Ceea ce da insa valoare de acceptare a succesiunii este doar cererea de restituire a unuia din bunurile ce fac obiectul de aplicare al legii, formulata in nume propriu de cel ce se considera persoana indreptatita.
Ca aceasta a fost intentia legiuitorului rezulta cu atat mai pregnant din dispozitiile alineatului 4 ale aceluiasi articol, potrivit caruia, de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la Capitolul III al legii, profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire .


Prin dispozitia nr. 14900 din 13 octombrie 2006, Primarul Municipiului Craiova, a respins notificarea prin care P.E. si R.D. au solicitat, in baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001, restituirea in natura a imobilului - teren intravilan in suprafata de 1600 m.p. - situat in Craiova, jud. Dolj, pe considerentul ca cei in cauza nu au facut dovada calitatii de persoane indreptatite, ci doar de mostenitori ai autorului L.M.
La 13 noiembrie 2006, notificatorii au contestat aceasta dispozitie, solicitand instantei sa dispuna restituirea in natura a imobilului in legatura cu care s-a formulat notificarea, in considerarea faptului ca, prin actele atasate acesteia, au reusit sa faca dovada atat a calitatii lor de persoane indreptatite cat si a imprejurarii preluarii abuzive a nemiscatorului, de catre stat .
La 8 septembrie 2009, in cauza, a formulat cerere de interventie in interes propriu, R.L.M., care a solicitat admiterea cererii formulata de contestatori, alaturi de care se bucura, urmare descendentei sale, de aceleasi drepturi, in legatura cu imobilul in litigiu.
Investit in prima instanta, Tribunalul Dolj, Sectia Civila, prin sentinta nr. 288 din 10 octombrie 2008, a respins contestatia si cererea de interventie, retinand in esenta ca, prin certificat de mostenitor, petentii au dovedit calitatea de succesori ai defunctului L.M. insa urmare a nedepunerii actului de preluare si continutului celor doua adrese emise in cauza de Arhivele Statului (potrivit carora, in schimbul terenului expropriat s-au atribuit fostilor proprietari, in proprietate si cu caracter de despagubire, terenuri corespunzatoare aflate in rezerva de stat a comunei Ghercesti Vechi, raionul Craiova), concluzia ce se impune este aceea ca cei in cauza nu au facut dovada preluarii abuzive a terenului, din patrimoniul autorului lor.
Apelul reclamantilor a fost admis de Curtea de Apel Craiova, Sectia Civila si pentru Cauze cu minori si de familie care, prin decizia nr. 90 din 17 martie 2009 a schimbat in tot sentinta, in sensul ca a admis contestatia si a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 14900 din 13 octombrie 2006, emisa de Primaria Municipiului Craiova.
A respins totodata apelul declarat de intervenienta R.L.M.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de control judiciar a retinut in esenta ca Municipiul Craiova, prin Primar, neavand calitate de unitate detinatoare, nu are nici competenta legala de solutionare a notificarii formulata in baza Legii nr. 10/2001, situatie in care, dispozitia emanata de la o persoana juridica necompetenta, nu poate fi privita decat, ca fiind nula absolut.
In consecinta, se mai arata, urmare constatarii nulitatii, actul atacat se desfiinteaza, partile fiind repuse in situatia anterioara emiterii lui, ceea ce echivaleaza cu o notificare adresata unui organ necompetent, care se gaseste in situatia de a nu fi fost solutionata.
Impotriva acestei ultime hotarari au declarat recurs atat Primarul Municipiului Craiova cat si intervenienta R.L.M.
In recursul sau, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 din Codul de procedura civila, Primarul Municipiului Craiova critica hotararea data in apel, pe considerentul gresitei constatari a nulitatii absolute a dispozitiei, in conditiile in care notificatorii nu au facut dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat a fi restituit in natura, in suprafata de 16.000 m.p., situat in Craiova.
Astfel, se arata, la dosarul cauzei a fost depus doar actul de vanzare-cumparare incheiat la 5 ianuarie 1927, care atesta achizitionarea, de catre autorul celor in cauza a suprafetei de un hectar si douazeci si cinci de ari, teren situat la o alta adresa decat cel in legatura cu care s-a formulat notificarea .
