Hotararea CEDO in Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei

PENTRU ACESTE MOTIVE,

C U R T E A

1. declara in unanimitate cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere referitoare la conditiile de detentie ulterioare lunii mai 2004 si durata procedurii penale si inadmisibila in rest;

2. hotaraste in unanimitate ca nu a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste ingrijirile medicale acordate in inchisoare;

3. hotaraste in unanimitate ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile de detentie;

4. hotaraste cu 6 voturi la unu ca a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie (durata procedurii penale);

5. hotaraste cu 6 voturi la unu:

a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A� 2 din Conventie, suma de 6.500 EUR (sase mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;

b) ca aceasta suma sa fie convertita in lei romanesti noi, la cursul de schimb valabil la data platii;

c) ca, incepand de la expirarea termenului de 3 luni mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

6. respinge in unanimitate cererea de reparatie echitabila in rest.

Intocmita in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 6 decembrie 2007, conform Regulii 77 A�A� 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier

In conformitate cu art. 45 A� 2 din Conventie si cu Regula 74 A� 2 din Regulamentul Curtii, opinia partial diferita a domnului E. Myjer este anexata la prezenta hotarare .

B.M.Z.
S.Q.

Opinie partial diferita a judecatorului Myjer

Am votat impotriva constatarii incalcarii art. 6 (termen rezonabil).

Este adevarat ca s-a scurs foarte mult timp de la dies a quo (20 iunie 1994, data la care Romania a ratificat Conventia) si dies ad quem (12 februarie 2004, cand Curtea Suprema a pronuntat decizia definitiva in cauza de fata). La prima vedere, o perioada atat de lunga pare a fi suficienta pentru a constata ca autoritatile judiciare nationale nu au dat dovada de diligenta necesara. Totusi, astfel cum pe buna dreptate Curtea a luat in considerare, in paragraful 113, timpul in care procesul a fost suspendat din cauza bolii reclamantului (mai mult de 2 ani) ar trebui scazut din perioada respectiva. In opinia mea, au existat multe alte intarzieri ce pot fi atribuite bolii sau starii de sanatate precare a reclamantului si/sau lipsei sale de la sedintele de judecata sau faptului ca avocatul sau nu s-a prezentat la sedinte. Aceste intarzieri nu ar trebui reprosate Guvernului. Mai mult, cazul era complex si erau necesare multe sedinte de judecata pentru a audia martorii. Faptul ca reclamantul a folosit toate posibilitatile legale pe care le avea la dispozitie pentru a ataca diferitele decizii si sentinte a contribuit, de asemenea, la prelungirea duratei totale a procedurii.

Pe scurt, faptul ca o cauza a fost examinata de 8 instante cu 3 grade de competenta diferite justifica remarca facuta de majoritate in paragraful 120, si anume ca acesta denota o deficienta serioasa a sistemului judiciar. Totusi, in circumstantele speciale ale spetei, consider ca aceasta apreciere este prea dura si injusta.

Deoarece, in opinia mea, a avut loc incalcarea art. 3 numai in ceea ce priveste conditiile de detentie, in acelasi timp am votat impotriva despagubirii acordate cu titlu de daune morale.