Competenta Directiei Nationale Anticoruptie. Art. 13 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 43/2002

Potrivit dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 43/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro. In sensul dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 43/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prin infractiuni de coruptie se inteleg toate infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, inclusiv infractiunile asimilate celor de coruptie, cum este santajul prevazut in art. 131 din aceasta lege, iar nu numai infractiunile la care se face referire in Sectiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000.

----------

Prin incheierea nr. 4F din 6 februarie 2008 data de judecatorul din cadrul Curtii de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori, a fost respinsa propunerea de arestare preventiva formulata de Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Brasov privind pe inculpatii M.A., D.R., F.A., A.M., D.G. si A.G., in cauza penala ce formeaza obiectul urmaririi penale in dosarul nr. 51/P/2007 al organului judiciar amintit.

Hotarand astfel, curtea de apel a retinut, in esenta, ca propunerea de arestare preventiva este lovita de nulitate absoluta, intrucat urmarirea penala in cauza a fost efectuata de catre un organ judiciar necompetent - in speta Serviciul Teritorial Brasov din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie - pentru considerentele aratate in continuare:

Prin referatul nr. 51/P/2007 din 5 februarie 2008 intocmit de procurorul sef al Serviciului Teritorial Brasov din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, Curtea de Apel Brasov a fost sesizata cu propunerea de arestare preventiva a inculpatilor M.A., D.R., F.A., A.M., D.G. si A.G., intemeiata pe dispozitiile art. 136 alin. (5) si art. 148 alin. (1) lit. b), d) si f) C. proc. pen. - pentru inculpatul M.A. si respectiv art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - pentru ceilalti inculpati, sub invinuirea de a fi comis in calitate de autori sau complici infractiunile prevazute in art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 si art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. in urmatoarele imprejurari:

La 12 martie 2007, dupa ce a fost informat de notarul public T.V. cu privire la revocarea unei procuri, inculpatul M.A., impreuna cu inculpatii F.A., D.R., A.M., D.G. si A.G. au exercitat violente asupra partii vatamate B.H., pe care au lipsit-o de libertate in mod ilegal pe un interval de circa 2 ore pentru a o determina sa renunte la manifestarea expresa de vointa exprimata la 8 martie 2007 in fata unui notar public, prin care a revocat in intregime mandatul dat lui M.A. printr-o procura autentica din 23 februarie 2007, cu scopul de a dobandi in mod injust un folos material in cuantum de minim 255.000 euro. Organul de urmarire penala a retinut in incadrarea juridica a infractiunii de santaj si aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, deoarece in cauza mai exista si un alt invinuit, T.V., care are calitatea de notar public si care a fost pus sub acuzare pentru complicitate la infractiunea prevazuta in art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, fata de care s-a considerat a fi incidente dispozitiile art. 1 lit. g) si art. 2 din legea amintita. Incidenta Legii nr. 78/2000 cu privire la inculpatii M.A. si A.M. - art. 1 lit. f) din Legea nr. 78/2000 - a fost data de calitatea acestora de presedinte al organizatiei municipale si, respectiv, judetene a unui partid.

In cadrul dezbaterilor, reprezentantul Directiei Nationale Anticoruptie a sustinut ca urmarirea penala in cauza a fost efectuata de organul judiciar mentionat in conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala din O.U.G. nr. 43/2002 [�indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis (...) valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro�], intrucat suma de bani ce a format obiectul tranzactiei ce a declansat savarsirea infractiunilor in cauza era de 45.000 euro, suma data de inculpatul M.A. partii vatamate B.H.
In raport cu precizarile sus mentionate, premergator examinarii in fond a propunerii de arestare preventiva, curtea de apel a procedat la verificarea regularitatii actului de sesizare in conformitate cu dispozitiile art. 300 C. proc. pen., sens in care a retinut urmatoarele:

- potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, completata si modificata ulterior, Directia Nationala Anticoruptie are ca principala atributie efectuarea urmaririi penale pentru infractiuni de coruptie, prevazute in Legea nr. 78/2000, dar numai acele fapte care ii sunt date in competenta in conditiile stabilite in art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002;
- savarsirea unor infractiuni prevazute in Legea nr. 78/2000 constituie numai o conditie premisa necesara, dar nu suficienta, pentru a fi atrasa competenta materiala a Directiei Nationale Anticoruptie, in acest sens fiind obligatoriu sa existe si una din ipotezele limitativ prevazute de lege, care conditioneaza atragerea competentei de cauzarea unor anume consecinte sau de o anumita valoare a sumei de bani pretinse ori a bunurilor ce formeaza obiectul infractiunii de coruptie, respectiv de o anumita calitate a celor care au comis astfel de fapte ilicite;
- din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala din O.U.G. nr. 43/2002 rezulta ca: a) pentru a fi in competenta de urmarire penala a Directiei Nationale Anticoruptie, valoarea sumei sau a bunului ce formeaza obiectul activitatii ilicite trebuie sa se refere exclusiv la o infractiune de coruptie dintre cele limitativ prevazute in Sectiunea a 2-a a Legii nr. 78/2000 (infractiunea de santaj imputata inculpatilor facand parte din infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie prevazute in Sectiunea a 3-a a legii amintite) si ca b) pentru infractiunile asimilate si conexe din celelalte sectiuni sunt aplicabile, dupa caz, celelalte ipoteze ale art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002 - ce nu isi gasesc aplicabilitate in speta - respectiv au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice.

