Decizia civila prin care s-a respins recursul A.F.P. Cluj privind anularea taxei de prima inmatriculare (II)

Decizia civila nr. 1481/2008 prin care s-a respins recursul Administratiei Finantelor Publice Cluj declarat impotriva sentintei Tribunalului Cluj prin care a fost anulat actul administrativ de impunere a taxei de prima inmatriculare.

Referitor la susţinerile reclamantei, �nsuşite de către prima instanţă, privind o pretinsă contradicţie �ntre dispoziţiile art. 2141 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, situaţie �n care art. 90 din Tratatul C.E. devine aplicabil �n temeiul principiului priorităţii dreptului comunitar asupra legislaţiei interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituţia Rom�niei, �nvederează onoratei instanţe urmatoarele:
A) Dispoziţiile art. 2141 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
�n lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene �n domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe şi să stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul C.E., reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor �n cadrul ţărilor membre comunitare, instituind regula �n conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abţină a institui, respectiv sunt obligate să �nlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulaţie a bunurilor, mărfurilor şi serviciilor �n cadrul Uniunii Europene.
�nsă, aşa cum a rezultat �n mod textual şi expres din chiar conţinutul art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E., cităm \\\\\\\" nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite şi taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naţionale similare \\\\\\\".
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecţioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naţionale, prin care s-ar putea crea o situaţie de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
�n speţă, roagă onorata instanţă de judecată să reţină că taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule ( taxa de primă �nmatriculare ) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U.E. ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand �nmatriculate pentru prima data �n Rom�nia, indiferent de provenienţa lor geografică sau naţională, respectiv se aplică şi autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U.E.. autoturismelor noi şi second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U.E. ( Asia, America, etc. ) precum şi cel mai important autoturismelor noi din producţia naţională a Rom�niei.
Astfel, este binecunoscut că această taxă a fost achitată inclusiv pentru autoturismele şi autovehiculele noi din producţia naţională a Rom�niei, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewo, Aro, precum şi pentru orice alte mărci de autoturisme şi autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de p�nă la 3,5 tone inclusiv, supuse �nmatriculării şi fabricate �n Rom�nia, criteriul unic fiind că aceste autoturisme şi autovehicule să se afle la prima �nmatriculare �n Rom�nia.
Ca urmare, instituirea criteriului \\\\\\\" primei �nmatriculări �n Rom�nia \\\\\\\" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde �n nici un fel de provenienţa geografică sau naţională a acestor autoturisme şi autovehicule, situaţie �n care nu se poate vorbi �n nici un caz de �ncălcarea art. 90 din tratatul C.E., nefiind vorba despre o măsură protecţionistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima �nmatriculare �n Rom�nia, �n comparaţie cu autovehiculele provenite din Rom�nia, aflate �n aceeaşi situaţie de primă �nmatriculare �n Rom�nia.
B) Pe de altă parte, recurenta roagă instanţa să reţină corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, prevăzut de art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de taxă specială de primă �nmatriculare �n Rom�nia, iar nu taxa specială pentru fiecare �nmatriculare �n Rom�nia sau taxa specială de re�nmatriculare �n Rom�nia, intenţia legiuitorului rom�n nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare re�nmatriculare �n Rom�nia.
Acesta a fost motivul pentru care �n situaţia �n care o persoana rom�nă achiziţionează un autoturism care a fost deja �nmatriculat �n Rom�nia de către vechiul proprietar, nu mai plăteşte această taxă specială �ntruc�t pe de o parte, �n acest caz nu mai avem de a face cu o primă �nmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului, sau cel mult cu o re�nmatriculare ( a doua �nmatriculare, a treia �nmatriculare, etc. ), iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 2141 � 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu retroactivează p�nă la data primei �nmatriculări �n Rom�nia a autovehiculului ( prima �nmatriculare făcută �nainte de aplicarea acestei taxe speciale ), şi nici nu s-a aplicat pentru toate cazurile de re�nmatriculare survenite ulterior, după data intrării �n vigoare a normei legale care instituie această taxă, �n conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţia Rom�niei.
