Revendicare. Actiunea promitentului cumparator de a revendica locuinta nationalizata, in baza Decretului nr.92/1950, pe numele proprietarului vanzator

Cumparatorul din antecontractul de vanzare-cumparare, incheiat anterior Decretului nr.92/1950, nu are legitimare a revendica locuinta, deoarece nu a dobandit proprietatea in baza actului sub semnatura privata incheiat cu proprietarul vanzator care, conform cartii funciare, era titularul dreptului de proprietate la data nationalizarii.

***


Reclamantii P.I.M.E. si J.B.G. au chemat in judecata Statul Roman si pe G.A.A. si G.M. solicitand: sa se constate nelegalitatea trecerii in proprietatea statului a apartamentului precizat in actiune; sa se dispuna rectificarea cartii funciare prin radierea dreptului de proprietate al statului si reintabularea dreptului de proprietate al fostilor proprietari tabulari; obligarea paratilor G.A.A. si G.M. sa recunoasca dreptul de proprietate asupra apartamentului pentru antecesorii lor J.F.E. si J.M., cu titlu de cumparare, si inscrierea dreptului lor de proprietate in C.F.; constatarea calitatii reclamantilor de mostenitori dupa defunctii J.F.E. si J.M., includerea in masa succesorala a imobilului, stabilirea cotelor de mostenire si intabularea dreptului lor de proprietate in C.F.

In motivare, s-a invocat faptul ca, asupra apartamentului in litigiu, Statul Roman si-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de nationalizare, preluarea facandu-se in baza Decretului nr.92/1950, de la paratii G.A. si G.M., desi, la data aparitiei decretului, acestia nu mai erau proprietari, intrucat imobilul fusese dobandit prin cumparare de antecesorii reclamantilor.

Ulterior, reclamantii au depus la dosar o completare si extindere de actiune solicitand constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr.32270/1997 incheiat de stat cu M.M. in baza Legii nr.112/1995. Tribunalul Cluj � Sectia civila, prin sentinta civila nr.624 din 22 noiembrie 2000 a respins actiunea ca neintemeiata.

Curtea de Apel Cluj � Sectia civila, prin decizia civila nr.134 din 30 mai 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti.

Reclamantii au declarat recurs.
Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Imobilul in litigiu a constituit proprietatea tabulara a paratilor G.A.A. si G.M. si a trecut in proprietatea Statului Roman prin nationalizare in baza Decretului nr.92/1950.

La data intrarii in vigoare a acestui decret, 20 aprilie 1950, si a preluarii efective de catre stat, imobilul constituia proprietatea paratilor G.A.A. si G.M. actul intitulat �contract provizoriu de vanzare-cumparare� din 2 martie 1950 precum si �contractul de vanzare-cumparare definitiv�, datat 10 aprilie 1950, nefiind de natura sa transmita dreptul de proprietate, din patrimoniul proprietari tabulari, in patrimoniul antecesorilor reclamantilor.

Inscrisul intitulat �contract provizoriu de vanzare-cumparare� este, din punct de vedere juridic, o promisiune de vanzare-cumparare, un antecontract in baza caruia paratii G.A.A. si G.M.se obliga sa instraineze imobilul promitentilor cumparatori J.F. si J.M.

In cadrul aceluiasi inscris, partile au inserat o mentiune expresa privind intabularea dreptului de proprietate in favoarea cumparatorilor, respectiv promisiunea acordata de vanzator si consimtamantul de a se intabula imobilul in favoarea noilor proprietari la data achitarii integrale a pretului.

Ulterior, la 10 aprilie 1950, se incheie, intre aceleasi parti, un inscris intitulat �contract definitiv de vanzare-cumparare� care are acelasi caracter de antecontract, de promisiune de vanzare-cumparare a imobilului, nefiind incheiat in forma autentica si neavand data certa.

Aceste contracte nu au fost de natura sa transfere dreptul de proprietate in favoarea antecesorilor reclamantilor.

Pe de alta parte, declaratia autentificata, data de vanzator la data de 27 iunie 1951, nu face decat sa recunoasca existenta unui antecontract de vanzare-cumparare, incheiat intre cele doua parti contractante, si sa certifice primirea partiala a pretului, respectiv existenta unui rest de achitat. Aceasta declaratie nu poate suplini consimtamantul partilor contractante, consimtamant ce trebuia exprimat in forma autentica si in prezenta caruia ar fi operat in mod valabil transferul dreptului de proprietate . In plus, declaratia autentica a fost intocmita ulterior aplicarii masurii nationalizarii, dupa ce operase trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea statului.

Conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, dreptul de proprietate in regim de carte funciara se dobandeste numai prin inscrierea in cartea funciara.

Aplicarea Decretului nr.92/1950, in temeiul caruia dreptul de proprietate a intrat in patrimoniul Statului Roman, impiedica transmiterea dreptului de proprietate in patrimoniul promitentilor cumparatori si face inadmisibila exercitarea unei actiuni in prestatie tabulara, ce urmareste valorificarea unui antecontract.

Recurentii-reclamanti neavand calitatea sa conteste titlul Statului Roman, devine inutila analiza motivului de recurs referitor la nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat de parata M.M. in temeiul Legii nr.112/1995.

Fata de considerentele mentionate, Curtea a respins recursul ca nefondat.