D. Procedura penala indreptata impotriva reclamantului pentru detinerea de produse stupefiante/toxice si ultraj
54. Reclamantul afirma ca nu a fost tinut la curent cu derularea anchetei si ca nu a putut sa ia legatura cu un avocat.
55. Astfel cum reiese din rechizitoriul intocmit la data de 7 aprilie 1998, parchetul a audiat 4 martori: M.B. si M.R., politisti care au participat la arestarea reclamantului din data de 28 ianuarie 1998, I. Selaru, care a declarat ca nu vazuse daca reclamantul avusese o sticla asupra sa, si un alt martor care a declarat ca l-a vazut pe reclamant aruncand sticla la pamant. Acest din urma martor a decedat inaintea inceperii procedurii in fata instantei.
56. Politistul M.B. a precizat in depozitia sa ca, la data de 28 ianuarie 1998, serviciul sau, si anume Departamentul explozivi, produse toxice si stupefiante, detinand informatii conform carora reclamantul intentiona sa vanda mercur, organizase o operatiune de prindere in flagrant delict. In jurul orei 17,30, o echipa formata din mai multi politisti s-a deplasat in cartierul Hotelului Rusca si, cand reclamantul a sosit cu o masina BMW pentru a se intalni cu cumparatorul de mercur, politistii au intervenit. Vazandu-i pe politisti, reclamantul a iesit din masina si, incercand sa fuga, a aruncat la pamant sticla ce continea mercur. A fost prins imediat de politisti.
57. Al doilea politist audiat, M.R., a declarat ca serviciul sau primise informatii conform carora reclamantul avea intentia de a vinde mercur. Astfel, a fost organizata o operatiune de prindere in flagrant delict. In acest scop, echipa de politie s-a deplasat in apropierea Hotelului Rusca la data de 28 ianuarie 1998, spre ora 17,00, asteptand sa soseasca reclamantul, care urma sa ii vanda mercur unei alte persoane . Cand a sosit reclamantul, el s-a asezat pe o banca . Conform planului organizat de politisti, a fost provocata o altercatie pentru a le permite acestora sa intervina. Recunoscandu-l pe politistul M.R., reclamantul a incercat sa fuga si a aruncat sticla la pamant.
58. Rechizitoriul a confirmat ca un locotenent de politie filmase incidentul din 11 martie 1998 in timpul caruia a fost prins reclamantul, ca se confiscase un briceag in apartamentul partii interesate si ca avocata L.P. fusese martora la fapte .
59. Reclamantul a fost citat sa se prezinte in fata Tribunalului Judetean Hunedoara la data de 3 iunie 1998. Cu aceeasi ocazie, i s-a comunicat rechizitoriul. Astfel, el a aflat ca era trimis in judecata pentru trafic de stupefiante si ultraj verbal la adresa unui politist, infractiuni pedepsite de art. 312 si, respectiv, art. 239 A� 1 din Codul penal.
60. Pe toata durata procesului sau in fata Tribunalului Judetean Hunedoara, reclamantul a fost transferat aici cu catuse si lanturi la picioare. Lanturile si catusele nu i-au fost scoase in timpul sedintelor publice in fata instantei.
61. La prima sedinta, la data de 3 iunie 1998, a fost asistat de un avocat numit din oficiu, domnul R., pe care nu il mai intalnise pana atunci. A cerut instantei sa se depuna la dosar caseta video inregistrata de colonelul N. in timpul arestarii sale, la data de 11 martie 1998, insa nu a primit niciun raspuns, desi si-a reiterat cererea si in urmatoarea sedinta.
62. In schimb, instanta i-a admis cererea privind efectuarea unei expertize psihiatrice. Aceasta a fost realizata la data de 29 iulie 1998 la Spitalul Penitenciar Jilava. In pofida cererii Curtii, Guvernul nu a prezentat acest raport .
63. La sedinta din data de 29 iulie 1998, reclamantul a fost aparat de un avocat ales, domnul P. Acesta a depus la dosar o adeverinta medicala din care reiesea ca clientul sau suferea de tulburari psihiatrice de mai multi ani. Acesta i-a solicitat instantei sa inlocuiasca arestarea preventiva cu o masura de internare la Spitalul Psihiatric din Zam, unde reclamantul mai fusese internat anterior.
