Protejarea intereselor tertilor in raporturile cu societatea comerciala. Limitele mandatului acordat administratorilor

Scopul urmarit de legiuitor prin reglementarea instituita prin art.55 din Legea nr.31/1990 modificata (LSC) a fost acela de a proteja interesele tertilor in raporturile cu societatea comerciala, impotriva unor limitari hotarate de societate in privinta puterilor conferite reprezentantilor societatii.

In acest sens, conform art.55(2) din lege, a��clauzele actului constitutiva��.care limiteaza puterile conferite de lege organelor statutare ale societatii sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicatea��.

Prin actiunea introductiva adresata Tribunalului Cluj la data de 7 februarie 2007, astfel cum a fost precizata reclamanta, SC I. SRL a solicitat, in contradictoriu cu parata SC E.P. SA, sa se constate nulitatea absoluta a actului de reziliere nr.8.2 din 25 mai 2006 cat si a antecontractului de vanzare-cumparare a unui bun viitor cu nr.8.1. din 25 mai 2006 si pe cale de consecinta sa se constate valabilitatea antecontractului de construire si contract de vanzare-cumparare a unui bun viitor cu nr.8 din 20 iulie 2005.

In motivare, reclamanta a sustinut ca la data de 20 iulie 2005 a incheiat cu parata, in calitate de promitenta-vanzator antencontractul cu nr.8 prin care a dobandit un numar de 2 apartamente situate in imobilul ce urma sa se construiasca in Cluj Napoca, Str.Hameiului nr.6. Ca , la data de 25 mai 2006 partile au incheiat cele doua inscrisuri, denumite a�� act de reziliere si antecontract de constructie si contract de vanzare-cumparare a unui bun viitor, acte lovite de nulitate absoluta, intrucat administratorul reclamantei si-a depasit atributiile sale, astfel cum au fost limitate prin actul aditional la actul constitutiv al SC I. SRL cu nr.10 din 20 martie 2006.

Prin sentinta comerciala nr.2842 din data de 22 mai 2007 Tribunalul Comercial Cluj investit cu solutionarea cauzei, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta, apreciind ca motivele invocate nu intrunesc conditiile nulitatii absolute, deoarece depasirea puterii administratorului nu este un motiv de nulitate absoluta, in sensul unei vatamari grave ce nu se poate inlatura decat prin nulitatea actului .

Apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei fondului a fost respins ca nefondat de instanta de control judiciar, Curtea de Apel Cluj Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal prin decizia nr.174 din data de 12 septembrie 2007.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel, a retinut din examinarea probatoriilor administrate in cauza si avand in vedere motivele de apel formulate, motive care vizau aspecte de netemeinicie si nelegalitate, ca la data semnarii conventiilor a caror nulitate se solicita, administratorul reclamantului M.S. era numit in functie, limitele puterii sale nefiind mentionate in registrul de publicitate.

In acest context, instanta a apreciat ca, contractul de reziliere 8.2/2006 si contractul de vanzare cumparare nr.8.1/2006 semnate de administratorul M.S., persoana indreptatita sa reprezinte societatea in raporturile cu tertii si purtand si stampila societatii sunt pe deplin valabile, reclamanta neputand invoca propria culpa constand in neaducerea la cunostinta tertilor a limitelor mandatului acordat administratorului prin actul aditional la actul constitutiv nr.10 din 20 martie 2006.

In drept, instanta si-a fundamentat punctul de vedere pe dispozitiile art.55 alin.2 din Legea nr.31/1990 potrivit carora clauzele actului constitutiv care limiteaza puterile prevazute de lege pentru organul executiv, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Impotriva acestei decizii, reclamanta SC I. SRL a declarat recurs, la data de 12 noiembrie 2007, in termen legal, solicitand casarea deciziei curtii de apel si a sentintei fondului cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond Tribunalului Comercial Cluj in vederea administrarii intregului probator necesar.

In dezvoltarea motivelor de critica, intemeiate in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila recurenta a sustinut, in esenta urmatoarele:

- in raport de prevederile actului aditional care stabileste ca administratorii nu pot hotari separat in situatia contractarii de credite, vanzarii de active cu valoare de peste 20.000 Euro si cumpararii de imobile, utilaje, cu valoare de 10.000 Euro inclusiv, actele incheiate cu privire la reziliere si antecontractul de vanzare-cumparare de peste 20.000 Euro fiecare, se inscriu in limitarile actului aditional;

- pentru incheierea antecontractului nu exista hotararea adunarii generale sau a celor doi administratori, iar vatamarile aduse societatii sunt grave si nu pot fi inlaturati decat prin anularea actelor.

Inalta Curte examinand decizia atacata in contextul criticilor formulate, constata ca recursul promovat de recurenta-parata este nefondat.

Scopul urmarit de legiuitor prin reglementarea instituita prin art.55 din Legea nr.31/1990 modificata (LSC) a fost acela de a proteja interesele tertilor in raporturile cu societatea comerciala, impotriva unor limitari hotarate de societate in privinta puterilor conferite reprezentantilor societatii.

In acest sens, conform art.55(2) din lege, a��clauzele actului constitutiva��.care limiteaza puterile conferite de lege organelor statutare ale societatii sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicatea��.

Prin urmare, limitarea puterilor administratorilor de catre societatea reclamanta prin actul aditional nr.10 din 20 martie 2006, act inregistrat la ORC, este inopozabil societatii parate chiar daca ar fi fost publicat in Monitorul Oficial a�� astfel incat actele incheiate de administratorul societatii cu societatea parata, acte care se inscriu in puterile pe care legea le confera administratorilor (art.70, 72, 75 din LSC) sunt valide si angajeaza societatea reclamanta in raport de clauzele convenite .