Prima pagină » Legislaţie » Cauze CEDO » Hotararea CEDO in Cauza Teodorescu impotriva Romaniei

Hotararea CEDO in Cauza Teodorescu impotriva Romaniei

Publicat: 09 Jun 2009 16541 citiri Secţiunea: Cauze CEDO

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Hotararea CEDO in Cauza Teodorescu impotriva Romaniei

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 09/06/2009

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice

Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,

Veriga organizatorica, compartiment in structura organizatorica a ministerelor si a celorlalte organe ale autoritatii centrale de stat,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),

Notiunea Stat de drept este, in general, utilizata pentru a sublinia diferentele existente intre regimurile democratice si regimurile autoritare (dictatoriale).

Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.

Diferenta intre pretul de vanzare al unui produs/serviciu si costul acestuia; diferenta intre dobanda platita la depozite si dobanda perceputa la creditele acordate de catre o banca.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.

Reprezentanta, filiala sau sucursala a unei institutii sau intreprinderi

Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.

1. Acel fenomen care influenteaza actiunea cauzei, favorizeaza sau franeaza procesul dezvoltarii cauzei in efect.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Desemneaza organismul neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care functioneaza in domeniul dezvoltarii regionale si care se organizeaza si functioneaza in conditiile Legii 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.Abrevieri: ADR

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.

Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice

Diferenta intre pretul de vanzare al unui produs/serviciu si costul acestuia; diferenta intre dobanda platita la depozite si dobanda perceputa la creditele acordate de catre o banca.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.

Totalitatea regulilor obligatorii privind executarea hotararilor.

Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.

(Hard dollars) Banii pe care o firma broker/dealer ii plateste pentru analiza, cercetare sau alte servicii financiare prestate clientilor.

Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.

Forma de monopol care reprezinta o intelegere fie intre intreprinderi privind diferite aspecte ale activitatii lor (fixarea preturilor, cooperarea pe linia productiei si a desfacerii marfurilor),

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.

Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,

vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Forma de monopol care reprezinta o intelegere fie intre intreprinderi privind diferite aspecte ale activitatii lor (fixarea preturilor, cooperarea pe linia productiei si a desfacerii marfurilor),

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

In materie civila, Codul de procedura civila prevede, alaturi de poprirea asiguratoare, inca doua masuri asiguratorii, si anume: sechestrul asigurator si sechestrul judiciar.

Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Facultatea proprietarului de a intrebuinta bunul sau, culegand sau percepand in proprietate toate fructele pe care acesta le produce.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Forma de monopol care reprezinta o intelegere fie intre intreprinderi privind diferite aspecte ale activitatii lor (fixarea preturilor, cooperarea pe linia productiei si a desfacerii marfurilor),

Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

In materie civila, Codul de procedura civila prevede, alaturi de poprirea asiguratoare, inca doua masuri asiguratorii, si anume: sechestrul asigurator si sechestrul judiciar.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

Sustinerile si punctele de vedere ale partilor si procurorului exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

45. Reclamantul se plange de neexecutarea hotararilor judecatoresti din 5 martie 2001 si din 20 mai 2002 ale Judecatoriei Bistrita, precum si de anularea lor printr-un recurs in anulare. El considera ca autoritatile au amanat in mod inacceptabil executarea hotararilor respective, ale caror efecte au fost in final anulate integral dupa admiterea recursurilor in anulare. El invoca art. 6 A� 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante:

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

A. Observatie preliminara

46. Curtea apreciaza ca procedura prin care se urmareste obligarea prefecturii la plata unei amenzi, solutionata prin sentinta din 20 mai 2002, nu a fost decat un mijloc indirect de a asigura executarea hotararii din data de 5 martie 2001 in partea sa referitoare la reintegrarea reclamantului.

47. Prin urmare, ea se va limita la a analiza capetele de cerere intemeiate pe art. 6 A� 1 din Conventie in ceea ce priveste hotararea judecatoreasca din data de 5 martie 2001.

B. Asupra admisibilitatii

48. Guvernul invoca exceptia incompatibilitatii ratione materiae, apreciind ca art. 6 A� 1 din Conventie nu este aplicabil in speta. El citeaza in acest sens Cauza Pellegrin impotriva Frantei [MC] (nr. 28.541/95, A�A� 64-66, CEDO 1999 VIII) si arata ca reclamantul indeplinea sarcini legate de exercitarea puterii publice, deoarece era director de resurse umane, secretariat si relatii cu publicul intr-o institutie publica, si anume in cadrul prefecturii. In plus, el nu indeplinea functii de subordonare, ci beneficia de o anumita independenta.