64. Instanta a respins cererea de internare si a hotarat sa il tina pe reclamant in stare de arest preventiv. Apoi a audiat partea interesata, care a declarat ca sticla ce continea mercur nu ii apartinea si ca politistii prezenti la arestarea sa mintisera cand au afirmat ca el o aruncase la pamant. In ceea ce priveste pretinsa infractiune de ultraj, el a confirmat ca refuzase sa ii urmeze pe politisti la data de 11 martie 1998, insa a adaugat ca, avand in vedere circumstantele in care se desfasurase prinderea sa din data de 28 ianuarie 1998, ii era teama de alte abuzuri din partea politistilor, cu atat mai mult cu cat nu i se prezentase niciun mandat de arestare .
65. La data de 5 mai 1999, dupa ce i-a audiat pe reclamant, pe I. Selaru si pe politistii M.B. si M.R., instanta a statuat ca reclamantul era vinovat de trafic de stupefiante. Bazandu-se pe declaratia data in fata politiei la data de 28 ianuarie 1998 de catre un martor decedat la putin timp dupa aceasta data (paragraful 55 de mai sus) si trimisa de parchet ca proba, pe declaratiile reclamantului si ale politistilor M.B. si M.R. care au venit sa il aresteze la data de 11 martie 1998, precum si pe un proces-verbal de infractiune flagranta, instanta a stabilit astfel faptele: afland ca reclamantul se afla in posesia unei cantitati de mercur pe care dorea sa il vanda, politia organizase si pusese in scena la data de 28 ianuarie 1998 un plan pentru a putea sa il prinda pe reclamant in flagrant delict. In timpul busculadei organizate de politie in timp ce reclamantul vorbea cu un individ in fata unui hotel, reclamantului i s-a facut frica si a aruncat la pamant o sticla ce continea mercur. La data de 11 martie 1998, reclamantul i-a amenintat cu un briceag pe politistii care intrasera in apartamentul sau si i-a obligat sa se replieze in exterior si sa astepte intariri. Dupa sosirea acestora, politistii au incercat sa dialogheze cu reclamantul prin usa pentru a-l convinge sa ii urmeze, insa acesta a refuzat, solicitand prezenta unui avocat. Totusi, crezand ca colonelul de politie N., aflat in spatele usii, imbracat in civil si dotat cu o camera de filmat, lucra pentru televiziune, reclamantul a iesit, insa dandu-si seama de greseala facuta, s-a intors in apartamentul sau. Abia dupa sosirea avocatei numite din oficiu, L.P., a acceptat sa iasa, inarmandu-se cu un topor. In timp ce politistii incercau sa il imobilizeze, el a incercat sa loveasca un politist, insa fara succes. Instanta l-a declarat, asadar, pe reclamant vinovat de comiterea infractiunii de ultraj la adresa unui politist, in sensul art. 239 A� 1 din Codul penal. Pentru toate aceste fapte, instanta l-a condamnat la o pedeapsa de 1 an si doua luni de inchisoare, incluzand perioada de arest preventiv. Reclamantul a fost pus in libertate la data de 10 mai 1999.
66. Astfel cum reiese din declaratia data in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii la data de 10 mai 2000, I. Selaru a fost audiat si el ca martor in cadrul procesului. Conform afirmatiilor acestuia, el ar fi incercat, in depozitia sa, sa denunte relele tratamente aplicate reclamantului cu ocazia prinderii sale, insa presedintele completului de judecata i-ar fi interzis sa mai continue.
67. Reclamantul a introdus apel impotriva sentintei din data de 5 mai 1999 prin intermediul unui avocat ales; el si-a sustinut nevinovatia. Apelul a fost respins prin decizia din data de 30 septembrie 1999 a Curtii de Apel Alba Iulia. Aceasta a considerat ca marturiile celor 2 politisti erau suficiente pentru a dovedi ca partea interesata incercase sa comita trafic de mercur. In ceea ce priveste infractiunea de ultraj, curtea de apel a constatat ca vinovatia era dovedita si prin afirmatiile reclamantului insusi, care recunoscuse ca s-a opus arestarii sale la data de 11 martie 1998, deoarece politistii nu i-au prezentat un mandat de arestare .
