Hotararea CEDO in Cauza Rupa impotriva Romaniei (Nr. 1)

11. La data de 28 ianuarie 1998, in jurul orei 17,30, pe cand se afla in apropierea hotelului Rusca, in centrul orasului Hunedoara (judetul Hunedoara), reclamantul a fost prins de mai multi politisti, 12 potrivit sustinerilor sale, 8 sau 3 in opinia Guvernului. Acestia l-ar fi lovit apoi in cap si in stomac. Reclamantul i-a recunoscut printre politisti pe capitanul B., comandantul E. si locotenentul C. Dupa ce l-au imobilizat la pamant, politistii l-au stropit cu gaz lacrimogen si i-au pus catusele. Observand o sticla de plastic aflata pe jos si care continea mercur alb, politistii l-au acuzat ca el ar fi proprietarul acesteia.

12. Reclamantul a negat ca ar fi proprietarul sticlei, insa a fost introdus cu forta in portbagajul unei masini de politie care l-a dus la Comisariatul de Politie din Hunedoara. El pretinde ca si-ar fi pierdut caciula si un lant de aur in momentul arestarii sale. De asemenea, el afirma ca politistii i-au confiscat suma de doua milioane lei vechi (ROL), respectiv aproximativ 220 euro, pe care o avea asupra sa. Impreuna cu el au fost prinse si alte persoane, printre care un anume I. Selaru. Acesta, fiind dus si el la comisariat, a fost eliberat la putin timp dupa sosirea sa la comisariatul de politie.

13. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000 data in fata reprezentantului reclamantului si depusa in fata Curtii, I. Selaru a precizat ca a vazut mai multi politisti lovindu-l pe reclamant cu mainile si picioarele, stropindu-l cu gaz lacrimogen si punandu-i catusele. Apoi l-ar fi introdus pe reclamant in portbagajul masinii de politie si l-ar fi transportat astfel la Comisariatul de Politie din Hunedoara. I. Selaru a declarat ca i-a vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant chiar si dupa sosirea lor la comisariatul de politie. De asemenea, el pretinde ca l-ar fi auzit pe reclamant tipand in timp ce era lovit, dupa ce a fost dus la etaj.

14. La comisariat, reclamantul si celelalte persoane arestate au fost tinute o vreme pe un culoar de la parter. Apoi reclamantul a fost condus la etaj si instalat pe un scaun langa biroul capitanului B. In tot acest timp, a purtat catuse. El pretinde ca ar fi fost lovit in cap si in stomac, atat la parter, cat si la etaj, de catre politisti tineri ale caror nume nu le cunoaste. Apoi, in biroul capitanului B., reclamantul a fost interogat timp de doua sau 3 ore. Politistii prezenti au afirmat ca gasisera asupra lui o sticla din plastic ce continea mercur, pe care ar fi aruncat-o la pamant la sosirea politiei. Reclamantul a negat faptele si le-a cerut politistilor sa verifice amprentele de pe sticla. In continuare, el a semnat mai multe declaratii in care afirma ca nu cunoaste nici sticla, nici provenienta si nici continutul ei. In declaratiile sale, el s-a plans de faptul ca ar fi fost deposedat de un lant de aur, de o palarie si de doua milioane ROL.

15. Politistii au intocmit un proces-verbal de flagrant delict, care nu a fost semnat nici de martori, nici de reclamant. Conform procesului-verbal, in jurul orei 17,30, politistii, care fusesera sesizati in legatura cu un individ ce detinea mercur, au intervenit din oficiu . Astfel, ei au arestat in parcarea hotelului Rusca un suspect pe care, dupa verificarea actelor sale de identitate, l-au identificat ca fiind Vili Rupa. Totusi, cand au vrut sa procedeze la o perchezitie corporala, reclamantul a opus rezistenta si a incercat sa fuga, astfel incat a fost nevoie sa se recurga la forta pentru a-l imobiliza. In timpul operatiunii de imobilizare, partea interesata si-a deschis haina si a aruncat pe gazon, la o distanta de 2 metri, o sticla de plastic de "7-Up" ce continea mercur. Confiscand sticla in vederea anchetei, politistii au cantarit-o si au constatat ca ea continea 2,046 kg mercur alb. Procesul-verbal a consemnat ca reclamantul a fost apoi dus la comisariat din motive legate de ancheta .

