INTEGRAL: Hotararea CEDO in Cauza Bulfinsky impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 1 iunie 2010,
definitiva la 1 septembrie 2010,

in Cauza Bulfinsky impotriva Romaniei
(Cererea nr. 28.823/04)

In Cauza Bulfinsky impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele si Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 11 mai 2010,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 28.823/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean roman, domnul Cristian-Razvan Bulfinsky (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 2 iulie 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul a fost reprezentat de maestrul Vasile Toparceanu, avocat din Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 11 decembrie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea reclamantului intemeiata pe art. 6 A§ 1 din Conventie referitoare la inechitatea procedurii penale indreptate impotriva sa, inechitate determinata de existenta unei inscenari a politiei. S-a hotarat, de asemenea, sa se analizeze fondul cauzei in acelasi timp cu admisibilitatea acesteia (art. 29 A§ 3 din Conventie).

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantul s-a nascut in anul 1979 si locuieste in Bucuresti.
5. La inceputul lunii aprilie 2002, Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog (politia) a primit informatii conform carora reclamantul si prietenii sai P.T. si D.C. faceau trafic de droguri. Cei 3 prieteni erau consumatori de ecstasy. La data evenimentelor, reclamantul si D.C. erau studenti.
6. La data de 18 aprilie 2002, politia a cerut parchetului autorizatia de a folosi agenti sub acoperire si un colaborator pentru a investiga pista referitoare la pretinsele activitati infractionale ale suspectilor. In aceeasi zi, Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie (Parchetul) a autorizat 2 agenti, denumiti in procedura "Toni" si "Sven" (cel din urma fiind prezentat reclamantului si prietenilor sai cu numele "Alex"), si un colaborator, "Gotti", pentru a participa la operatiune.
A. Evenimentele necontestate din 29 aprilie 2002
7. La data de 29 aprilie 2002, Sven s-a intalnit cu reclamantul, D.C. si P.T. intr-un restaurant (restaurantul E) si a fost de acord sa se intalneasca din nou cu ei mai tarziu in aceeasi zi.
8. La ora 21,15, reclamantul si P.T. erau asezati impreuna cu Alex pe terasa restaurantului M, iar D.C. era asezata la masa alaturata impreuna cu cativa prieteni, cand de la mesele alaturate s-au ridicat in picioare cativa ofiteri de politie imbracati civil si i-au arestat pe cei 3 suspecti. De sub masa reclamantului a fost luata o punga de plastic galbena si i s-a verificat continutul; politia a remarcat ca aceasta continea paine, sub care se aflau cateva pachete legate cu banda maronie ce contineau in total 2.016 tablete albe care ulterior s-au dovedit a fi ecstasy.
9. Cei 3 suspecti au fost arestati sub invinuirea de trafic de droguri. Politia a facut fotografii si a filmat evenimentele. La stirile serii au fost difuzate imagini din timpul operatiunii.
B. Declaratiile reclamantului, ale lui D.C. si P.T. din timpul procedurii
10. In momentul arestarii sale, D.C. a recunoscut in fata procurorului ca ea si P.T. facusera trafic de droguri. Cu toate acestea, in fata primei instante, aceasta si-a retras declaratiile, sustinand ca a fost constransa de politie sa le dea, in schimbul promisiunii ca va fi eliberata dupa 10 minute daca era de acord sa declare ceea ce i se spunea.
11. Reclamantul si prietenii sai au sustinut ca fusesera contactati de Gotti, al carui nume real era Bogdan si care era prieten cu D.C. Acestia le-au furnizat autoritatilor numele complet si adresa acestuia pentru cercetari suplimentare. Gotti le spusese ca Alex avea de vanzare diferite obiecte (haine si ceasuri), la preturi rezonabile. In cele din urma, acestia au hotarat sa se intalneasca cu Alex, iar pe 29 aprilie, la ora 16,30, acestia au mers la restaurantul E impreuna cu Bogdan. S-au asezat la masa cu Alex, care nu avea marfa la el. Mai tarziu in aceeasi zi, cei 3 prieteni se aflau in incinta barului N, unde Bogdan le-a spus ca Alex se afla la restaurantul M si ca putea sa se intalneasca din nou cu ei. Reclamantul si Bogdan au plecat cu masina acestuia din urma. Dupa un timp, ei i-au sunat pe D.C. si pe P.T., care ramasesera in urma, si le-au spus ca Bogdan uitase o punga de plastic galbena sub masa de la bar si i-a intrebat daca puteau sa o aduca la restaurantul M, intrucat continea mancare pentru sotia lui Bogdan, care era bolnava.
