Hotarare judecatoreasca. Comunicarea hotararii primei instante. Apel respins ca tardiv. Recurs in cadrul caruia se sustine ca este falsificata dovada de comunicare a hotararii

Partea, care pretinde ca este falsificata dovada de comunicare a hotararii primei instante, trebuie sa reclame faptul organelor de urmarire penala si, totodata, sa faca cerere de repunere in termenul de apel, la instanta competenta a solutiona aceasta cale de atac, iar nu sa se adreseze direct instantei de recurs, invocand dispozitiile art. 105 si art. 180 � 184 Cod procedura civila.

G.M. a chemat in judecata pe O.V., O.C., Primaria Muncipiului Bucuresti si S.C. Herastrau Nord S.A. pentru a fi obligati sa-i lase in deplina proprietate si posesie, un imobil situat in Bucuresti - de care a fost deposedat in mod abuziv de stat � constatand, totodata, nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare 752/30020 din 20 noiembrie 1996, incheiat intre parati.

In motivarea actiunii s-a aratat ca, prin sentinta 7057 din 25 mai 1997, a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, s-a constatat nulitatea deciziei 1132/1959 de trecere a imobilului in proprietatea statului iar prin sentinta civila 18222 din 15 decembrie 1997, a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, s-a admis actiunea in revendicare, fiind obligat Consiliul General al Municipiului Bucuresti sa lase libera proprietatea . Prin dispozitia 884 din 6 aprilie 1998, primarul Municipiului Bucuresti a decis restituirea imobilului. Ulterior reclamantul a constatat ca imobilul in litigiu era ocupat de sotii O. V. Si O.C. care il si cumparase de la Primaria Bucuresti.

Prin sentinta 1011 din 17 iunie 2002, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins ca nefondata actiunea motivat de faptul ca paratii cumparatori O.V. si O. C. au fost de buna credinta la momentul perfectarii, chiar daca statul nu a avut un titlu valabil iar incheierea contractului s-a facut in temeiul art. 9 din Legea 112/1995 � cu respectarea tuturor cerintelor legale.
Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia 399/A din 17 octombrie 2002, a respins ca tardiv apelul reclamantului, retinand ca sentinta i-a fost comunicata la 14 august 2002, a fost atacata de acesta cu apel la 4 septembrie 2002, deci cu depasirea termenului de 15 zile prevazut de art. 284 alin. (1) Cod procedura civila.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul invocand aplicarea gresita a dispozitiunilor art. 180 � 184 Cod procedura civila si incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 al. 2 Cod procedura civila.
In sprijinul acestei afirmatii, recurentul arata ca, la data de 17 octombrie 2002, s-a inscris in fals impotriva procesului verbal de comunicare a sentintei pronuntata de Tribunalul Bucuresti, dar ca instanta, in loc sa indeplineasca formalitatile legale si sa procedeze la inaintarea cererii organelor de urmarire penala, i-a restituit-o, indrumandu-l sa recurga la procedura revizuirii dupa finalizarea procesului penal. Recurentul invoca si ca procesului verbal de comunicare a sentintei prezinta deficiente sanctionate cu nulitatea prin dispozitiunile art. 105 Cod procedura civila.

Recursul este nefondat.

In sedinta Curtii de Apel Bucuresti din 17 octombrie 2002, intimatii parati O.V. si O.C. au invocat exceptia de tardivitate a cererii de apel, careia reclamantul apelant i-a raspuns printr-o cerere de inscriere in fals impotriva procesului verbal de comunicare a sentintei din 17 iunie 2002 pronuntata de tribunal. Instanta de apel a restituit aceasta cerere, pentru ca apelantul sa depuna plangerea de inscriere in fals la organele de cercetare penala.
Masura restituirii plangerii este legala, deoarece, reclamantul nealaturand plangerii o cerere de repunerea in termenul de exercitare a caii de atac a apelului, exista un fine de neprimire a indeplinirii procedurii judiciare prevazuta de art. 180 � 184 Cod procedura civila, datorita primatului exceptiei de tardivitate a apelului.

Numai in cadrul cererii de repunere in termenul de exercitare a caii de atac a apelului, apelantul reclamant avea posibilitatea sa se inscrie in fals, impotriva procesului verbal de comunicare a hotararii judecatoresti.
Cum apelantul reclamant nu a formulat o cerere de repunere in termen, instanta nu avea nici un temei sa dea curs cererii de inscriere in fals deoarece era obligata sa solutioneze exceptia de tardivitate a depunerii cererii de apel, invocata de paratii intimati, care, admisa fiind, inchidea calea examinarii oricaror alte exceptii si aparari � inclusiv aceea a inscrierii in fals .
Fata de dispozitiunile art. 100 alin. ultim Cod procedura civila, care mentioneaza ca procesul verbal de indeplinire a procedurii prin afisare face dovada pana la inscrierea in fals, cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a incheiat, acestea isi produce efectele pana la solutionarea plangerii penale. Aceasta plangere trebuie adresata direct organelor de cercetare penala, deoarece procesul verbal de indeplinire a procedurii nu se preteaza aplicarii dispozitiunilor art. 180 � 184 Cod procedura civila.

Nici sub aspect formal nu se constata incalcarea cerintelor procedurale, prevazute de art. 105 Cod procedura civila sub sanctiunea nulitatii, pentru ca astfel, dandu-se eficienta textului de referinta, sa se poata concluziona ca nelegalitatea comunicarii sentintei instantei de fond asigura incadrarea in termenul legal al apelului, declarat de reclamant.
Fata de cele expuse mai sus, recursul a fost respins.