49. Reclamantul solicita Curtii sa respinga exceptia Guvernului cu motivarea ca era vorba de un litigiu de munca ce nu se referea la activitatea functionarilor publici. El subliniaza ca activitatea intr-o directie de resurse umane, ca activitate auxiliara, se desfasoara dupa criterii generale, aplicabile in toate sectoarele, inclusiv in administratia publica.

50. Curtea reaminteste ca a respins deja o exceptie similara a Guvernului in Cauza Stefanescu impotriva Romaniei (nr. 9.555/03, A�A� 20-21, 11 octombrie 2007), statuand ca, in temeiul jurisprudentei sale recente (Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei, [MC], nr. 63.235/00, A� 62, CEDO 2007-...), pentru a constata neaplicarea art. 6, dreptul intern trebuie in primul rand sa fi exclus in mod expres accesul la o instanta in ceea ce priveste postul sau categoria de salariati in discutie; conform acestei jurisprudente, nimic nu justifica, in principiu, excluderea din garantiile art. 6 a conflictelor obisnuite de munca, in masura in care obiectul litigiului nu este legat de exercitarea autoritatii de stat .

51. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost transmise, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata conduce la o alta concluzie in cazul de fata. Prin urmare, exceptia trebuie respinsa si retinut faptul ca art. 6 A� 1 este aplicabil in speta.

52. Pe de alta parte, Curtea constata ca cererile reclamantului nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A� 3 din Conventie si ca nu sunt afectate de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Asadar, acestea trebuie sa fie declarate admisibile.

C. Asupra fondului

1. Neexecutarea hotararii judecatoresti din data de 5 martie 2001

53. Guvernul arata ca prefectura a facut demersuri pentru a il reintegra pe reclamant, de exemplu solicitand sprijinul Ministerului Administratiei Publice si al agentiei judetene de ocupare a fortei de munca . In acest sens, el face trimitere la adresele din 25 mai si 4 septembrie 2001 si la raspunsurile date acestora (paragrafele 12, 13 si 18 de mai sus). Mai mult, el considera ca ministerul dispunea de o anumita marja de apreciere in ceea ce priveste numarul de posturi aferente fiecarei prefecturi.

54. In ceea ce priveste obligatia de a ii plati reclamantului sumele stabilite prin sentinta respectiva, Guvernul observa ca prefectura a executat in intregime aceasta parte a hotararii din data de 5 martie 2001, asa cum rezulta din hotararea din data de 20 mai 2002 (paragraful 27 de mai sus).

55. Pentru a concluziona, acesta considera ca neexecutarea hotararii din 5 martie 2001 in partea sa referitoare la reintegrarea reclamantului era justificata de o situatie de imposibilitate obiectiva, si anume indisponibilitatea unor posturi de consilieri-experti de gradul I A la prefectura. Mai mult, in ciuda acestei situatii, institutia debitoare nu a ramas inactiva, ci i-a propus reclamantului alte doua posturi care corespundeau pregatirii sale (paragraful 18 in fine de mai sus).

56. Reclamantul contesta cu tarie argumentele Guvernului, subliniind ca prefectura dispunea de posturi vacante, lucru care reiese din anuntul de concurs din data de 2 februarie 2001 (paragraful 8 de mai sus), din infiintarea departamentului de resurse umane, cu un nou post de director (paragraful 11 de mai sus), din ordinele prefectului din 8 si 19 martie 2002 (paragraful 21 de mai sus), precum si din statul de functii al prefecturii (paragraful 23 de mai sus). El considera ca, desi institutia in cauza ar fi trebuit sa ii propuna unul din posturile vacante in temeiul hotararii din data de 5 martie 2001, ea a actionat cu reacredinta, refuzandu-i participarea la concursul mentionat mai sus.

