Decizie de sanctionare. Nulitate absoluta

A fost constatata nulitatea absoluta a Deciziei nr. 66/20.07.2007 si s-a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior.

A fost obligat paratul la plata despagubirilor reprezentand drepturi salariale pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului de munca si reintegrarea acestuia si la plata cheltuielilor de judecata de 500 lei.

Pentru a pronunta hotararea judecatoreasca, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la nr. 2193/91/2007 reclamantul B.G.M. a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa fie anulata Dispozitia nr. 66/20.07.2007 emisa de paratul S.J.A. Vrancea prin care i s-a desfacut contractul de munca incepand cu data de 01.08.2007, sa se dispuna reincadrarea in postul avut anterior si sa-i fie platite drepturile salariale pe perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reincadrare.

In motivarea actiunii, a aratat ca la emiterea dispozitiei nu au fost respectate prevederile legale la emiterea deciziei criticate in sensul ca nu cuprinde apararile ce le-a formulat si deci nici motivele pentru care au fost inlaturate.

In ce priveste Regulamentul Intern, acesta nu-i poate fi opozabil in conditiile in care nu i-a fost adus la cunostinta - tabelul cu semnaturile salariatilor in acelasi sens, necuprinzand si semnatura sa. In plus, dispozitiile prevazute de art. 10 pct. 33, 44, 45 din Regulament, incalca prevederile art. 117 si art. 112 Codul Muncii cu privire la munca suplimentara si timpul de munca si timpul de odihna.

Prin intampinare, paratul a aratat ca S.A.J. Vrancea lucreaza in regim de urgenta maxima situatie in care munca suplimentara reglementata prin regulament este in deplina concordanta cu art. 117 alin. 2 ipoteza a II-a.

In ce priveste respectarea prevederilor legale la emiterea deciziei criticate, a considerat ca aceasta s-a realizat prin mentionarea expresa a abaterii grave savarsite si prin aratarea compartimentului in timp al contestatorului.

Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:

In fapt, la data de 21.06.2007, reclamantul, asistent medical in cadrul S.A.J. Vrancea a refuzat plecarea la caz, respectiv insotind unui pacient la o unitate spitaliceasca din Bucuresti.

Este indiscutabil ca fapta, savarsita in conditiile din Regulamentul Intern, constituie o abatere grava, susceptibila de a fi sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca .

Insa, potrivit art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, decizia de sanctionare, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

In speta, in cadrul cercetarii disciplinare, reclamantul s-a aparat in sensul ca nu i se respecta timpul de odihna, ca nu se respecta Contractul Colectiv de Munca si legislatia muncii cu privire la orele suplimentare.

Ori, Dispozitia nr. 66/20.07.2007 prin care s-a desfacut contractul de munca reclamantului, nu inlatura in nici un fel aceste aparari.

Faptul ca in dispozitie sunt enumerate actele din dosarul de cercetare disciplinara, ca se mentioneaza abaterea savarsita si textele incalcate din regulament, ca se face trimitere la abateri anterioare ale reclamantului, nu inlatura lipsa sanctionata cu nulitatea absoluta de disp. art. 268 alin. 2 lit. c din Codul Muncii.

Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs intimata S.A.J. Vrancea pentru urmatoarele motive:

Faptele de incalcare repetata a Regulamentului Intern de catre contestator au atras sanctionarea acestuia, cu respectarea procedurii legale, Comisia respectand dreptul la aparare a acestuia.

In procesul-verbal nr. 2139/18.07.2007 sunt mentionate punctele de vedere a contestatorului si punctul de vedere al comisiei, mentionandu-se de ce se inlatura apararile formulate de contestator. In Dispozitia nr. 66/2007 s-a prevazut clar ca motivul pentru care s-au inlaturat apararile formulate de contestator este refuzul de prezentare la caz, ceea ce reprezinta abatere grava si s-a tinut cont de savarsirea unor abateri repetate.

A mai considerat ca fapta de neprezentare la urgenta de catre contestator incalca normele de ordine publica care au caracter imperativ si, in acest caz, nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt in afara dosarului, exceptia de ordine publica prevazuta in art. 162 Cod Procedura Civila gasindu-si aplicabilitatea in acest caz.

In consecinta, a solicitat respingerea contestatiei.

In drept, a invocat disp. art. 162, art. 299-308 Cod Procedura Civila, Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

Intimatul contestator a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat sentinta primei instante este legala si temeinica, fiind retinuta corect exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate prevazuta de art. 168 alin. 2 litera c din Codul Muncii.

Apararea contestatorului la cercetarea disciplinara s-a referit la faptul ca nu i se respecta timpul de odihna, ca nu se respecta Contractul Colectiv de Munca si legislatia muncii cu privire la orele suplimentare.

A apreciat ca recurenta face confuzie intre exceptiile de procedura prevazute la art. 162 Cod Procedura Civila si dispozitiile din legislatia care reglementeaza domeniul sanatatii.

Prin Decizia civila nr. 42/R din 21.01.2008 a Curtii de Apel Galati a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimatul S.A.J. Vrancea impotriva Sentintei civile nr. 547/03.10.2007 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2193/91/2007 fiind obligat si la cheltuieli de judecata in recurs.

Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:

S-a apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta ca decizia de sanctionare, potrivit disp. art. 268 alin. 2 litera c din Codul Muncii, trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare.