12. La ora 21,15, reclamantul si Bogdan au sosit la restaurantul M si s-au asezat la masa lui Alex. Dupa 10 minute, P.T., care tinea punga de plastic a lui Bogdan, si D.C. li s-au alaturat. P.T. s-a asezat la masa lui Alex, iar D.C. s-a asezat la masa alaturata impreuna cu niste cunostinte.
13. Cand Alex a mers la toaleta, au intervenit ofiteri de politie imbracati civil, asteptandu-se sa gaseasca exact 2.000 de tablete de ecstasy in punga de sub masa.
14. In declaratiile lor, reclamantul si prietenii sai au insistat asupra faptului ca, de fapt, drogurile le fusesera date agentilor sub acoperire de catre politie pentru a servi la realizarea operatiunii sub acoperire. Pentru a-si sustine declaratiile, acestia au aratat ca, in ciuda supravegherii lor constante din ultimele cateva zile, politia nu a putut explica de unde obtinusera drogurile cei 3 prieteni.
C. Procesul penal impotriva reclamantului
1. Rechizitoriul
15. Reclamantul si prietenii sai au fost arestati si luati in custodie in seara zilei de 29 aprilie 2002, sub invinuirea de trafic de droguri. Instantele au mentinut masura arestarii pe perioada intregii proceduri.
16. Parchetul i-a audiat pe reclamant, pe D.C. si pe P.T., cat si pe cei 2 martori oculari care fusesera prezenti pe terasa restaurantului M si a analizat declaratiile scrise ale lui Toni si Sven. La cererea procurorului, atat apartamentul reclamantului, cat si cel al lui D.C. au fost perchezitionate de politie. Nu s-au gasit droguri sau alte substante ilegale.
Procurorul a concluzionat ca, la data de 29 aprilie 2002, Gotti il informase pe Toni ca cele 3 persoane pregateau o tranzactie cu tablete MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina). Toni il contactase dupa aceea pe Sven, care s-a intalnit cu suspectii pentru a finaliza tranzactia. Conform declaratiilor lui Sven, suspectii se oferisera sa ii vanda 4.000 de tablete de MDMA la pretul de 4 dolari americani bucata.
17. La data de 21 iunie 2002, procurorul a dispus trimiterea in judecata a reclamantului, a lui P.T. si a lui D.C. sub invinuirea de trafic de droguri, fapta comisa cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 143).
18. De asemenea, procurorul a dispus disjungerea urmaririi penale de cea referitoare la un alt participant la traficul de droguri, Bogdan, care nu fusese inca identificat de politie. La data de 13 februarie 2003, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie l-a identificat pe Bogdan ca fiind aceeasi persoana cu Gotti si a incheiat urmarirea penala impotriva acestuia.
2. Procedura in fata primei instante
19. In fata Tribunalului Bucuresti au avut loc mai multe termene de judecata.
20. Cei 3 inculpati au negat implicarea lor in traficul de droguri si au sustinut ca fusesera victimele unei inscenari a politiei. Acestia au declarat in mod repetat ca Bogdan fusese, de asemenea, prezent la restaurantul M.
21. Avocatii apararii au insistat asupra importantei pe care ar avea-o pentru instanta audierea lui Bogdan in prezenta inculpatilor. De asemenea, au solicitat politiei sa prezinte punga si pachetele in care fusesera gasite tabletele si sa preleve amprente digitale de pe acestea. Acestia au considerat ca instanta ar trebui sa vizioneze inregistrarile video ale evenimentelor. In fine, acestia au cerut o confruntare intre inculpati pentru a putea demonstra ca politia ii supusese presiunilor si le facuse promisiuni pentru a obtine declaratiile initiale.
Instanta nu a incuviintat aceasta proba.
22. Tribunalul a pronuntat o sentinta in cauza la data de 15 aprilie 2003. Cei 3 inculpati au fost gasiti vinovati de savarsirea infractiunii de trafic de droguri si condamnati fiecare la 4 ani de inchisoare. Instanta a dedus din pedeapsa timpul petrecut in arest preventiv. De asemenea, instanta a confiscat cele 1.965 de tablete de MDMA ce au ramas dupa efectuarea testelor de laborator.
