Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Cerere privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice

Judecata . Caile de atac ordinare. Recursul
- cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
- cerere privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice

C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 10


Respingerea cererii inculpatului de a se efectua o expertiza medico-legala psihiatrica nu atrage incidenta cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., daca atat prima instanta, cat si instanta de apel s-au pronuntat motivat asupra respingerii probei solicitate, intrucat aceasta proba a fost administrata in cursul urmaririi penale, concluziile raportului de expertiza sunt certe, clare si neechivoce, iar intre actele medico-legale existente la dosar nu exista contradictii.

Prin sentinta penala nr. 416 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul T.C. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelasi cod.
Instanta a retinut ca, la 16 martie 2005, inculpatul a avut un conflict spontan cu victima R.V., avand ca motiv remiterea unei sume de bani, iar in acea imprejurare victima a lovit cu pumnul pe inculpat. La 17 martie 2005, in fata unui local, victima R.V. a lovit pe inculpat cu un bici peste mana, iar inculpatul a scos un cutit si a aplicat acesteia o lovitura in partea stanga a umarului. Victima a fugit de la locul altercatiei, insa fiind ajunsa din urma de inculpat, care i-a aplicat o lovitura cu acelasi cutit in zona spatelui, a decedat.
Impotriva acestei sentinte inculpatul a declarat apel, intre altele, cu privire la necesitatea efectuarii unei expertize psihiatrice care sa-i stabileasca discernamantul la momentul comiterii faptei .
Prin decizia penala nr. 3 din 5 ianuarie 2006 a Curtii de Apel Iasi, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, intrucat in cauza a fost administrata proba cu o expertiza medico-legala psihiatrica in cursul urmaririi penale, stabilindu-se, in urma examinarii inculpatului, ca acesta prezinta tulburare de personalitate mixta emotional-instabila cu elemente antisociale si paranoide si ca a comis fapta cu discernamant .
Expertiza psihiatrica s-a efectuat in conditiile reglementate prin O. G. nr. 1/2000 de Serviciul de medicina legala judetean competent potrivit legii, iar concluziile raportului sunt certe, clare si fara echivoc in sensul stabilirii raspunderii penale a inculpatului care are discernamantul faptelor sale.
In cursul judecatii cauzei in prima instanta, la solicitarea instantei, acelasi serviciu de medicina legala a stabilit ca inculpatul nu este in situatia care sa impuna luarea masurii obligarii la tratament medical conform art. 113 C. pen., iar recomandarea formulata prin expertiza vizand supravegherea medicala cu eventual tratament de specialitate a avut ca scop atentionarea cadrelor medicale din penitenciar privind tendinta inculpatului de a actiona impulsiv. Acest act medico-legal nu este in contradictie cu raportul de expertiza psihiatrica, concluziile lor fiind practic identice, astfel incat nu au impus efectuarea unei noi expertize.
Recursul declarat de inculpat prin care a invocat, intre altele, cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., solicitand casarea hotararilor si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, este nefondat.
Critica referitoare la efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu poate fi avuta in vedere, intrucat in cauza, pe de o parte, ambele instante s-au pronuntat asupra acestei probe, iar pe de alta parte, aceasta nu este necesara.
Astfel, in cursul urmaririi penale a fost dispusa si efectuata, de catre Serviciul de medicina legala judetean Vaslui, expertiza medico-legala psihiatrica a inculpatului T.C., al carei raport concluzioneaza, intre altele, ca inculpatul prezinta tulburare de personalitate mixta emotional instabila cu elemente antisociale si paranoide si a comis fapta de care este invinuit cu discernamant, recomandandu-se supravegherea medicala cu eventual tratament de specialitate prin colaborare cu laboratorul de sanatate mintala teritorial.
Prin incheierea din 24 august 2005, Tribunalul Vaslui a respins proba solicitata de inculpat privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de catre Institutul de medicina legala Iasi, cu motivarea ca in raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat de Serviciul de medicina legala judetean Vaslui nu exista elemente contradictorii care sa justifice efectuarea unei noi expertize.