16. La comisariat, politistii au consemnat si depozitiile a 2 martori oculari, M.V.B. si I. Selaru. Acesta din urma a confirmat ca izbucnise o incaierare intre persoana care il insotea pe reclamant si un tert, ca politistii au intervenit si ca domnul Selaru fusese el insusi prins de politisti. I. Selaru a mai declarat: "nu pot spune cu certitudine ce a facut [reclamantul] cand i-a vazut pe politisti ca sosesc".

Al doilea martor ocular, M.V.B., a declarat ca reclamantul refuzase sa isi prezinte actele la cererea politistilor si ca s-a impotrivit unei perchezitii corporale. Apoi, reclamantul ar fi scos din haina o sticla verde si ar fi aruncat-o la pamant, dupa care politistii "l-au imobilizat si l-au condus intr-o masina".

17. In jurul orei 21,00 reclamantul a fost condus intr-o celula in care a fost inchis singur, pana dimineata. In aceasta incapere se aflau numai cateva banci metalice. Reclamantul afirma ca a petrecut toata noaptea cu mainile prinse cu catusele de o bara metalica, fara hrana si in imposibilitatea de a merge la toaleta. Nu a putut nici sa isi anunte familia despre faptul ca fusese arestat.

18. In doua declaratii redactate in mod similar, din data de 11 iunie 2002 si prezentate Curtii de catre Guvern, politistii M.R. si A.P. au aratat ca reclamantul fusese tinut in sala de retinere intreaga noapte din 28 spre 29 ianuarie 1998, ca ii adusesera 2 hamburgeri si o sticla de 2 litri cu suc de portocale si ca fusese dus la toaleta de fiecare data cand a solicitat acest lucru. In final, acestia au declarat ca reclamantul "a avut o atitudine violenta, ca era cunoscut de politisti ca un element cu un comportament deviant si chiar capabil sa riposteze in fata organelor de politie".

19. La data de 29 ianuarie 1998, in jurul orei 8,30, reclamantul a fost transferat la Comisariatul de Politie din Deva, Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara. In jurul orei 9,30 a fost condus la comandantul J. care, dupa ce l-a audiat, i-a spus ca urma sa vina un avocat, dupa care va fi pus in libertate. Intre timp, comandantul J. l-a invitat pe reclamant sa semneze o declaratie . Partea interesata a semnat-o fara sa i se dea voie sa o citeasca inainte. In timpul interogatoriului, reclamantul a precizat ca suferea de o boala psihica si ca putea prezenta adeverinte medicale.

20. Dupa un timp a sosit un avocat numit din oficiu, C.M., care a schimbat cateva cuvinte cu comandantul J. si a contrasemnat declaratia semnata de reclamant, fara a i se adresa reclamantului, conform afirmatiilor acestuia din urma.

21. In jurul orei 11,00, reclamantul a fost eliberat si s-a intors acasa, in Hunedoara. In timpul detentiei sale, reclamantul nu a fost informat ca se afla in stare de arest si nu i s-a prezentat niciun mandat de arestare preventiva.

22. In zilele urmatoare, din cauza loviturilor primite in zona capului, reclamantul s-a simtit tot mai rau. Fiindu-i teama de eventualele represalii din partea politistilor nu s-a supus examenului unui medic legist pentru a obtine o adeverinta medicala.

23. Deoarece durerile de cap au persistat, reclamantul a fost internat la data de 4 februarie 1998 la spitalul de psihiatrie din Zam (Hunedoara), unde a ramas pana la data de 9 martie 1998. In timpul sederii sale la spital, el a depus la 21 si la 23 februarie doua plangeri impotriva politistilor cu privire la care pretinde ca l-ar fi lovit. La data de 3 martie 1998 a fost informat de Curtea Suprema de Justitie ca plangerea sa fusese transmisa Parchetului Militar Craiova.