23. Tribunalul a respins argumentele apararii pe motivul ca, in temeiul Legii nr. 143, declaratiile date de agentii sub acoperire si de colaboratorii acestora pot constitui mijloace de proba. Instanta a constatat ca declaratiile respective nu fusesera obtinute in mod ilegal si a considerat ca argumentele in sens contrar ale apararii nu puteau pune sub semnul indoielii aceste probe. De asemenea, instanta a considerat ca intentia inculpatilor de a vinde droguri a fost dovedita prin angajarea lor in negocieri cu Toni si Gotti, ceea ce le-a permis acestora, la randul lor, sa il autorizeze pe Sven sa faca tranzactia cu inculpatii si sa obtina drogurile de la acestia.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanta s-a bazat pe declaratiile date politiei de catre suspecti si de catre agentii sub acoperire Toni si Sven, precum si pe declaratiile reclamantului in fata instantei. Aceasta a acordat prioritate declaratiei date de D.C. in timpul cercetarilor, considerand ca retragerea declaratiei sale initiale date politiei nu a fost justificata, intrucat aceasta nu a dovedit ca a fost constransa sa dea respectiva declaratie.
3. Procedura in apel
24. Toate partile au introdus apel impotriva Sentintei din 15 aprilie 2003. Avocatul apararii a reiterat faptul ca probele stranse impotriva inculpatilor erau ilegale, ca drogurile apartinusera politiei si ca Bogdan ar trebui audiat de instanta.
25. Printr-o decizie din data de 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut constatarile tribunalului cu privire la situatia de fapt din cauza si aprecierea acestuia cu privire la vinovatia participantilor. Cu toate acestea, instanta a considerat ca tribunalul facuse o eroare in determinarea cuantumului pedepsei prin faptul ca nu luase in considerare gravitatea infractiunilor comise si faptul ca, in calitate de studenti, participantii aveau un nivel de educatie mai ridicat, care ar fi trebuit sa le fi permis sa inteleaga gravitatea faptelor lor. Prin urmare, instanta a majorat pedeapsa la 12 ani de inchisoare pentru fiecare inculpat.
26. Printr-o decizie definitiva din 20 aprilie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile inculpatilor si a mentinut decizia curtii de apel.
II. Dreptul intern si international relevant
27. Prevederile relevante din Codul de procedura penala si din Legea nr. 143 sunt descrise in Hotararea din 29 septembrie 2009, definitiva la 29 decembrie 2009, in Cauza Constantin si Stoian impotriva Romaniei, nr. 23.782/06 si nr. 46.629/06, A§A§ 33-34.
28. Textele Consiliului Europei privind utilizarea tehnicilor speciale de investigatie sunt detaliate in Hotararea Ramanauskas impotriva Lituaniei [MC], nr. 74.420/01, A§A§ 35-37, CEDO 2008-....

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 din Conventie
29. Reclamantul s-a plans de faptul ca nu a beneficiat de un proces echitabil in procedura penala indreptata impotriva sa, afirmand ca ar fi avut loc o incalcare a art. 6 A§A§ 1 si 3 din Conventie, care prevad urmatoarele:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...] care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public. [...]
3. Orice acuzat are, in special, dreptul: [...]
(d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;".
30. Mai precis, reclamantul a sustinut ca el si prietenii sai au fost victimele unei inscenari a agentilor sub acoperire si a colaboratorului acestora si ca drogurile gasite la locul faptei apartineau politiei. De asemenea, reclamantul s-a plans de faptul ca nu a existat nicio proba legala cu privire la implicarea lor in traficul de droguri si ca instantele nu au analizat probe esentiale; mai precis, acestea nu au dispus prelevarea amprentelor digitale de pe punga ce continea drogurile, audierea martorului-cheie Bogdan si analizarea transcrierii convorbirilor telefonice care avusesera loc intre coinculpati si agentii sub acoperire. In plus, acesta a considerat ca procurorul si instantele nu au stabilit in mod corect incadrarea juridica a faptei presupus savarsite.
In temeiul aceluiasi articol, reclamantul s-a plans ca hotararile judecatoresti nu au fost pronuntate in sedinta publica.
A. Asupra admisibilitatii
31. Curtea observa ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A§ 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
1. Argumentele partilor
a) Guvernul
32. Guvernul a sustinut punctul de vedere al procurorului cu privire la situatia de fapt, astfel cum a fost confirmat de instantele interne.