�nvederează instanţei că C.J.C.E. nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză, �ntruc�t taxele impuse de Ungaria şi Polonia nu au fost taxe de primă �nmatriculare, care să fie aplicate at�t autoturismelor din import c�t şi autoturismelor din producţia indigenă, ci o taxa care este percepută exclusiv la importul de autoturisme second-hand dar care nu s-a aplicat autoturismelor noi importate sau autoturismelor indigene produse �n aceste ţări, situaţie �n care apărea ca fiind evidentă o discriminare a autoturismelor provenite din alte state membre, �n raport cu autoturismele similare din producţia indigenă, contrară dispoziţiilor art. 90 din Tratatul C.E.
P�r�ta a precizat că, nici chiar Comisia Europeana ( care a deschis Rom�niei procedura de infringement ) nu este �mpotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei �nmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, a precizat că principiul \\\\\\\" poluatorul plăteşte \\\\\\\", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul U.E.
S-a menţionat faptul că 16 state membre ale Uniunii Europene practică �n prezent o taxă care se percepe cu ocazia �nmatriculării autovehiculelor ( printre care Grecia, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc .). Mai mult, s-a avut �n vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de �nmatriculare, �n prezent fiind �n discuţie la nivelul Comisiei Europene un proiect de directivă �n acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. Av�nd �n vedere cele mai sus arătate, p�r�ta roagă instanţa de recurs să observe ca sentinţa recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu �ncălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 90 din Tratatul C.E., art. 2141 � 2143 din Legea nr. 571/2003, O.G. nr. 44/2004, art. 117 din O.G. nr. 92/2003, art. 1 din O.G. nr. 128/2000 etc. (motiv de modificare a hotăr�rii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
�n final, p�r�ta menţionează că obligarea la plata către reclamantă, a dob�nzilor legale calculate la suma solicitata �n temeiul art. 3 din O.G. Nr. 9/2000 privind nivelul dob�nzii legale pentru obligaţii băneşti este total ne�ntemeiată.
Dispoziţiile art. 3 din O.G. 9/2000 reglementează dob�nda legală �n materie comercială, atunci c�nd debitorul obligaţiei de plată are calitate de comerciant.
Este de subliniat faptul că, �n materia contenciosului administrativ fiscal au fost incidente dispoziţiile cu caracter special prevăzute la art. 124 din Codul de procedură fiscală intitulat \\\\\\\" Dob�nzi �n cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget \\\\\\\", care stipulează �n mod expres faptul că \\\\\\\" pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dob�nda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70 după caz (60 de zile). Acordarea dob�nzii se face la cererea contribuabililor \\\\\\\".
De asemenea, se observă că p�r�ta a fost de bună credinţă iar �ncasarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule a fost efectuată de către instituţia p�r�tă �n conformitate cu prevederile legale �n vigoare ( Legea nr. 571/2003, H.G. nr. 44/2004 ).
�n plus, �n mod greşit prima instanţă a obligat p�r�ta să restituie reclamantei suma de 1.627 EURO deoarece plata nu a fost efectuată de către reclamantă �n euro ci �n lei (5.752 lei).
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civil, p�r�ta a solicitat judecarea cauzei şi �n eventuala sa lipsă de la dezbateri.
�n conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum şi de timbru judiciar.
Ulterior prin concluzii scrise recurenta a �nvederat că-şi susţine �n continuare excepţiile formulate pe calea memoriului de recurs, că
Prin �nt�mpinare, reclamanta intimată Kerekeş Boglarka a solicitat obligarea p�r�tei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca la restituirea sumei de 1.627 EURO plătită de către reclamantă ca taxă de primă �nmatriculare auto �n Rom�nia şi a dob�nzilor legale aferente p�nă la data restituirii efective a sumei potrivit prevederilor dispoziţiilor art. 1084 Cod.pr.civ. raportat la art. 1082 Cod.civ.
Examin�nd recursul, Curtea reţine următoarele :
1. Deşi prin concluziile scrise recurenta a arătat că nu mai susţine cererea de suspendare, Curtea reţine totuşi următoarele:
Suspendarea procedurii de soluţionare a cauzei �n primă instanţă ori �n prezent �n recurs nu mai prezintă relevanţă nefiind �n prezent o problemă actuală, deoarece procedura de infringement iniţiată de Comisia Europeană �mpotriva Rom�niei �n aplicarea dispoziţiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispoziţiilor art. 2141 � 2143 din Codul de procedură fiscală, dispoziţii iniţial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanţei de urgenţă a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule şi implicit abrogarea dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule prin aceea că trebuie să se ţină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, şi că se are �n vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate �n regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale.