B. Prinderea reclamantului la data de 11 martie 1998

a) Versiunea reclamantului

24. La data de 11 martie 1998, in jurul orei 5,00, 4 politisti in civil ar fi batut la usa de la domiciliul reclamantului. Atunci cand mama sa, A.R., le-a deschis, ei ar fi impins-o si ar fi intrat in camera reclamantului. Acestia l-ar fi trezit pe reclamant si i-ar fi cerut sa ii insoteasca la sectia de politie. Reclamantul l-ar fi recunoscut pe capitanul B., pe comandantul E. si pe locotenentul C. Pentru ca acestia nu i-au prezentat un mandat de arestare, reclamantul ar fi refuzat sa ii urmeze. Simtindu-se amenintat, avand in vedere circumstantele primei sale arestari din data de 28 ianuarie 1998, acesta ar fi luat un briceag si le-ar fi cerut politistilor sa paraseasca apartamentul. Acestia s-au conformat.

25. Odata ce au iesit, acestia ar fi cerut ajutorul comisariatului. Mai tarziu, doua autovehicule de teren si un autovehicul special antiterorism, precum si vreo 50 de politisti, dintre care unii in civil, ar fi sosit la fata locului. Potrivit afirmatiilor unui martor, domnul Ion Radu Stoica, politistii proveneau de la mai multe unitati din judet, si anume din Hunedoara, Deva si Orastie.

26. Politistii in uniforme ar fi incercuit imobilul reclamantului. Ceva mai tarziu, un anumit colonel G., comandantul Politiei din Hunedoara, ar fi batut la usa reclamantului si i-ar fi cerut acestuia sa il urmeze la sediul politiei, fara sa ii arate vreun mandat de arestare . Reclamantul ar fi acceptat sa se deplaseze la sediul politiei, cu conditia sa fie insotit de avocatul sau, domnul Rusu, si de un cameraman de la canalul local de televiziune Pro TV. Dupa putin timp, un civil cu camera de luat vederi ar fi sosit la fata locului. Colonelul G. ar fi precizat ca acest civil lucra pentru canalul de televiziune Pro TV. Reclamantul ar fi acceptat sa iasa din imobil, insa odata ajuns afara, cand a vazut numarul mare de membri ai fortelor de ordine prezenti acolo, ar fi banuit ca cameramanul nu lucra pentru televiziune si s-ar fi intors in apartamentul sau. Mai tarziu, ar fi aflat ca acel cameraman era de fapt colonelul N. de la Politia Hunedoara.

27. Abia cand o avocata numita din oficiu, L.P., a sosit la fata locului, in jurul orei 8,00, reclamantul ar fi acceptat sa mearga la politie. Acesta ar fi luat cu el un topor si certificatul sau de persoana cu handicap . La iesirea din imobil, in timp ce colonelul N. il filma, reclamantul ar fi fost imobilizat de mai multi politisti, care i-ar fi luat din mana toporul si i-ar fi aplicat o serie de lovituri de picior. Apoi ei l-ar fi incatusat, i-ar fi pus lanturi la picioare si l-ar fi condus la sediul politiei din Deva.

28. In procesul-verbal intocmit de politie cu ocazia prinderii reclamantului s-a mentionat faptul ca reclamantul il lovise cu un topor pe locotenent-colonelul I.R., insa ca acesta nu ar fi suferit nicio leziune, deoarece toporul ar fi nimerit intr-o agenda pe care acesta o avea la el. Reclamantul neaga ca ar fi utilizat toporul si califica aceasta sustinere drept pura inventie . Trebuie mentionat in acest sens ca locotenent-colonelul I.R. nu a avut nicio urma de la pretinsele lovituri pe imbracaminte sau pe agenda si ca, pe de alta parte, plangerea depusa de politie il acuza pe reclamant de ultraj verbal la adresa unui politist, nicidecum de ultraj cu violenta .

29. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000, data in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii, un vecin de-al reclamantului, I.R. Stoica, martor ocular al prinderii reclamantului, a afirmat ca i-ar fi vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant si apoi conducandu-l in masina de politie, "cu mainile prinse cu catuse la spate, cu fata tumefiata, in mod evident ranit si deplasandu-se cu dificultate". El a negat ca l-ar fi vazut pe reclamant lovindu-l pe I.R. cu toporul.

30. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000, data de asemenea in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii, mama reclamantului a confirmat ca politistii au intrat fara mandat in apartamentul sau si ca l-au lovit pe reclamant inainte de a-l duce la sediul politiei din Deva. De asemenea, aceasta a mentionat ca autoritatile nu i-au permis sa isi vada fiul in timpul detentiei sale in acest loc si ca nu a putut sa il vada decat dupa ce a fost transferat la inchisoare; atunci, aceasta a constatat ca era ranit la picior. In final, ea a remarcat ca fiul ei a fost adus la tribunal purtand catuse la maini si lanturi la picioare.

b) Versiunea Guvernului

31. Guvernul afirma ca 3 politisti s-au prezentat la data de 11 martie 1998 la domiciliul reclamantului pentru a executa un mandat de aducere emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara la data de 10 martie 1998, in temeiul art. 183 din Codul de procedura penala (CPP). Intr-adevar, parchetul ar fi considerat ca prezenta reclamantului era necesara in cadrul anchetei declansate cu privire la traficul cu mercur. Avand in vedere ca reclamantul refuzase sa se prezinte la parchet, asa cum reiesea dintr-un proces-verbal de neprezentare intocmit la data de 3 februarie 1998, mandatul de aducere ar fi fost singurul mijloc de a-l audia cu privire la acuzatiile formulate de acesta impotriva politistilor.

32. Dupa ce au intrat in apartamentul in care se aflau reclamantul si mama sa, cei 3 politisti ar fi fost amenintati de reclamant cu un briceag, de asa maniera incat au fost nevoiti sa se retraga din apartament si ar fi fost obligati sa cheme ca intariri inca doua echipaje totalizand 10 politisti. Cand a iesit reclamantul, acesta ar fi fost inarmat cu un topor cu care l-ar fi lovit pe un ofiter de politie care ar fi incercat sa il imobilizeze. Avand in vedere ca reclamantul a fost prins in flagrant delict cu privire la infractiunea de ultraj, politistii l-ar fi prins pentru a-l conduce in fata autoritatii competente.

C. Arestarea preventiva a reclamantului

33. La data de 11 martie 1998, in jurul orei 10,00, procurorul de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara a emis impotriva reclamantului un mandat de arestare preventiva pentru o perioada de 30 de zile, in aplicarea art. 148 lit. c), d), e) si h) din CPP. Motivele invocate in sustinerea arestarii au fost posesia ilegala a doua kilograme de mercur la data de 28 ianuarie 1998 si ultrajul la adresa unui politist, comis la data de 11 martie 1998, care a constat in amenintarea acestuia cu un topor si cu un briceag, fapte pentru care pedeapsa prevazuta era mai mare de 2 ani inchisoare; in plus, punerea sa in libertate ar fi pus in pericol ordinea publica. Pe mandatul de arestare nu figura nicio ora.

34. In jurul orei 10,30, dupa prinderea sa descrisa mai sus (paragrafele 24-32), reclamantul a fost dus, in baza acestui mandat, in fata comandantului J., de la Politia din Deva, pentru a fi audiat. Erau prezenti si un procuror si I., avocat numit din oficiu . Reclamantul pretinde ca ar fi fost legat cu o mana de biroul comandantului J., iar cu cealalta mana i se permitea sa scrie o declaratie referitoare la incidentele din 28 ianuarie si 11 martie 1998.

35. In declaratia sa, reclamantul a prezentat incidentele in versiunea sa. In mod special, el a pretins ca ar fi fost lovit de politisti cu lovituri de picior. Atat avocatul numit din oficiu, cat si procurorul au contrasemnat declaratia . Reclamantul pretinde ca avocatul nu i-a adresat nicio intrebare si ca nimeni dintre cei prezenti nu i-a cerut explicatii cu privire la leziunile de pe fata sa.

36. In jurul orei 11,00, partea interesata a fost dusa la centrul de detentie din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Deva si plasata intr-o celula cu mai multe persoane .

37. In cursul dupa-amiezii a fost examinat de un medic care i-a prescris somnifere, insa fara niciun tratament pentru leziunile sale. Registrul medical contine, pe langa numele reclamantului, urmatoarele mentiuni: "Diagnostic: psihopatie polimorfa; gastrita cronica. Apt pentru detentie".