Tot astfel, se mai arata ca, instanta de control judiciar a ignorat prevederile Capitolului I pct. 1 lit. d din H.G. nr. 250/2007, potrivit carora entitatea investita cu solutionarea notificarii, este cea competenta in emiterea unei decizii/dispozitii motivate, si a constatat nulitatea actului atacat fara a face trimitere la fondul cauzei, respectiv la calitatea contestatorilor de persoane indreptatite si respectiv, preluarea abuziva a bunului imobil.
In recursul intervenientei R.L.M., intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se critica hotararea din apel, pe considerentul gresitei retineri a lipsei calitatii sale procesuale active, motivat de faptul ca, chiar daca nu a facut dovada acceptarii succesiunii, insasi notificarea - formulata de ceilalti mostenitori - ii confera calitatea de persoana indreptatita a sta in proces, in conditiile in care nu a facut nici o cerere de renuntare expresa la mostenirea autorului comun.
Ca atare, se mai arata, si intervenienta se bucura de dispozitiile de favoare instituite prin art. 4 din lege, in sensul repunerii sale in termenul de acceptare a succesiunii; fiind suficient ca cel putin una din persoanele indreptatite sa formuleze notificare in baza Legii nr. 10/2001, cerere ce profita tuturor mostenitorilor.
Recursurile formulate in cauza, se privesc ca nefondate, urmand a fi respinse in considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata, persoana indreptatita, in intelesul acestui act normativ - la restituirea in natura a imobilului preluat in mod abuziv, va notifica, in termen de 6 luni, de la intrarea in vigoare a legii, persoana juridica detinatoare, sintagma facand o trimitere fara echivoc la entitatea care se afla in posesia bunului, sau numai a unei parti din acesta, caz in care, potrivit art. 27 alin. (1) din lege, va emite decizie numai pentru partea din imobil pe care o detine.
In speta, din actele dosarului rezulta ca suprafata in litigiu este detinuta de mai multe societati comerciale, terti in cauza de fata, expertul desemnat de instanta fondului nefiind in masura sa stabileasca titlul in baza caruia acesti terti detin imobilul, in conditiile in care nu exista temei juridic pentru examinarea actelor de proprietate ale acestora.
Or, notificarea a fost indreptata catre primaria in raza careia se afla nemiscatorul tocmai in considerarea faptului ca persoanele indreptatite nu cunosteau detinatorul bunului solicitat, situatie in care paratei ii incumba obligatia stipulata in art. 28 alin. (2) din lege de a stabili care este unitatea detinatoare si de a comunica celor in cauza elementele de identificare ale acesteia.
Ca atare, recurenta nu poate indeplini calitatea de detinator in sensul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 pentru ca neavand drept de dispozitie asupra imobilului, nici nu ar putea dispune valabil asupra cererii persoanelor indreptatite privind restituirea in natura sau acordarea altor masuri reparatorii .
In consecinta, toate aspectele ce tin de a€žfondul" solutionarii notificarii, respectiv preluarea abuziva a bunului solicitat si calitatea de persoane indreptatite a notificatorilor, intra in atributiile detinatorului imobilului.
Nefondat este si recursul formulat de intervenienta R.L.M., in considerarea urmatoarelor argumente.
Astfel, este adevarat ca art. 4 alin. (3) din lege, dispune ca succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul legii.
Ceea ce da insa valoare de acceptare a succesiunii este doar cererea de restituire a unuia din bunurile ce fac obiectul de aplicare al legii, formulata in nume propriu de cel ce se considera persoana indreptatita.
Ca aceasta a fost intentia legiuitorului rezulta cu atat mai pregnant din dispozitiile alineatului 4 ale aceluiasi articol, potrivit caruia, de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la Capitolul III al legii, profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire .
Ca atare, in mod corect s-a pronuntat instanta de control judiciar asupra lipsei calitatii procesuale active a intervenientei in cauza avand ca obiect contestatia formulata impotriva unei dispozitii emise in solutionarea unei notificari, formulata in temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, de catre alte persoane .
Asa fiind, avandu-se in vedere cele ce preced, recursurile au fost respinse.