Decizia nr. 28/2009. RIL in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) si art. 114 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

Drepturile salariale ale controlorilor financiari si ale celorlalte categorii de personal contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Curtii de Conturi au fost stabilite prin reglementari cu caracter special, si anume Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, aprobata prin Legea nr. 711/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr. 383/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, acte normative care nu prevad dreptul la plata primei de concediu si nu fac trimitere la incidenta Legii nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ori la alte dispozitii legale care reglementeaza un astfel de drept .

O astfel de reglementare nu contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi si nediscriminarii consfintit in art. 16 din Constitutia Romaniei, art. 7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Cu privire la garantia instituita de art. 14 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in mod repetat ca o diferenta de tratament are natura discriminatorie doar daca nu se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva, adica nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit.

Instanta europeana a aratat si ca statele dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele dintre situatii analoge sunt de natura sa justifice un tratament diferit, iar autoritatile nationale competente raman libere sa aleaga masurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim (Moldovan si altii impotriva Romaniei, Hotararea din 12 iulie 2005, paragraful 137).

In acelasi sens, Curtea Constitutionala a statuat prin numeroase decizii ca principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii in care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, dar nu impiedica aplicarea unui tratament juridic diferit, justificat obiectiv de existenta unei situatii diferite in care se afla o categorie de cetateni, in comparatie cu alta (Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999).

Avandu-se in vedere ca, prin aspectul responsabilitatii, atributiilor de serviciu, rigorilor ce le sunt impuse, functionarii publici se afla intr-o situatie diferita de cea a personalului contractual, existenta unui regim diferentiat pe aspect salarial isi are pe deplin o justificare obiectiva.

Totodata, art. 26 din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Curtii de Conturi prevede ca "durata concediului de odihna si a celorlalte concedii, cuantumul indemnizatiei cuvenite, programarea, efectuarea, intreruperea si amanarea concediului de odihna, precum si compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat se stabilesc in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, prin regulament aprobat de Plenul Curtii de Conturi".

De asemenea, prin art. 72 din Statutul auditorului public extern din 2009, aprobat de Plenul Curtii de Conturi, se stabileste ca acesta "se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului muncii, precum si cu orice alte dispozitii legale aplicabile".

Or, din prevederile art. 3 din Legea nr. 6/1992 si, ulterior abrogarii acestui act normativ, din cele ale art. 145 alin. (1) din Codul muncii rezulta fara echivoc faptul ca, pentru perioada concediului de odihna, salariatii din categoria carora face parte si personalul contractual al Curtii de Conturi beneficiaza numai de indemnizatia de concediu care, in prezent, nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca .

In acelasi timp, prin dispozitiile art. 157 alin. (2) din Codul muncii se prevede ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege.

Acest text de lege instituie o exceptie de la principiul negocierii drepturilor salariale, cunoscut in legislatia muncii, exceptie justificata prin calitatea specifica a acestei categorii de personal care este salarizat din fonduri bugetare.

In acest sens, sunt relevante si dispozitiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad posibilitatea incheierii contractelor colective de munca si pentru salariatii institutiilor bugetare, dar stabilesc, totodata, ca prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt determinate prin lege.

Ca urmare, personalul contractual din cadrul Curtii de Conturi nu poate pretinde acordarea primei de concediu nici in temeiul dispozitiilor contractelor colective de munca, prima care, de altfel, nu este stabilita in mod imperativ prin acestea nici pentru alti salariati decat cei bugetari, ci doar se prevede ca se poate stabili ca, in raport cu posibilitatile economico-financiare ale unitatii, pe langa indemnizatia de concediu, sa se plateasca si o prima de vacanta .

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca prima de concediu prevazuta la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se acorda controlorilor financiari (in prezent auditori publici externi) si celorlalte categorii de personal contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Curtii de Conturi .

PENTRU ACESTE MOTIVE

in numele legii

D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Se stabileste ca prima de concediu prevazuta la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se acorda controlorilor financiari (in prezent auditori publici externi) si celorlalte categorii de personal contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Curtii de Conturi .

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12 octombrie 2009.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIDIA BARBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White