Ca atare, s-a concluzionat ca in speta, fiind vorba de savarsirea unei infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, si anume aceea de santaj prevazuta in art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, comisa in dauna unei persoane fizice, nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 si, prin urmare, efectuarea urmaririi penale in cauza de catre Directia Nationala Anticoruptie nu are justificarea legala, cu consecintele anterior aratate.

In cauza s-a declarat in termen recurs de catre Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Brasov, criticandu-se incheierea nr. 4F din 6 februarie 2008 a Curtii de Apel Brasov ca fiind nelegala si netemeinica, cu solicitarea de a se dispune casarea acesteia si a se trimite cauza pentru solutionarea in fond a propunerii de arestare preventiva de catre instanta amintita.
In acest sens s-a motivat ca Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Brasov este competenta sa efectueze urmarirea penala in cauza, in temeiul dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, avandu-se in vedere ca acest organ judiciar este sesizat cu savarsirea de catre inculpati a infractiunilor de santaj prevazuta in art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 si lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta in art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ce se presupune a fi fost comise in scopul ca inculpatul M.A. sa devina proprietarul unui teren si sa dobandeasca in mod injust un folos material in valoare de minim 255.000 euro, la datele si in imprejurarile de fapt expuse in referatul privind propunerea de arestare preventiva (in ceea ce priveste infractiunea de santaj prevazuta in art. 194 alin. 1 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, la stabilirea incadrarii juridice s-au avut in vedere prevederile art. 1 lit. f) si g) si art. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la inculpatii M.A. - presedinte al organizatiei municipale a unui partid, A.M. - presedinte al filialei judetene a unui partid si T.V. - notar public, functia acestuia din urma atragand competenta in prima instanta a Curtii de Apel Brasov).

Recursul este intemeiat, urmand a fi admis ca atare, in conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele aratate in continuare:
Competenta Serviciului Teritorial Brasov - Directia Nationala Anticoruptie de a efectua urmarirea penala in cauza este atrasa in conditiile dispozitiilor art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, care statueaza ca �sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii: a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro.�

De precizat faptul ca atunci cand legiuitorul a folosit sintagma �infractiuni de coruptie� in cuprinsul textului de lege amintit, s-a referit la toate infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, concluzie ce rezulta din insasi titulatura legii �pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie�, si nu doar la o anumita categorie, respectiv cea a infractiunilor de coruptie cum sunt cele de luare, dare de mita, trafic de influenta etc., care se regasesc in Capitolul III Sectiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, asa cum a retinut curtea de apel.

Normele ce reglementeaza competenta sunt de stricta interpretare si atat timp cat legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
Practic, prin interpretarea data textului de lege de catre Curtea de Apel Brasov, in sensul ca acesta se aplica numai pentru o categorie de infractiuni de coruptie, respectiv cele din Capitolul III Sectiunea a 2-a, s-a facut o interpretare restrictiva pe care legiuitorul nu a avut-o in vedere. De altfel, potrivit Legii nr. 78/2000, si infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie sunt infractiuni de coruptie in sens generic, intrucat prin asimilare ele isi pierd trasaturile proprii, dobandindu-le pe cele ale grupului in care se integreaza.
Interpretarea susmentionata - singura corespunzatoare vointei legiuitorului - este confirmata implicit de catre curtea de apel, in conditiile in care instanta amintita, din oficiu, a procedat conform art. 300 C. proc. pen. la verificarea regularitatii actului de sesizare si a competentei organului de urmarire penala care a formulat propunerea de arestare preventiva, analizand teza I a art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, cu constatarea ca nu este aplicabila in speta intrucat paguba materiala este de 45.000 euro (concluzie gresita in conditiile in care toate actele de punere sub invinuire si inculpare se refera la dobandirea in mod injust a unui folos material in cuantum de minim 255.000 euro la stabilirea caruia s-a avut in vedere probatoriul existent, potrivit caruia santajul si lipsirea de libertate s-au comis spre a fi dobandita proprietatea unui teren a carui valoare de piata depaseste suma de 255.000 euro).
In consecinta, competenta Directiei Nationale Anticoruptie de a efectua urmarirea penala in speta este atrasa de ambele teze ale art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, motiv pentru care recursul a fost admis, incheierea atacata a fost casata si s-a dispus trimiterea propunerii de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Brasov pentru solutionare la Curtea de Apel Brasov.