Contract de asigurare. Actiunea in regres a asiguratorului impotriva unui tert. Termen de prescriptie

Dreptul asiguratorului la actiunea in regres,pentru despagubiri, contra celor raspunzatori de producerea prejudiciului, deriva din subrogarea in drepturile asiguratului sau, in limita indemnizatiei platite si este valorificabil pe calea dreptului comun, fiind inafara raporturilor de asigurare astfel incat se aplica termenul general de prescriptie, iar actiunea nu trebuie confundata cu cea pe care o are asiguratorul impotriva propriului asigurat.

***

Reclamanta Asigurarea Romaneasca ASIROM SA,Sucursala Bucuresti i-a chemat in judecata pe paratii D F, SC R.L. SA Bucuresti si SC A.. Sucursala Bucuresti, solicitand obligarea acestora la plata despagubirilor din asigurare si dobanda legala, conform O.G. nr.9/2000, pana la achitarea debitului.

Prin sentinta civila nr.156 din 14 ianuarie 2002, Tribunalul Bucuresti , Sectia comerciala, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de paratul D. F. si a respins actiunea, retinand ca, in speta sunt aplicabile dispozitiile art.3 alin(.2) din Decretul 167/1958, care fac referire la termenul de prescriptie de 2 ani, in privinta raporturilor ce izvorasc din asigurare iar textul mentionat nu distinge daca raporturile juridice dintre partile litigante izvorasc din contracte, din fapte juridice ori din lege, or, in cauza, acestea isi au izvorul in lege si fiind dublate de un fapt juridic, dreptul de a cere repararea pagubei ia nastere la data cand reclamanta a facut plata .

Impotriva sentintei reclamanta a declarat recurs si prin decizia civila nr.661 R din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucuresti , Sectia a V a comerciala l-a respins, ca nefondat, retinand ca raporturile dintre partile litigante izvorasc din contractul de asigurare, in baza caruia reclamanta a efectuat plata si se supun dispozitiilor Legii 136/1995 .

In conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.92/1992 si ale art.330 pct.2 C.proc.civ., s-a declarat recurs in anulare impotriva sentintei civile nr.156 din 14 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucuresti , Sectia comerciala si a deciziei civile nr.661/R din 30 aprilie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti , Sectia a V-a comerciala.

In motivarea recursului in anulare, s-a sustinut ca hotararile criticate au fost pronuntate cu incalcarea esentiala a legii, in sensul ca termenul de prescriptie de 2 ani, retinut a fi aplicabil de instante, in baza dispozitiilor art.3 alin(.2) din Decretul 167/1958, vizeaza exclusiv raporturile dintre asigurator si asigurat, or, in speta, reclamanta, in calitate de asigurator, subrogandu-se in drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei, a formulat actiune in regres impotriva acestora, situatie in care era aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de dispozitiile art.3 alin(.1) din Decretul 167/1958, fata de care actiunea reclamantei a fost introdusa in termen legal si impune respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune .

Recursul in anulare este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat ca sfera de aplicare a dispozitiilor art.3 alin(2) din Decretul 167/1958 este clar delimitata si se refera exclusiv la raporturile juridice ce izvorasc din asigurare, respectiv raporturile contractuale dintre asigurator si asigurat, asiguratorului cu contractantul asigurarii (pentru situatiile in care contractantul si asiguratul sunt persoane diferite), asiguratului cu persoana cuprinsa in asigurare, asiguratorului cu beneficiarul asigurarii.

Prin urmare, termenul special de prescriptie de 2 ani prevazut de dispozitiile legale este aplicabil numai situatiilor aratate, decurgand din raportul generic asigurator � asigurat.

In speta, reclamanta este tert fata de raportul de asigurare existent intre asiguratorul de raspundere civila obligatorie SC A. SA Bucuresti si asiguratul acestuia, paratul D. F,. si drept urmare, termenul special de prescriptie nu este aplicabil, ci devine aplicabil termenul general de prescriptie, ce functioneaza in privinta tertelor persoane care au anumite drepturi si obligatii in afara raporturilor de asigurare.

In cauza de fata dreptul asiguratorului la actiunea in regres impotriva tertului responsabil deriva din subrogarea in drepturile asiguratului in limita indemnizatiei platite si este valorificabil pe calea dreptului comun, nefiind vorba despre un raport juridic contractual, direct, intre asigurator si asigurat.

Asa fiind, subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului sau pentru despagubiri, ca urmare a producerii unui prejudiciu in afara raporturilor de asigurare, are la baza un raport juridic delictual si nu unul contractual si, ca atare, nu trebuie confundata cu actiunea pe care o are asiguratorul impotriva propriului asigurat.

Asadar, in speta, este aplicabil, termenul general de prescriptie de 3 ani, calculat de la data de 29 august 1997, data efectuarii platii catre asigurat, avand in vedere ca actiunea reclamantei a fost introdusa la data de 24 august 2000, rezulta ca a fost promovata in termenul legal si in mod gresit instantele au admis prescriptia dreptului la actiune,. ce trebuia respinsa ca nefondata.

In consecinta, fata de aceste considerentele, s-a admis recursul in anulare, impotriva deciziei curtii de apel si recursul declarat de reclamanta iar cauza a fost trimisa, spre solutionare in fond, tribunalului.