33. Acesta a prezentat o descriere detaliata a procedurii interne privind operatiunile politienesti sub acoperire si a subliniat ca un sistem care sa permita astfel de operatiuni era uzual in multe tari europene, fiind recomandat de Consiliul Europei si de Uniunea Europeana in anumite situatii.
34. In ceea ce priveste situatia de fapt din cauza de fata, Guvernul a negat existenta unei inscenari a politiei si a considerat ca probele depuse la dosar ii sustin argumentele.
35. De asemenea, Guvernul a respins sustinerile referitoare la inechitatea procedurii. In opinia sa, instantele au interpretat in mod detaliat probele si si-au prezentat concluziile in mod amanuntit.
36. Mai mult chiar, spre deosebire de Cauza Teixeira de Castro impotriva Portugaliei (9 iunie 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-IV), in cauza de fata instantele nu si-au intemeiat hotararile numai pe declaratiile agentilor sub acoperire, ci si pe declaratiile paratilor, date in diferitele stadii ale procedurii.
37. In fine, citand Hotararea Klaas impotriva Germaniei (22 septembrie 1993, A§ 29, seria A nr. 269), Guvernul a subliniat ca, in mod normal, nu intra in competenta Curtii Europene sa substituie propria sa apreciere asupra situatiei de fapt celei facute de instantele interne si ca, in principiu, le revine acestor instante sa aprecieze probele administrate in fata lor.
b) Reclamantul
38. Reclamantul a sustinut ca in dosar nu existau probe concludente ca luase parte la traficul de droguri si a reiterat ca in momentul arestarii asupra sa nu s-au gasit droguri.
39. Acesta a argumentat ca nu participase la nicio operatiune ce presupunea vanzarea de droguri, avand in vedere ca drogurile au trecut din mainile unuia dintre agentii de politie in mainile celuilalt, fara nicio intentie de a le vinde. Dupa parerea sa, a fost vorba doar despre o operatiune a politiei in vederea strangerii de probe. Reclamantul a reiterat ca instantele nu au analizat inregistrarile video sau audio ale operatiunii, ca nu s-au luat amprente digitale de pe punga ce continea drogurile si ca nu a avut loc nicio confruntare intre inculpati si agentii sub acoperire si colaboratorul acestora, care nu au fost niciodata audiati de procuror sau de instante.
2. Aprecierea Curtii
40. Curtea reitereaza jurisprudenta sa recenta referitoare la art. 6 din Conventie, in care a facut o distinctie detaliata intre conceptul de inscenare si utilizarea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a face o analiza atenta a materialului aflat la dosar atunci cand un acuzat invoca o inscenare din partea politiei. In acest context, Curtea a mai stabilit si ca rolul sau, potrivit art. 6 A§ 1 din Conventie, nu este sa stabileasca daca anumite mijloace de proba au fost obtinute ilegal, ci mai degraba sa analizeze daca o astfel de "ilegalitate" a avut drept consecinta incalcarea unui alt drept protejat prin Conventie; astfel, Curtea trebuie sa analizeze calitatea aprecierilor facute de instantele interne cu privire la pretinsa inscenare si sa se asigure ca acestea au asigurat in mod adecvat dreptul la aparare al inculpatului, in special dreptul la proceduri contradictorii si la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas, mentionata mai sus, A§A§ 49-61; Malininas impotriva Lituaniei, nr. 10.071/04, A§A§ 34-35, 1 iulie 2008, si Bykov impotriva Rusiei [MC], nr. 4.378/02, A§A§ 88-93, 10 martie 2009).
41. Pentru a stabili daca, in cauza de fata, agentii de politie sub acoperire s-au limitat sau nu la "investigarea activitatii infractionale intr-un mod esentialmente pasiv" (vezi Ramanauskas, mentionata mai sus, A§ 55), Curtea tine seama de o serie de considerente. Nu exista niciun indiciu ca reclamantul sau coinculpatii ar fi fost implicati anterior in infractiuni legate de droguri. Curtea observa ca autoritatile nu au oferit detalii si nu au facut trimitere la nicio proba obiectiva referitoare la comportamentul infractional al suspectilor inainte de incidentele din data de 29 aprilie 2002. Mai mult chiar, nu s-au gasit droguri nici in posesia reclamantului, nici la el acasa (vezi paragraful 16 de mai sus).
