DIRECTIVA (UE) 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana

(3) In cazul in care statele membre permit unui angajator sa anuleze o sarcina de serviciu fara compensatii, acestea iau masurile necesare, in conformitate cu dreptul intern, contractele colective de munca sau practicile nationale, pentru a se asigura ca lucratorul are dreptul la compensatii in cazul in care angajatorul anuleaza sarcina de serviciu convenita anterior cu lucratorul, dupa implinirea unui termen limita rezonabil determinat.

(4) Statele membre pot sa stabileasca modalitatile de aplicare a prezentului articol, in conformitate cu dreptul intern, cu contractele colective de munca sau cu practicile nationale.

Articolul 11

Masuri complementare privind contractele la cerere

In cazul in care statele membre permit utilizarea unor contracte la cerere sau a unor contracte de munca similare, acestea adopta una sau mai multe dintre urmatoarele masuri pentru a preveni practicile abuzive:

(a) restrictii privind utilizarea si durata contractelor la cerere sau a contractelor de munca similare;

(b) o prezumtie relativa de existenta a unui contract de munca cu un numar minim de ore platite, pe baza mediei orelor lucrate intr-o perioada data;

(c) alte masuri echivalente care asigura prevenirea eficienta a practicilor abuzive.

Statele membre informeaza Comisia cu privire la aceste masuri .

Articolul 12

Trecerea la alta forma de munca

(1) Statele membre se asigura ca un lucrator cu o vechime de cel putin sase luni la acelasi angajator, care si-a incheiat perioada de proba, daca a existat, poate solicita o forma de munca cu conditii de munca mai previzibile si mai sigure, daca aceasta este disponibila si ca primeste un raspuns motivat in scris. Statele membre pot limita frecventa cererilor care declanseaza obligatia in temeiul prezentului articol .

(2) Statele membre se asigura ca angajatorul furnizeaza raspunsul motivat in scris mentionat la alineatul (1) in termen de o luna de la primirea cererii. In ceea ce priveste persoanele fizice care actioneaza in calitate de angajatori, precum si microintreprinderile si intreprinderile mici si mijlocii, statele membre pot sa prevada prelungirea acestui termen cu maximum trei luni si pot sa permita comunicarea pe cale orala a raspunsului la o cerere ulterioara similara depusa de acelasi lucrator, daca justificarea raspunsului referitor la situatia lucratorului ramane neschimbata.

Articolul 13

Formare obligatorie

Statele membre se asigura ca, in cazul in care dreptul Uniunii sau dreptul intern sau contractele colective de munca obliga un angajator sa ofere formare unui lucrator pentru ca acesta sa presteze munca pentru care este angajat, formarea respectiva este oferita gratuit lucratorului, este considerata timp de munca si se desfasoara, atunci cand este posibil, in cursul programului de lucru.

Articolul 14

Contractele colective de munca

Statele membre pot permite partenerilor sociali sa mentina, sa negocieze, sa incheie si sa puna in aplicare contracte colective de munca, in conformitate cu dreptul intern sau cu practicile nationale, care stabilesc masuri referitoare la conditiile de munca ale lucratorilor ce difera fata de cele mentionate la articolele 8-13, respectand in acelasi timp protectia generala a lucratorilor.

CAPITOLUL IV

DISPOZITII ORIZONTALE

Articolul 15

Prezumtia legala si mecanismul de solutionare rapida

(1) Statele membre se asigura ca, in cazul in care un lucrator nu a primit in timp util toate sau o parte din documentele mentionate la articolul 5 alineatul (1) sau la articolul 6, se aplica una sau ambele dintre cele doua situatii:

(a) lucratorul beneficiaza de prezumtii favorabile definite de statul membru, care pot fi rasturnate de angajatori;

(b) lucratorul are posibilitatea de a depune o plangere la o autoritate sau un organism competent si de a primi o reparatie adecvata in timp util si in mod eficace.

(2) Statele membre pot sa prevada ca aplicarea prezumtiilor si a mecanismului mentionate la alineatul (1) este conditionata de notificarea angajatorului si de necomunicarea in timp util de catre angajator a informatiilor lipsa .

Articolul 16

Dreptul la reparatii

Statele membre se asigura ca lucratorii, inclusiv cei al caror raport de munca a incetat, au acces la mecanisme eficace si impartiale de solutionare a litigiilor si la un drept la reparatii in cazul incalcarii drepturilor lor care decurg din prezenta directiva.

Articolul 17

Protectia impotriva tratamentului sau a consecintelor nefavorabile

Statele membre adopta masurile necesare pentru a proteja lucratorii, inclusiv lucratorii care sunt reprezentanti ai lucratorilor, impotriva oricarui tratament nefavorabil din partea angajatorului si impotriva oricaror consecinte nefavorabile care rezulta in urma unei plangeri inaintate angajatorului sau in urma oricarei proceduri initiate cu scopul de a asigura respectarea drepturilor prevazute in prezenta directiva.

Articolul 18

Protectia impotriva concedierii si sarcina probei

(1) Statele membre iau masurile necesare pentru a interzice concedierea lucratorilor sau luarea de masuri echivalente concedierii, precum si orice actiune pregatitoare pentru concedierea lucratorilor pe motiv ca acestia si-au exercitat drepturile prevazute in prezenta directiva.

(2) Lucratorii care considera ca au fost concediati sau ca au fost supusi unor masuri cu efect echivalent din motivul ca si-au exercitat drepturile prevazute in prezenta directiva pot solicita angajatorului sa prezinte motive bine intemeiate pentru concediere sau pentru masurile echivalente. Angajatorul prezinta aceste motive in scris.

(3) Statele membre iau masurile necesare pentru a se asigura ca, atunci cand lucratorii mentionati la alineatul (2) prezinta, in fata unei instante judecatoresti sau a unei alte autoritati sau organism competent, fapte pe baza carora se poate prezuma ca a avut loc o astfel de concediere sau masura echivalenta, sarcina de a dovedi ca respectiva concediere a fost intemeiata pe alte motive decat cele mentionate la alineatul (1) revine angajatorului.

(4) Alineatul (3) nu impiedica statele membre sa introduca norme privind probele mai favorabile lucratorilor.

(5) Statele membre nu au obligatia de a aplica alineatul (3) in cazul procedurilor in care investigarea faptelor in speta revine instantei sau altei autoritati sau organism competent.

(6) Alineatul (3) nu se aplica procedurilor penale, cu exceptia cazului in care statele membre prevad altfel.

Articolul 19

Sanctiuni

Statele membre adopta regimul sanctiunilor care se aplica in cazul nerespectarii dispozitiilor nationale adoptate in temeiul prezentei directive sau a dispozitiilor relevante aflate deja in vigoare care vizeaza drepturi incluse in domeniul de aplicare al prezentei directive. Sanctiunile trebuie sa fie efective, proportionate si cu efect de descurajare.

CAPITOLUL V

DISPOZITII FINALE

Articolul 20

Mentinerea nivelului de protectie si dispozitii mai favorabile

(1) Prezenta directiva nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protectie acordat deja lucratorilor in statele membre.

(2) Prezenta directiva nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucratorilor ori de a incuraja sau de a permite aplicarea unor contracte colective de munca care sunt mai favorabile lucratorilor.