68. Recursul cu care reclamantul a sesizat Curtea Suprema de Justitie a fost respins printr-o decizie definitiva din data de 9 februarie 2000. Curtea suprema a apreciat ca, in ciuda unei anchete oarecum defectuoase, deoarece amprentele de pe sticla ce continea mercur nu fusesera analizate, vinovatia reclamantului era dovedita prin declaratiile lui M.B. si M.R., politistii prezenti la prinderea partii interesate in flagrant delict la data de 28 ianuarie 1998. In plus, constatand ca "probele depuse la dosar scoteau in evidenta atitudinea contrara deontologiei, abuziva chiar, a politistilor in momentul in care au fost descoperite faptele, precum si in cursul anchetei", aceasta a statuat ca aceste elemente "nu erau de natura sa dovedeasca nevinovatia reclamantului".
E. Plangerile referitoare la relele tratamente
69. La data de 9 iunie 1998, parchetul militar de pe langa tribunalul militar teritorial i-a adresat o scrisoare reclamantului, la domiciliul sau, informandu-l ca fusese pronuntata neinceperea urmaririi penale in ceea ce privea plangerea sa referitoare la rele tratamente, cu motivarea ca "faptele nu [au fost] confirmate".
70. Astfel cum reiese din rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998, comunicata avocatului reclamantului dupa introducerea prezentei cereri in fata Curtii, procurorul a respins plangerea partii interesate ca neintemeiata, cu motivarea ca aceasta nu adusese nicio adeverinta medicala care sa ii dovedeasca sustinerile. Procurorul a aratat ca si-a intemeiat rezolutia pe o declaratie a reclamantului din data de 16 martie 1998 si pe alte "probe" din care reiesea ca politistilor nu le putea fi imputata nicio infractiune .
71. Reclamantul a atacat aceasta rezolutie in fata parchetului militar de pe langa curtea militara de apel, care a confirmat, prin decizia din data de 29 noiembrie 1999, rezolutia data . Aceasta solutie a fost confirmata de Sectia parchetelor militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie la data de 30 martie 2000.
72. Intr-o plangere depusa la Parchetul Militar Timisoara la data de 16 martie 1999, reclamantul a denuntat din nou circumstantele arestarii sale din data de 11 martie 1998, in special actele de brutalitate ale politiei si violarea domiciliului sau.
73. Dupa eliberarea sa, la data de 24 mai 1999, reclamantul a depus o plangere penala referitoare la relele tratamente si actele de tortura pe care pretindea ca le-ar fi suferit in timpul detentiei sale la politia si la inchisoarea din Deva. Parchetul Militar Craiova a pronuntat neinceperea urmaririi penale.
74. Reclamantul s-a plans de tratamentul suferit in timpul detentiei sale si in fata Parlamentului, a Curtii Constitutionale, a biroului Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara, a Avocatului Poporului, a Asociatiei Nationale impotriva Abuzurilor si a Presedintelui Romaniei. Acesta din urma l-a informat ca cererea sa fusese transmisa autoritatilor competente, si anume Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. De asemenea, petitia pe care i-a adresat-o reclamantul Parlamentului i-a fost transmisa parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara.
75. In luna mai 1999, reclamantul s-a plans de conditiile detentiei sale in fata Curtii Supreme de Justitie, care i-a raspuns la data de 1 iunie 1999 ca nu era competenta sa statueze cu privire la cereri ce tin de resortul altor autoritati.
76. La data de 2 noiembrie 1999, reclamantul a publicat in cotidianul "Evenimentul Zilei" o scrisoare deschisa adresata autoritatilor, in care denunta conditiile detentiei sale. Drept raspuns, Ministerul Justitiei l-a informat pe reclamant la data de 7 martie 2000 ca Parchetul Militar de pe langa Curtea Suprema de Justitie fusese sesizat cu privire la acest subiect .
