Executarea mandatului european de arestare. Hotarare prin care instanta ia act de consimtamantul persoanei solicitate la predare. Recurs. Inadmisibilitate

Potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 222/2008, in cazul in care persoana solicitata consimte la predare, daca nu este incident vreunul din motivele de refuz al executarii prevazute in art. 88,

instanta se poate pronunta prin sentinta atat asupra arestarii persoanei solicitate, cat si asupra predarii acesteia, iar in conformitate cu dispozitiile art. 941 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, in cazul in care persoana solicitata consimte la predare, hotararea este definitiva. Prin urmare, recursul declarat impotriva hotararii prin care, luand act de consimtamantul persoanei solicitate la predare, instanta dispune atat arestarea, cat si predarea, este inadmisibil, inclusiv in ceea ce priveste controlul judiciar asupra arestarii persoanei solicitate. Arestarea persoanei solicitate, in aceste conditii, nu poate forma obiectul controlului judiciar distinct, intrucat arestarea si predarea se dispun in scopul executarii mandatului european de arestare si au un caracter subsecvent consimtamantului dat.

-------------

Prin sentinta nr. 9/P din 21 ianuarie 2009 a Curtii de Apel Constanta, Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, in temeiul art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificata, s-a luat act de consimtamantul persoanei solicitate M.E. la predare.
S-a dispus predarea persoanei solicitate M.E. catre autoritatile judiciare solicitante, in baza mandatului european de arestare nr. 831/08 emis la data de 1 octombrie 2008 de catre autoritatile judiciare din Spania, respectiv Judecatoria de Instructie nr. 2 Carlet Valencia - Regatul Spaniei, sub rezerva principiului specialitatii predarii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.E. pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la 21 ianuarie 2009 pana la 18 februarie 2009, inclusiv.
S-a emis mandatul de arestare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 20 ianuarie 2009, la instanta a fost inregistrata sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, privind executarea mandatului european de arestare nr. 831/08 emis de Judecatoria de Instructie nr. 2 Carlet Valencia - Regatul Spaniei privind persoana solicitata M.E.
Dupa identificarea si retinerea acestuia, persoana solicitata a fost prezentata instantei.
Intrebat fiind, acesta a declarat in mod expres, in formalitatile prevazute de lege, ca este de acord sa fie predat autoritatii judiciare spaniole in baza instrumentului de cooperare judiciara internationala sus mentionat, fara a renunta la aplicarea principiului specialitatii.
Ca atare, luand act de consimtamantul persoanei solicitate la predare, cu rezervarea principiului specialitatii predarii, curtea de apel a dispus executarea mandatului european de arestare si predarea persoanei solicitate catre autoritatea judiciara spaniola.

In vederea garantarii executarii hotararii de predare, prima instanta a apreciat ca se impune privarea de libertate prin arestare pe o perioada de 29 de zile a persoanei solicitate, neaflandu-se in vreuna din situatiile prevazute de Legea nr. 302/2004, modificata, care permit, in vederea garantarii executarii predarii, dispunerea unei alte masuri restrictive de libertati.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs persoana solicitata M.E., fara a aratat in scris motivele.
La termenul din 29 ianuarie 2009, fiind intrebat de catre instanta, recurentul a invederat ca a declarat recurs numai impotriva masurii arestarii preventive.

Reprezentantul Ministerului Public, in concluziile orale, in dezbateri a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat, in raport cu dispozitiile art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care statueaza expres, in situatia consimtamantului la predare, ca sentinta este definitiva, norma aratata nedistingand asupra tipurilor de masuri dispuse, in cauza nefiind incident alin. (3) al aceluiasi text de lege, care se refera la caracterul nesuspensiv al recursului declarat impotriva acelor tipuri de hotarari recurabile.

Examinand recursul declarat de recurenta persoana solicitata M.E. impotriva sentintei pronuntata de prima instanta, in raport cu exceptia invocata de reprezentantul Ministerului Public, fata de dispozitiile art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 222/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul persoanei solicitate este inadmisibil pentru urmatoarele considerente:
Legiuitorul roman a prevazut expres in continutul dispozitiilor art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008, ca �Hotararea prevazuta la art. 94 alin. (1) poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, cu exceptia cazului in care persoana solicitata consimte la predare, cand hotararea este definitiva.�

In alin. (3) al aceluiasi articol se statueaza ca �Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor privind masura arestarii. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.�
Din examinarea reglementarii mai sus aratate referitoare la caile de atac impotriva hotararilor privind predarea persoanei solicitate atunci cand a fost emis un mandat european de arestare, rezulta ca legiuitorul a avut in vedere cazuri diferite, si anume cel din alin. (2) teza a II-a, cand persoana solicitata a consimtit la predare, iar in alin. (3), cand s-a dispus predarea persoanei solicitate.
Asadar, in cazul existentei consimtamantului la predare al persoanei solicitate, acesta constituind manifestarea unilaterala de vointa prin care si-a dat acordul de a fi predata autoritatilor statului solicitant, judecatorul are posibilitatea de a se pronunta prin sentinta asupra arestarii si predarii persoanei solicitate, acestea constituind masuri concrete, in vederea executarii efective a mandatului european de arestare emis, asa cum stipuleaza prevederile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008.
Hotararea pronuntata in prima instanta, prin care se ia act de consimtamantul persoanei solicitate si se dispune arestarea si predarea persoanei solicitate, este definitiva potrivit art. 941 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008, deoarece legiuitorul a reglementat, in mod expres, imposibilitatea atacarii acesteia prin exercitarea cailor ordinare de atac prevazute de lege, situatie determinata tocmai de consecintele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predata, masurile de arestare si predare dispunandu-se in scopul aducerii la indeplinire a mandatului european de arestare, avand un caracter subsecvent consimtamantului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distincta pe calea controlului judiciar.

Or, in contextul cauzei a fost emis de autoritatile spaniole un mandat european de arestare, iar persoana solicitata M.E. si-a dat consimtamantul la predare, asa cum rezulta din procesul-verbal existent la dosar, prima instanta, luand act de consimtamantul acestuia, a dispus prin hotararea pronuntata asupra arestarii persoanei solicitate si predarii sale, facand aplicarea conditiilor prevazute in art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008.

Astfel, hotararea pronuntata de prima instanta in conditiile mentionate nu este supusa controlului judiciar, fiind definitiva, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului declarat.
Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoana solicitata M.E.