57. Pe de alta parte, reclamantul mai observa ca ministerul nu a raspuns la adresa prefecturii din data de 7 septembrie 2001 (paragraful 19 de mai sus). In ceea ce priveste adresa din 4 septembrie 2001 trimisa agentiei judetene de ocupare a fortei de munca, el considera ca nu era vorba de un demers efectiv in vederea reintegrarii sale, avand in vedere ca cele doua posturi mentionate de agentie nu puteau fi ocupate decat prin concurs, desi hotararea judecatoreasca din data de 5 martie 2001 nu retinuse o astfel de conditie pentru reintegrarea sa. In opinia reclamantului, daca prefectura ar fi fost de buna-credinta, i-ar fi propus unul dintre posturile sale vacante. El arata ca, in orice caz, sentinta respectiva retinuse obligatia institutiei de a-l reintegra intr-un anumit post, si anume acela de consilier-expert de gradul I A. Reclamantul adauga ca salariile din cadrul prefecturii erau mai mari decat salariile aferente posturilor mentionate de agentie .

58. Reclamantul insista asupra faptului ca, refuzand sa il reintegreze, prefectura a ramas intr-o pasivitate totala dupa data de 7 septembrie 2001 si pana la anularea sentintei, la data de 10 aprilie 2003. El considera ca o asemenea perioada nu poate fi considerata rezonabila.

59. In ceea ce priveste plata salariilor, reclamantul recunoaste ca debitoarea i-a platit aceste sume fara ca el sa munceasca, intrucat aceasta nu intelegea sa ii propuna un post, desi avea mai multe posturi disponibile. Totusi, el tine sa precizeze ca a restituit prefecturii toate aceste sume dupa decizia din data de 20 septembrie 2006 (paragrafele 39 si 41 de mai sus).

60. Curtea reaminteste ca executarea unei hotarari judecatoresti, indiferent de la ce instanta ar emana ea, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces" in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, pp. 510-511, A� 40, si Immobiliare Saffi impotriva Italiei [MC], nr. 22.774/93, A� 63, CEDO 1999-V).

61. Cand autoritatile sunt obligate sa actioneze in executarea unei hotarari judecatoresti si omit sa o faca, aceasta inertie atrage raspunderea statului sub aspectul art. 6 A� 1 din Conventie (Scollo impotriva Italiei, Hotararea din 28 septembrie 1995, Seria A nr. 315-C, p. 55, A� 44).

62. In speta, Curtea observa ca prin hotararea definitiva din data de 5 martie 2001, Judecatoria Bistrita a dispus ca prefectura sa il reintegreze pe reclamant intr-un post de consilier-expert de gradul I A si sa ii plateasca anumite sume cu titlu de salarii.

63. Cu privire la obligatia de reintegrare, aceasta nu a fost inca executata, prefectura indicandu-i reclamantului lipsa de posturi vacante. In masura in care Guvernul vede in aceasta situatie o imposibilitate obiectiva de executare (paragraful 55 de mai sus), Curtea reaminteste ca judecatoria, prin hotararea mentionata mai sus, a retinut ca postul respectiv figura in statul de functii al prefecturii, intrucat numarul de consilieri-experti de gradul I A nu fusese redus (paragraful 9 de mai sus). Pe de alta parte, prefectura invocase argumentul inexistentei unui astfel de post in fata instantelor nationale, care l-au respins in mod definitiv (paragrafele 14 si 25 de mai sus).

64. Asadar, Curtea nu este convinsa de argumentul Guvernului cu privire la lipsa posturilor disponibile in cadrul prefecturii.

65. In ceea ce priveste demersurile efectuate de Guvern in vederea reintegrarii reclamantului (paragraful 53 de mai sus), Curtea observa ca scrisoarea din data de 25 mai 2001 a prefecturii si raspunsul din data de 4 mai 2001 al ministerului au fost luate deja in calcul in decizia din 25 iunie 2001. Cat priveste adresele din 4 si 7 septembrie 2001, desi au fost ulterioare acestei decizii, prin hotararea din data de 5 martie 2001, judecatoria constatase caracterul pur formal al oricarei adrese de acest tip, avand in vedere existenta postului solicitat chiar in cadrul prefecturii.

66. Curtea observa alaturi de reclamant ca, in orice caz, cele doua posturi mentionate in raspunsul agentiei judetene a locurilor de munca nu puteau fi ocupate decat in urma unui concurs, desi hotararea definitiva din data de 5 martie 2001 ii impunea prefecturii o obligatie neconditionata de a-l reintegra pe reclamant. In acest context, ea apreciaza ca ar fi nerezonabil sa ii reproseze acestuia faptul ca nu si-a manifestat intentia de a participa la un concurs ale carui rezultate erau incerte.