42. De asemenea, Curtea observa ca partile au dat interpretari diferite evenimentelor ce au avut loc la data de 29 aprilie 2002. In opinia autoritatilor, reclamantul si coinculpatii sai acceptasera sa intermedieze tranzactia. Cu toate acestea, reclamantul, sustinand ca a fost vorba despre o inscenare a politiei, a declarat ca nu stia ce contine punga, care, de fapt, ii apartinea colaboratorului politiei, Bogdan; de asemenea, reclamantul a mai sustinut ca drogurile din punga apartineau politiei.
43. In lumina acestor interpretari divergente, este esential pentru Curte sa analizeze procedura in care a fost invocat capatul de cerere privind provocarea, pentru a se asigura ca drepturile apararii au fost asigurate in mod adecvat, in special dreptul la o procedura contradictorie si la egalitatea armelor [vezi Ramanauskas, A§A§ 60-61, si Malininas, A§ 34, ambele mentionate mai sus, si Khudobin impotriva Rusiei, nr. 59.696/00, A§ 133, CEDO 2006-XII (extrase)].
44. In condamnarea reclamantului si a coinculpatilor sai, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in cadrul urmaririi penale, si anume pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire si pe declaratiile suspectilor, precum si pe marturiile inculpatilor in fata primei instante.
Instantele nu au raspuns cererilor apararii de a se administra probe, in special cu privire la implicarea si rolul lui Bogdan, nici solicitarii de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce contineau drogurile sau de a analiza inregistrarile evenimentelor. In plus, instantele nu i-au audiat pe agentii sub acoperire. Astfel, apararea nu a avut nicio ocazie de a adresa intrebari martorilor. De asemenea, instantele au hotarat sa acorde prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori si au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false.
45. In lumina sustinerilor inculpatilor cu privire la implicarea politiei, instantele interne nu ar fi putut sa asigure respectarea principiului echitatii si, in special, a celui al egalitatii armelor fara a-i audia pe Bogdan si pe agentii de politie sub acoperire si fara a le permite paratilor sa adreseze intrebari acestor persoane, macar in scris. Mai mult chiar, instanta ar fi trebuit sa analizeze sau cel putin sa ofere explicatii mai detaliate cu privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe.
46. Curtea nu poate retine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordata declaratiilor date de un martor in sedinta publica si sub juramant in raport cu declaratiile aceluiasi martor date in cursul urmaririi penale, chiar daca cele doua sunt contradictorii (vezi Doorson impotriva Olandei, 26 martie 1996, A§ 78, Culegere de hotarari si decizii 1996-II). Totusi, Curtea considera ca motivarea oferita de tribunal pentru justificarea prioritatii acordate declaratiilor lui D.C. in fata anchetatorilor ar putea ridica o problema in ceea ce priveste respectarea drepturilor apararii.
47. In fine, Curtea observa maniera sumara in care instantele interne au respins sustinerile privind inscenarea de catre politie. Aceasta retine ca elementul comun al interpretarilor divergente ale partilor asupra situatiei de fapt din cauza este ca reclamantul si prietenii sai au negociat cu Gotti/Bogdan si apoi s-au intalnit cu Sven.
48. In concluzie, desi tine seama de importanta si de dificultatile sarcinii anchetatorilor, Curtea considera, tinand cont de cele de mai sus, ca instantele interne nu au cercetat suficient sustinerile referitoare la inscenare. Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsita de caracterul echitabil cerut de art. 6 din Conventie.
Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie din acest punct de vedere.
49. Mai mult, Curtea considera ca concluzia de mai sus face inutila analizarea celorlalte capete de cerere.
II. Asupra celorlalte pretinse incalcari ale Conventiei
50. Reclamantul considera ca, in circumstantele spetei, pedeapsa la care a fost condamnat a constituit o incalcare a art. 3 din Conventie.
51. De asemenea, acesta a formulat cateva capete de cerere, in temeiul art. 5 din Conventie, cu privire la arestarea sa si arestul sau preventiv, in special cu privire la impunerea acestei masuri preventive si a prelungirii sale repetate de catre instante.
52. Reclamantul s-a plans ca pedeapsa sa a fost majorata de curtea de apel numai pentru ca era student, lucru care, dupa parerea sa, a constituit o discriminare ce intra sub incidenta art. 6 A§ 1 din Conventie coroborat cu art. 14.