2. Cu referire la excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii, pe considerentul că actul emis de p�r�tă nu are caracterul de act administrativ şi că p�r�ta nu are legitimare procesuală pasivă �n acest litigiu Curtea reţine următoarele:
2.1. Conform chitanţei seria TS4A nr. 2087570/01.08.2007 eliberată de Trezoreria municipiului Cluj-Napoca , entitate care funcţionează �n cadrul p�r�tei Administraţie Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca (AFP Cluj-Napoca) reclamanta a plătit suma de 5.752 lei reprezent�nd taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule iar ulterior la data de 14 ianuarie 2008 a �nregistrat la p�r�tă o cerere de restituire a acestei sume p�r�ta răspunz�nd negativ prin adresa nr. 38568/12.01.2008. P�r�ta susţine că adresa emisă nu constituie act administrativ sau act administrativ fiscal �n sensul Legii nr. 554/2004 ori al C.pr.fisc. şi ca atare acţiunea �n contencios administrativ trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Curtea observă că această adresă materializează �n corpul ei manifestarea de voinţă a autorităţii fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă invoc�nd ca justificare dispoziţiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt �n vigoare şi produc efecte juridice (f. 5 dos. fond).
Or, un astfel de act �ntruneşte toate condiţiile specifice ale actului administrativ �n �nţelesul dat de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum şi ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimil�nd actelor administrative unilaterale, �ntre altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim . Pe de altă parte, actul �ntruneşte şi trăsăturile actului administrativ fiscal �n �nţelesul dat acestei noţiuni de prevederile art. 41 C.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent �n aplicarea legislaţiei privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
Căile ori alte mijloace pe care le indică p�r�ta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma şi care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de faţă nu pot conduce la inadmisibilitatea acţiunii.
A argumenta pe ideea că reclamanta trebuia să utilizeze calea unei alte acţiuni �n contencios administrativ preventive �n vederea �nlăturării refuzului de �nmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operaţiunea de �nmatriculare fără plata taxei �nseamnă a expune pe reclamantă, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinţei bunului său, de vreme ce fără �nmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinaţiei sale.
Or, �n cauză reclamanta a ales �n mod legal să se supună legislaţiei interne �n materie şi mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa consider�nd că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată şi astfel este supusă restituirii (repetiţiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule �n contul entităţii ce aparţine de p�r�tă (trezorerie) este o condiţie prealabilă şi obligatorie pentru �nmatricularea autoturismului şi pentru utilizarea acestuia �n mod legal �n Rom�nia.
�mprejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligaţiei impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu �i �nlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza şi �n temeiul căreia a făcut plata iar �n caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a �ncasat respectiva taxă ori jurisdicţiei competente să i se restituie.
Din această perspectivă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a refuzului jurisdicţiei de a statua asupra legalităţii impunerii şi a restituirii taxei nu poate fi considerată �ntemeiată şi drept urmare soluţia tribunalului de respingere a unei atari excepţii se vădeşte a fi legală.
2.2. C�t priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de p�r�tă, Curtea are �n vedere că AFP Cluj-Napoca a �ncasat taxa specială prin entitatea sa Trezoreria municipiului Cluj-Napoca.
Nu poate fi reţinută teza conform căreia litigiul ce are ca obiect restituirea taxei speciale ar fi trebuit să fie pornit �n contradictoriu cu autoritatea care a efectuat �nmatricularea autoturismului din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative deoarece entitatea acestuia nu efectuează operaţiunea de �nmatriculare dec�t dacă şi sub condiţia impusă de legea fiscală aceea de a se face dovada plăţii taxei speciale.
Or, nu această entitate a fost beneficiara plăţii taxei speciale, ci după cum chiar p�r�ta recunoaşte plata a fost efectuată la Trezoreria statului deci beneficiarul acestei taxe este Statul Rom�n care conform art. 495/2007 este reprezentat de ANAF Bucureşti şi unităţile teritoriale subordonate, deci �n speţă de AFP Cluj-Napoca.
Prin urmare, raportat la obiectul pricinii şi dispoziţiile legale incidente speţei, �n mod corect s-a legat cadrul procesual faţă de p�r�ta AFP Cluj-Napoca, această autoritate put�nd fi obligată la restituirea taxei dacă prin ipoteză aceasta nu ar fi avut bază legală.