Din procesul-verbal incheiat la data de 13.07.2007, aflat la fila 35 din dosarul de fond, intocmit cu ocazia desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, rezulta ca intimatul contestatorul B.G.M. a precizat faptul ca a refuzat solicitarea pentru efectuarea cursei deoarece intra de serviciu a doua zi si nu avea timp de odihna iar cursa se putea prelungi peste programul de munca .

A mai facut referire contestatorul la Contractul Colectiv de Munca in sensul ca orele suplimentare se fac cu acordul salariatilor iar acordul acestora se cere in scris.

De altfel, punctul de vedere si apararile contestatorului au fost inscrise si in procesul-verbal intocmit la data de 17.07.2007 de Comisia de disciplina.

In consecinta, cu toate ca intimatul contestator s-a aparat fata de abaterile ce i-au fost imputate, in decizie nu s-au aratat motivele pentru care aceste aparari nu au fost luate in considerare.

Concret, in decizie se mentioneaza ca "in general, d-nul B. face comentarii neavenite la fiecare solicitare si refuza sa indeplineasca sarcinile din fisa postului, de asemenea, are un comportament de refuz chiar si in cazul urgentelor majore".

Dupa cum s-a observat, nu s-a aratat in nici un fel motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului, asa cum au fost formulate cu ocazia cercetarii disciplinare si aratate mai sus, ci a fost mentionat comportamentul in general, al contestatorului. In aceste conditii, este infirmata sustinerea recurentei exprimata in sensul ca, in decizie s-a prevazut clar ca motivul pentru care s-au inlaturat apararile formulate de contestator.

Mentiunea recurentei prin care arata ca apararile contestatorului au fost inlaturate prin procesul-verbal nr. 2139/18.07.2007 nu a fost retinuta intrucat, fata de dispozitiile imperative ale art. 268 din Codul Muncii, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda chiar in continut, toate elementele prevazute de lege si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de forma . In aceste conditii, nu se poate completa decizia de sanctionare cu alte inscrisuri si referirea la cuprinsul altor acte nu inlatura lipsa mentiunilor obligatorii.

Concedierea, ca si sanctiune disciplinara presupune efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile in cadrul careia salariatul are dreptul de a formula si sustine propriile sale aparari, de a propune probe in aparare, potrivit disp. art. 267 alin. 4 din Codul Muncii.

Nulitatea prevazuta de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege.

In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie "juris tantum" de vatamare astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii ci doar neobservarea formelor legale.

Caracterul normei legale este imperativ iar incalcarea atrage indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.

Fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerintelor de forma "ad validitatem", nu poate fi acoperita prin confirmare.

S-a considerat ca, prin instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei.

Acest principiu se oglindeste si in dispozitiile art. 8 din Codul Muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte iar pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca .

De altfel, prin Decizia nr. 383/2005, Curtea Constitutionala a statuat ca, obligatia angajatorului de a inscrie, sub sanctiunea nulitatii absolute, anumite date in decizia de sanctionare disciplinara nu are nici o legatura cu dreptul oricarei persoane de acces liber la o activitate economica, la libera initiativa si de exercitare a acestora.

Persoana care accede la o activitate economica pe baza liberei sale initiative si utilizeaza forta de munca salariata, are obligatia de a respecta reglementarile legale referitoare la incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca .

A mai statuat Curtea Constitutionala ca dreptul la un proces echitabil se realizeaza prin posibilitatea asigurata pentru toate partile procesului de a se folosi de toate regulile si garantiile procesuale in vederea apararii intereselor lor legitime, ceea ce nu are nici o legatura cu cerintele privind forma si continutul actelor de dispozitie ale angajatorului.

In acest context, gravitatea faptelor savarsite nu are nici o influenta asupra obligativitatii inscrierii in decizia de sanctionare a mentiunilor obligatorii, tocmai pentru a asigura respectarea dreptului la aparare a persoanei sanctionate.

S-a considerat ca, in situatia in care angajatorul apreciaza ca fapta savarsita de salariat este de o gravitate sporita, tocmai acest aspect trebuie sa atraga din partea angajatorului o atentie sporita asupra inserarii in cuprinsul deciziei de sanctionare a tuturor mentiunilor formale asa cum prevazute de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.

In ce priveste sustinerea recurentei in sensul ca isi gaseste aplicabilitatea exceptia prevazuta de art. 162 Cod Procedura Civila, aceasta nu a fost retinuta intrucat se face o confuzie intre exceptiile de procedura de ordine publica, exceptii care sunt vizate de disp. art. 162 Cod Procedura Civila si incalcarea de catre salariat a unor prevederi legale ce au atras sanctionarea disciplinara, care nu are nicidecum caracterul unei exceptii de procedura ci vizeaza exact fondul cauzei, respectiv vinovatia sau nevinovatia contestatorului.

Fata de exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate care a fost corect retinuta de catre prima instanta, apare ca inutila cercetarea motivelor de recurs care antameaza fondul cauzei, vazand disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedura Civila, intrucat cercetarea vinovatiei persoanei sanctionate implica, in primul rand, o decizie legala sub aspecte de forma, care sa cuprinda absolut toate elementele cerute de lege, pentru a se face dovada ca au fost respectate toate drepturile salariatului.

In consecinta, pentru motivele expuse mai sus, in baza disp. art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, intrucat nu au fost gasite intemeiate nici unul din motivele de recurs si nu a fost incident in cauza nici un motiv de ordine publica, a fost respins recursul ca nefondat.

Ca parte cazuta in pretentii, potrivit disp. art. 274 Cod Procedura Civila, a fost obligata recurenta la plata cheltuielilor de judecata catre intimat constand in onorariu de avocat.