77. Pana in prezent, reclamantul nu a primit niciun alt raspuns din partea autoritatilor.
F. Incidentele ulterioare introducerii cererii in fata Curtii
78. La data de 17 septembrie 2000, pe cand se afla in compania a 2 prieteni, reclamantul a fost abordat pe strada de mai multi politisti. A urmat o discutie in cursul careia reclamantul ar fi fost lovit de politisti. O adeverinta medicala eliberata a doua zi constata "plagi de contuzii cauzate cu 18 ore in urma; cu siguranta agresiune". In urma acestui incident, reclamantul a fost trimis in judecata pentru ultraj la adresa unor politisti si condamnat in luna februarie 2001 la 6 luni inchisoare, pedeapsa pe care a executat-o la inchisoarea din Deva. In timpul detentiei sale, in luna aprilie sau mai 2001, l-au vizitat 2 politisti, ocazie cu care l-ar fi amenintat si i-ar fi cerut sa isi retraga toate plangerile. Reclamantul a informat imediat prin telefon ONG Comitetul Helsinki - Romania, care a cerut explicatii din partea Inspectoratului General de Politie. Printr-o adresa din data de 7 iunie 2001, inspectoratul a confirmat cu urmatoarele cuvinte faptul ca 2 politisti se deplasasera la inchisoarea din Deva pentru a-l vedea pe reclamant:
"(...) Cel care sustine ca, in timp ce era detinut, a fost vizitat de doi politisti care l-au amenintat cu moartea daca nu isi retrage plangerile prezinta diagnosticul de tulburari severe de personalitate de tip excitabil-impulsiv si antisocial, asociate unor grave tulburari de comportament, conform unui raport de expertiza medico-legala si psihiatrica. Tinand cont de personalitatea domnului Vili Rupa, politistii biroului judetean de politie din Hunedoara care ancheteaza circumstantele omorului unui anume B.M.V., comis in luna februarie 1998 de persoane necunoscute, au dorit sa vorbeasca cu domnul Rupa. Prin urmare, la data de 10 aprilie 2001, in baza unui ordin oficial, capitanul M.P. si locotenentul C.M. s-au deplasat la inchisoarea din Deva si i-au aratat directorului inchisorii scopul misiunii lor. Conform regulamentului inchisorii, detinutul a fost adus la vorbitor si a discutat cu acesti doi ofiteri de politie in prezenta unui gardian al inchisorii, plutonierul D.L.
Asa cum reiese din declaratiile ofiterilor, capitanul M.P. a incercat sa discute cu detinutul Rupa Vili, insa acesta a avut o reactie de respingere a dialogului, solicitand "miliarde de daune-interese", ceea ce era in afara subiectului. Cu exceptia detinutului, celelalte persoane prezente in timpul tentativei de dialog cu Rupa Vili pretind ca nimeni nu l-a amenintat in niciun fel. Prin urmare, nu exista probe care sa permita dovedirea acuzatiilor domnului Rupa Vili.
In mod evident, politistii care l-au vizitat cunosteau consecintele unui act de amenintare sau de intimidare fata de un reclamant la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, iar acest fapt constituie un motiv suplimentar de a se abtine."
79. La data de 5 mai 2005, reclamantul a fost convocat verbal la Comisariatul de Politie Hunedoara, politistii dorind sa il audieze cu privire la plangerile formulate impotriva anumitor agenti de politie. Odata ajuns la comisariat, un politist, A.F., l-a intrebat daca isi mentine plangerile. Reclamantul a raspuns afirmativ, dupa care A.F. l-ar fi amenintat cu un pistol.
A fost convocat din nou pentru data de 11 mai 2005, de data aceasta in scris, fara ca in actul de convocare sa figureze vreun motiv de convocare. Cand a telefonat pentru a se informa despre motivul acestei convocari, a fost informat ca un comisar de la Inspectoratul General de Politie trebuia sa ajunga de la Bucuresti pentru a discuta cu el despre plangerile sale formulate impotriva politistilor. Reclamantul nu s-a prezentat la comisariat. Mai tarziu in aceeasi zi, a incercat sa vorbeasca prin telefon cu comisarul respectiv, insa i s-a raspuns ca inaltul functionar nu venise inca.