3. Pe fond, Curtea reţine că sentinţa tribunalului este legală şi temeinică. Recurenta susţine că acţiunea reclamantei este �n mod vădit netemeinică şi nelegală şi deci trebuia respinsă ca atare, invoc�nd �n principal normele de drept intern aplicabile speţei.
�n cauza de faţă tribunalul a reţinut aplicabilitatea prioritară şi directă a dispoziţiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis at�t �n literatura de specialitate c�t şi �n practica judiciară internă şi cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci c�nd dă efect direct dispoziţiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie �n sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis �n cauza conexată N�dasdi şi N�meth unde Curtea de Justiţie a arătat că o taxă de �nmatriculare este interzisă at�ta timp c�t este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată �n circulaţie pe teritoriul unui stat membru şi că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) şi la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua �n seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră �nc�t, atunci c�nd se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja �nmatriculate �n statul membru �n care sunt importate.
Cum Rom�nia este stat membru al Uniunii �ncep�nd cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispoziţiile art. 148 alin. 2 din Constituţia Rom�niei conform cărora legislaţia comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din acelaşi articol jurisdicţiile interne garantează �ndeplinirea acestor exigenţe.
Pe de altă parte obligaţia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicţiilor ci şi Executivului �nsuşi şi organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autorităţile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne �n temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar �nfr�nge nu numai dispoziţiile constituţionale precitate dar pune serioase semne de �ntrebare asupra �ndeplinirii obligaţiei de loialitate comunitară asumate de Rom�nia ca stat membru.
�ntr-o atare ipoteză revine jurisdicţiilor să elimine această disfuncţionalitate recunosc�nd particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului �n aşa fel �nc�t acestei norme să i se recunoască şi caracterul ei util.
Tribunalul ca instanţă de fond nu a făcut altceva dec�t să aplice dispoziţiile constituţionale interne şi normele Tratatului de aşa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la �nmatricularea pentru prima dată �n Rom�nia a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. �n această manieră instanţa de fond şi-a �ndeplinit misiunea trasată de Trata şi de Legea de ratificare a acestuia precum şi de Curtea de Justiţie �n practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a făcut corect aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale iar recursul p�r�tei se vădeşte a fi nefundat şi conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
4. Cu referire la incidenţa la speţă a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferenţă �ntre suma achitată de contribuabil �n perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite �n normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.

Curtea reţine că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost �ncasată �n baza legislaţiei fiscale interne �n vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 şi care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. �ntr-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia c�nd un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin �ncălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale �ncasată �n temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare.
�n astfel de situaţii Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu �ncălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi �mbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că �n astfel de cauze pot fi plătite şi daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Minist�re danois des imp�ts et accises precum şi cauza conexată nr. C- 290/05 şi C-333/05 �kos N�dasdi şi Ilona N�meth parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reţine justificat că Statul Rom�n are un temei legal de reţinere a unei părţi din taxa �ncasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze �n parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută �n temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal �n baza căruia s-a �ncasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reţine, �n context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii dec�t taxa specială anterioară are alt mod de calcul şi altă destinaţie.
Aşa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantei menţin�nd ca legală taxa specială �ncasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenţei şi efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecinţa �ndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă şi plină mde riscuri �n scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar �nsemna ca soluţia dată acţiunii reclamantei să nu fie integrală şi eficace, de vreme ce p�r�ta neagă �n continuare că taxa specială s-a perceput �n baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu �n ultimul r�nd, Curtea reţine că restituirea doar a diferenţei �ntre taxa specială �ncasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 şi taxa de poluare ce urmează a se percepe �n temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ şi pentru trecut, respectiv taxa specială �ncasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data naşterii şi consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituţie.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei şi nici nu poate pune sub semnul �ndoielii legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate conform argumentelor deja expuse �n precedentul prezentelor considerente.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
�N NUMELE LEGII
D E C I D E :

Respinge recursul declarat de p�r�ta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, �mpotriva sentinţei civile nr. 595 din 4 aprilie 2008, pronunţată �n dosarul nr. 318/117/2008 al Tribunalului Cluj, pe care o menţine �n �ntregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată �n şedinţa publică din 19.06.2008.

__________

Partea I , Partea a II-a