67. Curtea gaseste deosebit de frapant faptul ca prefectura, institutie publica ce face parte integranta din administratia statului, a refuzat reintegrarea reclamantului o perioada atat de lunga, desi prefectului i-au fost adresate propuneri in acest sens (paragrafele 22 si 29 de mai sus). Mai mult chiar, prefectura nici nu a incercat sa ii propuna reclamantului un alt post, asa cum i-a sugerat si judecatoria in hotararea sa din 5 martie 2001.

68. Cat priveste argumentul Guvernului referitor la marja de apreciere a Ministerului Administratiei Publice (paragraful 53 de mai sus), Curtea arata ca exercitarea puterilor etatice care au o influenta asupra drepturilor si libertatilor garantate de Conventie atrage raspunderea statului, independent de forma in care sunt exercitate aceste puteri (Vodopyanovy impotriva Ucrainei, nr. 22.214/02, A� 33, 17 ianuarie 2006) si ca administratia constituie un element al statului de drept al carui interes se identifica, asadar, cu cel al unei bune administrari a justitiei (Hornsby, mentionata mai sus, p. 511, A� 41).

69. In ceea ce priveste obligatia prefecturii de a-i plati salariile reclamantului, Curtea constata ca institutia i le-a platit acestuia in urma recursului sau la procedura de executare silita. Totusi, recursul in anulare fiind admis, el a fost obligat sa restituie toate sumele incasate astfel, plus cheltuieli de judecata (paragrafele 36, 39 si 41 de mai sus). Prin urmare, hotararea judecatoreasca din data de 5 mai 2001 ramane neexecutata pana in prezent si in partea sa referitoare la plata sumelor de bani .

70. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca statul nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune in executare hotararea judecatoreasca din data de 5 martie 2001

71. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie .

2. Anularea hotararii judecatoresti din data de 5 martie 2001

72. Guvernul arata ca, in urma Cauzei Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), prevederile Codului de procedura civila referitoare la "recursul in anulare" au fost abrogate, astfel incat procurorul general nu mai are posibilitatea sa supuna unei noi judecati o decizie definitiva si irevocabila. Totusi, Guvernul considera ca prezenta cauza este diferita de Cauza Brumarescu.

73. Reclamantul considera ca introducerea recursului in anulare nu a avut alt scop decat acela de a-i exonera pe agentii unei institutii publice de responsabilitatea care le revenea in temeiul hotararii din data de 5 martie 2001. In orice caz, el adauga ca o hotarare judecatoreasca definitiva nu ar trebui sa poata fi rejudecata vreodata.

74. Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 A� 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

75. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de catre instantele judecatoresti sa nu mai poata fi repusa in discutie (Brumarescu, mentionata mai sus, A� 61; S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A. impotriva Romaniei, nr. 22.687/03, A� 32, 1 decembrie 2005), deoarece securitatea juridica presupune respectarea principiului autoritatii de lucru judecat, adica a caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, A� 52, CEDO 2003-IX).

76. In speta, hotararea definitiva din data de 5 martie 2001 a Judecatoriei Bistrita a fost anulata in urma admiterii, prin decizia din data de 10 aprilie 2003 a Curtii Supreme, a unui recurs in anulare introdus de procurorul general al Romaniei (paragrafele 31 si 33 de mai sus).

77. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata ca anularea acestei hotarari i-a incalcat reclamantului dreptul la un proces echitabil.

78. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie .

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1

79. Reclamantul sustine ca s-a produs o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor din cauza punerii sub sechestru a apartamentului sau in urma anularii hotararii judecatoresti din data de 5 martie 2001 pe calea recursului in anulare. El invoca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede urmatoarele:

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

80. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Pe de alta parte, Curtea observa ca acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

81. Guvernul considera ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantului era prevazuta de lege la data evenimentelor, urmarea un scop legitim, si anume corecta aplicare a legii, si respecta principiul proportionalitatii intre mijloacele utilizate si scopul urmarit. In opinia sa, decizia instantei supreme s-a limitat la a corecta erorile instantelor inferioare, pentru a asigura respectarea legii.

82. Reclamantul insista asupra faptului ca apartamentul sau a fost pus sub sechestru in urma anularii hotararii judecatoresti din data de 5 martie 2001 pe calea recursului in anulare, ceea ce l-a impiedicat sa faca lucrari de reparatii in vederea inchirierii lui.

83. Tinand cont de concluziile sale de la paragrafele 77 si 78 de mai sus, Curtea apreciaza ca nu este cazul sa statueze asupra temeiniciei capatului de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1.