38. Dupa arestarea partii interesate la data de 11 martie 1998, canalul local de televiziune Pro TV a difuzat cateva imagini de la arestare, prezentandu-l pe reclamant cu catuse, urcand in masina de politie. Celelalte imagini ale arestarii sale, in special cele cu altercatia sa cu politistii, nu au fost difuzate. Cativa vecini ai reclamantului, printre care I. R. Stoica, l-au recunoscut in timpul difuzarii imaginilor la televizor. Conform unei declaratii din data de 10 mai 2000, imaginile nu permiteau sa se vada daca reclamantul era ranit sau nu.

Guvernul nu a precizat daca aceste imagini proveneau de la inregistrarea efectuata de politie.

39. In primele zile de arest, sub efectul somniferelor administrate, reclamantul a dormit practic tot timpul . Nu isi aminteste ce s-a intamplat in acest interval de timp .

40. Cateva zile mai tarziu, reclamantul a fost imobilizat cu un dispozitiv numit "T" (picioarele si mainile erau legate strans cu lanturi unite cu o bara metalica verticala). In plus, partea interesata afirma ca a fost legata de pat cu catuse. A fost lasat asa timp de 9 sau 16 zile, timp in care nu s-a putut spala, nu a putut merge la toaleta (a fost nevoit sa foloseasca o plosca), nu a putut manca singur si nu a putut iesi pentru plimbarea zilnica.

41. Intr-o zi, a fost condus impreuna cu alti detinuti la Spitalul Judetean din Deva pentru o expertiza psihiatrica. In timpul consultatiei a fost lasat cu lanturile la picioare si cu catusele la maini. Expertiza a stabilit ca discernamantul sau era diminuat [vezi g) de mai jos)].

42. Dupa 9 sau 16 zile, politistii i-au scos dispozitivul "T" si catusele de la maini, lasandu-l legat numai la picioare. Reclamantul a cerut de mai multe ori sa i se scoata lanturile de la picioare, plangandu-se de dureri si de o senzatie neplacuta de amorteala, insa gardienii i-au raspuns ca primisera ordine si ca nu aveau alta solutie. Din cauza acestui tratament, reclamantul striga adesea in timpul noptii, asa cum reiese dintr-o declaratie a unui coleg de celula, C.C.

43. Disperat, reclamantul a refuzat orice hrana timp de 10 zile. El sustine ca a fost obligat sa stea cu lanturile la picioare timp de 81 de zile.

44. Intr-o adresa din data de 19 noiembrie 1999, Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara a explicat Ministerului de Interne ca reclamantul fusese foarte violent in timpul arestului sau la Comisariatul de Politie din Deva, reprezentand o amenintare pentru politisti si pentru colegii sai de celula. Astfel, el ar fi smuls intrerupatorul de la sistemul de iluminare a celulei, ar fi indoit capacul metalic al portitei de pe usa acesteia, ar fi spart un bec, i-ar fi amenintat pe colegii sai de celula si ar fi facut zgomot, strigand si batand in usa. Adresa preciza ca politistii incercasera din rasputeri sa il calmeze, insa fara rezultat, manifestarile sale fiind asemanatoare manifestarilor unui animal. Din acest motiv, reclamantul ar fi fost pedepsit si pus timp de 10 zile in "izolare simpla, cu catuse la maini si lanturi la picioare". Abia cand i-au permis sa primeasca un pachet de la mama sa politistii au putut sa il calmeze, in ultima zi de izolare. Din motive similare, aceeasi pedeapsa i-a fost aplicata in aprilie 1998, de aceasta data pentru 15 zile. Adresa preciza faptul ca sanctiunile fusesera luate de conducerea inchisorii dupa acordul medicului inchisorii; aceasta preciza si ca, in timpul detentiei sale in izolare celulara, singurele persoane care l-au vizitat pe reclamant au fost seful departamentului de cercetari penale si ofiterul responsabil cu persoanele detinute.

In plus, reclamantul ar fi fost imobilizat cu ajutorul unor catuse si lanturi la picioare de fiecare data cand a fost dus la interogatoriu, precum si "cu alte ocazii, pentru a-l impiedica de la actiuni agresive si de la automutilare".

45. Adresa confirma ca, pentru a protesta impotriva imobilizarii sale, reclamantul facuse greva foamei si ca se plansese la Parchetul Militar Craiova. Drept urmare, a venit sa il vada un procuror militar. In final, adresa preciza ca, chiar si dupa transferul sau in inchisoare, la data de 4 iunie 1998, reclamantul fusese imobilizat cu ajutorul unor lanturi.