Tribunalul a dispus, insa, efectuarea unei adrese la Serviciul de medicina legala judetean Vaslui prin care sa se precizeze daca se impune luarea masurii obligarii la tratament medical prevazuta in art. 113 C. pen. Prin adresa nr. 55/PA din 2 septembrie 2005 a Serviciului de medicina legala judetean Vaslui se arata ca nu se impune luarea de masuri obligatorii de tratament, precum cele prevazute in art. 113 C. pen. si ca inculpatul a comis fapta de care este invinuit cu discernamant, iar recomandarile din concluziile raportului de expertiza medico-legala au avut ca scop atentionarea cadrelor medicale din penitenciar privind tendinta inculpatului de a actiona impulsiv.
In partea introductiva a sentintei pronuntate de prima instanta au fost consemnate solicitarile inculpatului privind efectuarea unei expertize de catre Institutul de medicina legala Iasi, concluziile reprezentantului parchetului asupra acesteia, precum si pozitia instantei in sensul ca respinge cererea formulata de inculpat, cu motivarea ca nu exista contraziceri intre concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica si precizarile cu privire la supravegherea si tratamentul inculpatului, aratandu-se ca situatia in care se afla inculpatul nu-l pune pe acesta in conditiile prevazute in art. 113 C. pen., iar obligarea la tratament medical nu este obligatorie.
Totodata, in partea introductiva a deciziei instantei de apel au fost consemnate solicitarea inculpatului in apel de a se efectua o expertiza, concluziile reprezentantului parchetului si pozitia aparatorului inculpatului, instanta de apel pronuntandu-se in sensul ca avand in vedere concluziile primului raport de expertiza medico-legala in care se stabileste discernamantul inculpatului si precizarile Serviciului de medicina legala judetean Vaslui si ca nu sunt alte acte medicale ulterioare efectuarii expertizei, respinge proba cu expertiza medico-legala.
In ceea ce priveste cazul de casare invocat de recurentul inculpat, prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., fata de critica adusa instantei de apel, in sensul solicitarii efectuarii unei noi expertize psihiatrice si al nepronuntarii cu privire la aceasta proba, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca examinarea acestei critici poate avea loc numai cu privire la obligatiile ce incumba instantei de fond .
Astfel, in continutul dispozitiilor art. 3859 C. proc. pen., legiuitorul a prevazut 21 de cazuri in care hotararile sunt supuse casarii, cel reglementat la pct. 10 referindu-se la mai multe ipoteze, si anume instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.
Asa cum a fost reglementat, acest caz de casare vizeaza omisiuni ale instantei de fond, constand in nepronuntarea asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, a unei probe administrate sau a unei cereri esentiale pentru parti, care sunt de esenta judecatii in prima instanta, chiar daca legiuitorul nu a prevazut expres acest lucru.
De asemenea, pentru a opera acest caz de casare, legiuitorul mai impune si conditia privind in ce masura nepronuntarea influenteaza solutia procesului, astfel ca apararile formulate de catre inculpat trebuie sa demonstreze daca proba sau cererea solicitata a fost admisa sau respinsa, ori daca in cazul administrarii probei, prin simpla ei mentionare, fara o evaluare, a dus la o solutie contrara celei care s-ar fi putut pronunta daca proba ar fi fost valorificata prin analiza si interpretare.
In cauza, Inalta Curte de Casatie si justitie, examinand critica recurentului inculpat referitoare la omisiunile instantei de fond cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice, constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece ambele instante s-au pronuntat motivat asupra respingerii probei solicitate, in conditiile in care nu exista contradictii intre concluziile actelor medicale, iar completarea solicitata de instanta vizeaza numai lamurirea necesitatii sau nu a dispunerii masurii prevazute in art. 113 C. pen., in cauza nedepunandu-se acte medicale noi ulterioare expertizei psihiatrice, asa incat nu este incident cazul de casare invocat, prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Fata de considerentele ce preced, recursul a fost respins.