Reclamantul a informat imediat ONG Comitetul Helsinki - Romania, care a solicitat explicatii din partea Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara.
Printr-o adresa din luna iunie 2005, Inspectoratul General de Politie i-a raspuns Comitetului Helsinki - Romania ca reclamantul fusese convocat drept raspuns la o scrisoare pe care acesta o trimisese Parlamentului Romaniei, in care sustinea acte de intimidare si hartuire din partea Politiei din Hunedoara. In urma acestei scrisori, un inalt functionar al Inspectoratului se deplasase in locul respectiv, la Hunedoara, pentru o intrevedere cu reclamantul in vederea verificarii veridicitatii acestor alegatii. Cu toate acestea, reclamantul nu raspunsese la convocarea din 11 mai 2005. In schimb, acesta a sunat pentru a discuta prin telefon cu inaltul functionar, insa politistul C.M. de la Comisariatul de Politie din Hunedoara i-a spus sa sune la secretariat. Reclamantul a fost ulterior asteptat in zadar de catre inaltul functionar pana la ora 16,00. In fine, ancheta condusa de inaltul functionar ajunsese la concluzia ca reclamantul nu fusese supus unor acte de intimidare sau hartuire . Scrisoarea se incheia cu punerea in evidenta a faptului ca reclamantul era cunoscut ca suferind de o afectiunea psihica diagnosticata ca "psihopatie iritabila impulsiva antisociala".
G. Adeverintele medicale referitoare la starea de sanatate a reclamantului
80. La data de 19 ianuarie 1994, medicul A.M. de la Directia Judeteana de Munca si Protectie Sociala Hunedoara i-a eliberat reclamantului o adeverinta medicala conform careia acesta prezenta "o structura psihopatica" ce il lipsea in totalitate de capacitatea de munca si ii permitea sa beneficieze de drepturile acordate persoanelor handicapate. Medicul a precizat ca "boala" fusese semnalata pentru prima oara in anul 1990.
81. In anii urmatori au fost eliberate in mod regulat adeverinte similare.
82. Foaia de iesire din spitalul Zam intocmita dupa internarea reclamantului pana la data de 9 martie 1998 indica faptul ca a fost internat cu diagnosticul de "psihopatie de tip exploziv" si ca a fost externat din spital la cererea sa, deoarece starea sa se imbunatatise.
83. La data de 26 martie 1998, laboratorul judetean de medicina legala din Hunedoara a intocmit, in ceea ce il priveste pe reclamant, la cererea Parchetului Hunedoara, un raport de expertiza psihiatrica redactat dupa cum urmeaza:
"Bolnav prezentand grave antecedente psihiatrice pentru care a fost internat de cinci ori cu diagnosticul A�tulburari de personalitate de tip excitabil-impulsivA�. Din cauza acestei afectiuni a fost declarat inapt pentru serviciul militar. Examenul psihic evidentiaza tulburari severe de personalitate cu iesiri afective negative si restrictii impulsive insotite de agresivitate indreptata impotriva anturajului sau si impotriva propriei persoane . In timpul acestor manifestari, el prezinta o diminuare a campului constiintei si simte o nevoie imperioasa de a se manifesta intr-un mod agresiv si antisocial. Autocontrolul este suprimat in timpul acestor episoade.
Diagnostic: A�tulburare severa a personalitatii de tip excitabil-impulsiv si antisocial cu grave tulburari comportamentaleA� (...) Avand in vedere aceste elemente, comisia considera ca sus-numitul are discernamantul diminuat."
II. Dreptul intern pertinent
84. Ordinul nr. 41.232 din 21 februarie 1992 al directorului Directiei Generale a Penitenciarelor
"Incepand cu data prezentului ordin, pana la noi dispozitii, se interzice cu desavarsire folosirea lanturilor pentru maini si picioare, ca mijloc de imobilizare, indiferent de gradul de periculozitate al detinutilor sau abaterile disciplinare savarsite de acestia.