53. In temeiul art. 7 din Conventie, reclamantul s-a plans de faptul ca a fost condamnat pentru o infractiune ce nu a existat niciodata, in masura in care a fost victima unei inscenari.
54. In opinia Curtii, capetele de cerere pe care reclamantul le-a formulat in temeiul art. 3, 7 si 14 din Conventie sunt doar o reiterare a celor deja formulate si analizate in temeiul art. 6.
In plus, Curtea apreciaza ca, desi o persoana poate fi umilita prin simplul fapt ca a fost condamnata penal, ceea ce este relevant in sensul art. 3 din Conventie este ca persoana ar trebui sa fie umilita nu pur si simplu prin condamnarea sa, ci de executarea pedepsei (vezi Tyrer impotriva Regatului Unit, 25 aprilie 1978, A§ 30, seria A nr. 26). In cauza de fata, nimic nu indica o astfel de umilinta, iar reclamantul nu a reusit sa isi sustina alegatiile in sens contrar. In fine, Curtea observa ca infractiunea pentru care a fost condamnat reclamantul este incriminata prin Legea nr. 143. Capatul de cerere intemeiat pe art. 7 din Conventie este asadar nefondat.
55. Prin urmare, in lumina tuturor elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa se pronunte asupra aspectelor invocate, Curtea constata ca acestea nu indica nicio urma de incalcare a drepturilor si libertatilor prevazute in Conventie sau in protocoalele sale.
Rezulta ca aceasta parte a plangerii este vadit neintemeiata si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 A§A§ 3 si 4 din Conventie.
56. In ceea ce priveste capetele de cerere formulate in temeiul art. 5 din Conventie, Curtea observa ca arestarea preventiva a reclamantului s-a finalizat odata cu pronuntarea Sentintei din 15 aprilie 2003, adica cu mai mult de 6 luni inainte de depunerea cererii de fata la data de 2 iulie 2004 [vezi Mujea impotriva Romaniei (dec.), nr. 44.696/98, 10 septembrie 2002, si Negoescu impotriva Romaniei (dec.), nr. 55.450/00, 17 martie 2005].
57. Rezulta ca acest capat de cerere a fost introdus tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 A§A§ 1 si 4 din Conventie.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
58. Conform art. 41 din Conventie:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
59. Reclamantul a solicitat suma de 109.000 euro (EUR) ca daune materiale, detaliata dupa cum urmeaza:
- 4.000 EUR reprezinta salariul pe care l-ar fi castigat din anul 2002 pana in anul 2004 daca ar fi continuat sa ocupe locul de munca pe care il avea la data arestarii sale;
- 105.000 EUR reprezinta salariul pe care l-ar fi castigat din anul 2004, cand avea sa absolve studiile universitare, si pana in prezent.
De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 105.000 EUR ca daune morale.
60. Guvernul a argumentat ca reclamantul nu si-a justificat pretentiile si ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre acestea si condamnarea sa.
De asemenea, acesta a considerat ca simpla constatare a unei incalcari ar constitui, in sine, o reparatie echitabila suficienta pentru prejudiciul moral pretins de reclamant.
In fine, Guvernul a subliniat ca, in cazul in care Curtea ar constata ca procedura penala nu a fost echitabila, Codul de procedura penala prevedea posibilitatea redeschiderii procedurii in fata instantelor interne.
61. Curtea retine ca reclamantul are optiunea de a solicita redeschiderea procedurii in temeiul dreptului intern.
In ceea ce priveste prejudiciul invocat de reclamant, Curtea nu distinge nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge acest capat de cerere. Pe de alta parte, Curtea ii aloca reclamantului suma de 10.000 EUR ca daune morale.
B. Cheltuieli de judecata
62. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata.
C. Dobanzi moratorii
63. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste art. 6 A§ 1 din Conventie si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc o incalcare a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 A§ 1 din Conventie;
3. hotaraste ca nu are rost sa analizeze celelalte capete de cerere intemeiate pe art. 6 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A§ 2 din Conventie, suma de 10.000 EUR (zece mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, cu titlu de daune morale, suma ce va fi convertita in moneda nationala a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de satisfactie echitabila in rest.
Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 1 iunie 2010, in aplicarea art. 77 A§A§ 2 si 3 din Regulament.


Josep Casadevall, Santiago Quesada,
presedinte grefier