Romania este printre cele sase tari UE care au transpus in legislatie directiva privind azilul

Romania se numara printre cele sase tari care au transpus total - pana la 1 decembrie - in legislatia nationala prevederile directivei europene privind azilul, informeaza un comunicat al Comisiei Europene.

Romania, Austria, Germania, Bulgaria, Luxemburg si Marea Britanie au anuntat Bruxelles-ul ca au transpus in legislatia nationala prevederile directivei 2005/85/EC, iar alte patru state membre - Belgia, Estonia, Franta si Lituania - au notificat Comisia despre transpunerea ei partiala.
Directiva UE privind procedurile acordarii de azil garanteaza conditii si principii comune ale procesului de acordare a azilului in statele membre pentru cei care il cer, lucru care ajuta la cresterea calitatii procedurilor de acest tip. Directiva este ultima dintr-o serie de instrumente legislative adoptate in scopul crearii unui sistem comun european de acordare a azilului pentru cele 27 de state membre. Ea a fost precedata de Reglementarea CE 343/2003 (reglementarea Dublin), de directiva 2003/9/EC si de directiva 2004/83/EC.
Vicepresedintele Comisiei Europene Franco Frattini considera ca intarzierile in implementarea directivei transmit un mesaj ingrijorator.
"Prevederile obligatorii ale directivei au adus garantii si drepturi ce au o imensa importanta pentru refugiatii care cauta protectie in statele membre. Aceste garantii trebuie acum recunoscute, implementate si - daca este necesar - intarite prin deciziile curtilor in cadrul sistemului national de acordare a azilului", a spus comsiarul pentru justitie si afaceri interne.
Frattini considera intarzierea statelor membre de a transpune directiva drept "dezamagitoare", mai ales in conditiile in care exista o puternica dorinta politica de a incheia cea de-a doua faza a Sistemului Comun European privind Azilul.
Directiva privind acordarea de azil (Directiva 2005/85/CE din 1 decembrie 2005, referitoare la standardele minime ale procedurilor din statele membre pentru acordarea si retragerea statutului de refugiat) are ca scop ca prima faza a procedurilor de acordare a azilului sa respecte aceleasi standarde minime in toate statele membre. Cu cateva exceptii, Directiva garanteaza posibilitatea ca refugiatii sa aiba un interviu, cat si ca cererea lor sa fie examinata pe baza unor principii si garantii comune. Aceste garantii includ, printre altele, informatii comprehensive despre procedurile de la inceputul procesului, o decizie motivata a cererii de azil, acces la asistenta legala si servicii de traduceri, cat si datoria statelor membre sa asigure nevoile speciale ale copiilor neinsotiti.
Directiva prevede ca toate deciziile legate de acordarea azilului in cele 26 de state membre care o aplica trebuie sa fie fie aprobata juridic. De asemenea, ea intareste capacitatea autoritatilor abilitate din statele membre sa ia o decizie rapida in privinta solicitarilor persoanelor care cer in mod legitim protectie ca refugiati in Uniunea Europeana.
Directivele privind procedurile in cazul azilului se bazeaza pe articolul 63(1), alineatele c si d din Tratatul Comunitatii Europene. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre, cu exceptia Danemarcei. Potrivit unui protocol atasat Tratatului, Danemarca nu este obligata sa respecte masurile luate in titlul IV a Tratatului.
In acelasi timp, directiva este indeajuns de flexibila sa permita statelor membre sa combata frauda si abuzurile din sistemele lor. De asemenea, ofera spatiu suficient pentru ca statele membre sa pastreze particularitatile procedurilor lor nationale de acordare a azilului, precum posibilitatea de a aplica proceduri la frontiere si pe aeroporturi sau sa limiteze efectele principiului suspensiv in urma apelurilor. Directiva mai include notiunile de tari terte sigure, tari de origine sigure si state terte europene sigure.
Aceste instrumente legislative garanteaza un nivel minim de protectie si masuri de siguranta pentru cei care solicita acordarea azilului in statele membre, prevenind in acelasi timp abuzurile in depunerea cererilor de azil care submineaza credibilitatea sistemului si duce la responsabilitati administrative si financiare suplimentare pentru statele membre. Ele au un obiectiv comun - sa uniformizeze procedurile referitoare la azil si sa puna bazele Sistemului European Comun privind Azilul, pentru a fi in concordanta cu obiectivele stabilite de Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999.