Toate aceste mijloace de imobilizare vor fi retrase si conservate in magazie.
Pentru imobilizarea detinutilor periculosi prezentati la instantele de judecata si organele de urmarire penala ori in alte situatii, se vor folosi numai catusele din dotare si totodata se vor lua masuri de intarire a escortelor, astfel incat sa se previna evenimentele negative."
85. Ordinul Inspectoratului General de Politie nr. S/925/1994 privind salile de retinere
"In aplicarea prevederilor articolului 16 lit. b din Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, la unitatile de politie ale prefecturilor, ale oraselor, ale sectiilor de politie infiintate in prefecturi, ale sectiilor de politie ale garilor, ale punctelor de oprire a trenurilor, ale porturilor si aeroporturilor sunt amenajate sali de retinere, daca acest lucru este impus de factori de ordin practic. In aceste sali sunt plasate persoanele banuite de comiterea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice, vietii altora sau altor valori sociale, care refuza sa isi dezvaluie identitatea sau a caror identitate nu poate fi stabilita; aceste persoane sunt invitate sa se deplaseze la sectia de politie in acest scop si, daca este cazul, pentru a fi deferite organelor de cercetare penala competente. O astfel de masura nu poate depasi douazeci si patru de ore.
Prevederile primului punct se aplica si urmatoarelor persoane:
Legalitatea platii esalonate a drepturilor salariale obtinute prin hotarari judecatoresti Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Rambursarea retroactiva a somajului eronat de catre autoritatea publica Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Hotararea CEDO in Cauza Danciu si altii impotriva Romaniei. ancheta prompta si efectiva Pronuntaţă de: Curtea Europeana a Drepturilor Omului - CEDO
Contestatie pentru depasirea termenului de redactare a unei decizii penale Pronuntaţă de: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia Penala Decizia nr. 549/2021
Anularea deciziilor medicale emisie de Cabinetul de expertiza medicala. Incadrarea in gradul III de invaliditate Pronuntaţă de: Decizia civila nr.334/24.05.2018 a Curtii de Apel Galati
Actiunea clientului bancii impotriva bancii avizatoare a acreditivului, iar nu impotriva bancii confirmatoare sau a partenerului contractual. Continutul hotararii judecatoresti Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 43/A/13.03.2018 a Curtii de Apel Galati
Expropriere de fapt. Conditii si efecte. �Asteptare legitima� de recuperare a unei investitii, in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 241/24.06.2020
Invocarea uzucapiunii pe cale reconventionala. Admiterea actiunii in revendicare fara a lua in considerare apararile paratilor care opun un titlu de proprietate Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 716/21.10.2020
Contract de asigurare obligatorie RCA. Neindeplinirea obligatiilor de plata a despagubirii de catre asiguratorul RCA. Momentul de la care incep sa curga penalitatile de intarziere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 692/21.10.2020
Exceptie de neconstitutionalitate. Inadmisibilitate. Lipsa legaturii cu cauza care se judeca in apel Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Civila, Decizia civila nr. 518/2.11.2020
Ce se intampla cu sumele achitate in temeiul unui act administrativ fiscal anulat. Poate instanta dispune direct restituirea lor? Sursa: Alex Slujitoru si Cristiana Ionescu, Avocati, Radu si Asociatii SPRL
Protectia corespondentei electronice a salariatului in era digitala Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Plata cheltuielilor de judecata. Aspecte practice. Netemeinicia solicitarii de cenzurare a cheltuielilor de judecata. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu
Tratamentul inegal aplicat salariatilor. Discriminare. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu
Codul muncii al Romaniei din 1972 la cel din 2003, sau de la oamenii muncii pana la lucratorul de azi Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Criterii jurisprudentiale in stabilirea daunelor morale de catre instantele de judecata Sursa: Irina Maria Diculescu
Acoperirea prejudiciului moral si imbogatirea fara justa cauza. Criterii de acordare Sursa: Irina Maria Diculescu