Actiunea formulata pe calea contenciosului administrativ impotriva acestui act este asadar admisibila, instanta de fond avand obligatia de a analiza daca refuzul in cauza a fost sau nu justificat.

***

CN si TI, cetateni italieni, au chemat in judecata Oficiul Roman pentru Adoptii, solicitand anularea actului administrativ nr.2130 din 8 martie 2006, precum si a actului de raspuns la plangerea prealabila nr.3362 din 4 mai 2006, prin care autoritatea publica emitenta le-a comunicat refuzul sau de rezolvare a cererii de incuviintare a adoptiei minorului HA.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.273/2004, au formulat cererea de adoptie a minorului, inregistrata sub nr.2283/2003, in baza Legii nr.347/2002 si a reglementarii internationale in materia adoptiilor, a Legii nr.18/1990 si a Legii nr.30/1994, de ratificare a Conventiei O.N.U. cu privire la apararea drepturilor omului, copilului si libertatilor fundamentale, precum si a Conventiei de la Haga, ratificata prin Legea nr.84/1994.

Desi au urmat procedura administrativa prealabila instituita de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, paratul a refuzat sa emita actul legal de avizare a adoptiei minorului, motivand ca acesta nu este supus adoptiei internationale.

In opinia reclamantilor, atat raspunsul cat si interpretarea data de parat normelor legale incidente nu sunt corecte, deoarece prin actele normative mai sus mentionate s-a stabilit obligatia acestuia de a inregistra cererea si de a o trimite instantei de judecata competenta sa dispuna incuviintarea adoptiei.

Prin sentinta civila nr.155 din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins actiunea ca inadmisibila.

Instanta a retinut ca adresa nr.2130 din 8 martie 2006, emisa de parat nu constituie un act administrativ in sensul dispozitiilor art.2 alin. (1) lit.c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ. Pe de alta parte, in cauza nu poate fi retinuta nici existenta refuzului nejustificat de solutionare a cererii, in conditiile in care documentatia depusa de reclamanti odata cu cererea de adoptie a copilului a fost restituita ca urmare a intrarii in vigoare, la 1 ianuarie 2005 a Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, ale carei conditii nu erau indeplinite.

Impotriva sentintei reclamantii au declarat recurs.

Recurentii au sustinut ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea ca inadmisibila, apreciind ca adresa nr.2130 din 8 martie 2006 nu are caracterul unui act administrativ, intrucat prin aceasta adresa, autoritatea publica emitenta a refuzat nejustificat sa indeplineasca o obligatie legala ce priveste o cerere legitima, de inregistrare a petitiei si transmitere la instanta competenta, impreuna cu documentatia de adoptie.

De asemenea, desi au dovedit ca prin actul mentionat mai sus s-au nesocotit drepturi legitime privind realizarea interesului superior al unui copil aflat in dificultate, cat si dreptul lor de a forma o familie, cu copii adoptati, cu respectarea normelor legale nationale si internationale in vigoare, curtea de apel a nesocotit si aplicat eronat prevederile art.1 alin. (1), art.2 alin. (1) lit.e) si n) din Legea nr.554/2004.

Recursul este fondat.

Prin adresa nr.2130 din 8 martie 2006, Biroul Roman pentru Adoptii a comunicat reclamantilor CN si TI ca cererea lor in vederea adoptarii minorului HA nu a fost analizata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia si Adoptia Copilului deoarece �nu a existat nici o baza legala in analizarea noilor cereri de adoptie internationala�.

Atat prin forma, cat si prin continut, adresa respectiva, ca de altfel si adresa nr.3362 din 4 mai 2006 au natura unor acte administrative unilaterale, cu caracter individual, care exprima vointa explicita a autoritatii publice emitente de a nu da curs cererii formulata de reclamanti in temeiul reglementarii legale in vigoare la data inregistrarii cererii de adoptie.

In aceasta situatie, in mod gresit prima instanta a considerat ca adresele contestate nu constituie acte administrative supuse controlului jurisdictional de legalitate pe calea contenciosului administrativ si prin sentinta a respins actiunea ca inadmisibila.

Tinand seama de considerentele expuse si apreciind ca instanta de fond avea de analizat daca refuzul paratului a fost sau nu justificat, respectiv daca sunt intrunite in speta, conditiile prevazute de dispozitiile art.2 alin. (1) lit.h) din Legea nr.554/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei la aceeasi instanta pentru solutionarea in fond .