Persoana care a intocmit un testament.
1. Desfiintare, pentru viitor, a unui contract legal incheiat, care se efectueaza, de regula, prin
A fost elaborat avand ca model Codul Francez
Simpla distrugere materială de către
testator a unui testament autentic nu poate conduce la încetarea efectelor lui, căci eventuala sa
revocare trebuie făcută doar în condiţiile art. 920
Codul civil.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului,
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Contrarietate intre un fapt sau act juridic si prevederile actelor normative.
Viciu al unei hotatrari,constand in aprecierea eronata a continutului probelor si in stabilirea unor situatii de fapt care nu concorda cu realitatea, cu adevarul obictiv.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului,
1. Desfiintare, pentru viitor, a unui contract legal incheiat, care se efectueaza, de regula, prin
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului,
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Prin sentinţa civilă nr. 8617 din 25 septembrie 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea civilă înaintată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei P.V. pentru anulare testament.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada caracterului fals al testamentului atacat, iar pe de altă parte că
distrugerea materială, de către testator, a unui testament autentic nu este de natură a provoca încetarea efectelor lui.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3 din 04 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj, instanţa de
apel confirmând în totul hotărârea judecătoriei. Împotriva deciziei reclamantului a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate şi
netemeinicie sub motivul că primele instanţe au făcut o
interpretare restructivă a dispoziţiilor art. 920
Codul civil,
distrugerea testamentului valorând o tacită
revocare a lui.
Instanţele au arătat inclusiv lipsă de rol activ, ele neatrăgându-i reclamantului atenţia - deşi acesta nu era asistat de
Baroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat,
Baroul Bucuresti"> avocat - asupra nevoii de a propune dovezi din care să rezulte faptul distrugerii materiale, de către testator, a testamentului în
litigiu.
Recursul este nefondat.
Cum bine s-a decis în primă instanţă şi în apel, simpla distrugere materială a unui testament încheiat în formă autentică nu este în măsură să îl lipsească de efecte, căci aceasta nu s-ar putea obţine decât cu respectarea condiţiilor de formă impuse de art. 920
Codul civil.
Astfel fiind, critica privitoare la lipsirea reclamantului de posibilitatea de a propune dovezi care să dovedească
distrugerea testamentului nu poate fi nici ea primită, căci propunerea şi administrarea lor apare ca lipsită de utilitate.
Fiind nefondată şi critica după care anumite fapte nedovedite ar fi fost apreciate ca dovedite,
recursul se va respinge.