46. Reclamantul pretinde ca in timpul detentiei sale la Politia din Deva nu i s-a permis sa isi vada mama, venita de mai multe ori sa vorbeasca cu el. In ziua de Pasti, aceasta i-a adus un pachet cu mancare, insa i s-a spus ca nu avea permisiunea sa isi vada fiul. Prin urmare, ea a lasat pachetul si a plecat. In semn de protest, reclamantul ar fi refuzat sa primeasca pachetul, care nu i-a fost totusi returnat mamei sale. Pachetul i-ar fi fost predat partii interesate mai tarziu, dupa greva foamei, insa mancarea pe care o continea se alterase.

47. In urma plangerii penale depuse de reclamant, procurorul militar C., de la Parchetul Militar Craiova, s-a deplasat la centrul de detentie al Politiei din Deva pentru a lua o declaratie partii interesate. Intrevederea a avut loc la data de 16 martie 1998, cand reclamantul avea lanturi (sistemul "T") si catuse la maini.

48. Reclamantul a fost detinut la sediul central al Politiei din Deva pana la data de 4 iunie 1998, perioada in care nu a putut sa se vada cu un avocat si nici sa primeasca vizite din partea familiei sale. El afirma ca pana la aceasta data nu i s-au adus la cunostinta mai multe aspecte despre actele efectuate in cadrul procedurii indreptate impotriva sa. Atat inainte, cat si dupa aceasta data, cererile sale de punere in libertate au ramas fara raspuns.

49. La data de 4 iunie 1998, reclamantul a fost transferat la inchisoarea din Deva, unde a ramas pana la eliberarea sa din data de 10 mai 1999. Conform dosarului medical de transfer, reclamantul suferea de o "patologie psihica polimorfa", era apt de munca din punct de vedere psihologic, insa nu avusese un "comportament adecvat" in timpul detentiei sale la Politia din Deva.

50. Intr-o adresa trimisa Guvernului la data de 11 iunie 2002, Directia Generala a Penitenciarelor (DGP) a explicat ca reclamantul nu ar fi putut fi tinut in lanturi in timpul sederii sale la inchisoarea din Deva, deoarece lanturile fusesera interzise printr-o directiva a DGP din 21 februarie 1992; in schimb, aceasta a recunoscut ca era posibil sa fi fost legat cu un dispozitiv tip "T" in timpul detentiei sale la Politia din Deva timp de 81 de zile.

51. DGP a adaugat ca reclamantul fusese internat in Spitalul Penitenciar Jilava (aproape de Bucuresti) in perioada 19 iunie-21 iulie 1998, in vederea unei expertize psihiatrice; aceasta stabilise ca el suferea de tulburari de personalitate de tip polimorf. I s-au prescris calmante (Diazepam si Clordelazin) "in caz de nevoie". A mai fost internat inca o data in aceasta institutie in perioada 7-18 august 1998.

52. Conform sustinerilor DGP, reclamantul se intalnise cu un avocat de doua ori in timpul detentiei sale si fusese examinat de un medic de 12 ori. Adresa preciza in continuare ca reclamantul fusese sanctionat de 3 ori pentru abateri grave de la regulile de disciplina. Astfel, in perioada 1 februarie-1 aprilie 1999, i s-au interzis vizitele si pachetele. Adresa il califica pe reclamant ca fiind violent, mereu nemultumit si protestatar fata de lege si de regulile vietii la comun. Aceasta concluziona ca numai o expertiza medicala dispusa de autoritatile judiciare competente ar putea permite aprecierea compatibilitatii afectiunii de care suferea reclamantul cu regimul de detentie .

53. Referitor la tratamentul reclamantului in timpul detentiei sale la inchisoarea din Deva, prefectul de Hunedoara i-a confirmat mamei partii interesate, intr-o adresa din data de 19 octombrie 1998, ca acesta fusese supus unui regim de detentie "mai sever, tinand cont de amenintarile grave proferate la adresa politistilor care procedasera la arestarea sa". Cotidianul local "Actiunea HD" a denuntat tratamentul aplicat reclamantului in doua articole din 10 si 11 decembrie 1998.