si a constatat ca acestea sunt constitutionale in masura in care sintagma "conditii de varsta standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executarii contractului individual de munca, in conditii identice cu barbatul, respectiv pana la implinirea varstei de 65 de ani.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a avut in vedere, in esenta, urmatoarele:
"36. ... Curtea apreciaza ca incetarea raportului de munca al femeii la o varsta mai redusa decat a barbatului poate si trebuie sa ramana o optiune a acesteia, in contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal intr-o consecinta asupra incetarii contractului individual de munca ce decurge ope legis dobandeste valente neconstitutionale, in masura in care ignora vointa femeii de a fi supusa unui tratament egal cu cel aplicabil barbatilor.
Astfel, dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza intai din Legea nr. 53/2003 sunt constitutionale numai in masura in care, la implinirea varstei legale de pensionare, dau dreptul femeii sa opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie si incetarea contractului individual de munca in curs, fie pentru continuarea acestui contract, pana la implinirea varstei legale de pensionare prevazute pentru barbati, la acea data .
In prima ipoteza, cand opteaza pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de munca in curs inceteaza de drept, iar dreptul la munca va putea fi exercitat numai dupa incheierea unui nou contract, daca angajatorul consimte in acest sens.
Din contra, in masura in care salariata opteaza pentru continuarea raportului de munca, pana la implinirea varstei de pensionare prevazute de lege pentru barbati, exercitiul dreptului la munca nu este conditionat de incheierea unui nou contract si de vointa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.
Curtea a observat ca, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, varsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei, dar ca, atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5 la aceasta lege.
De asemenea, Curtea a retinut ca, potrivit anexei amintite, in urma cresterii esalonate, varsta de pensionare a barbatilor a atins, incepand cu ianuarie 2015, plafonul de 65 de ani, insa varsta de pensionare a femeii va creste pana la atingerea plafonului de 63 de ani, in luna ianuarie 2030. In conditiile in care legiuitorul va intelege sa modifice varstele de pensionare, aceste considerente isi pastreaza valabilitatea, urmand a fi avute in vedere dispozitiile in vigoare la data implinirii varstei de pensionare de catre salariata.
37. Curtea considera ca aceasta interpretare este in sensul reglementarilor europene, asa cum reiese din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Astfel, Curtea retine ca, potrivit art. 14 alin. (1) lit. c) din Directiva 2006/54/CE, "se interzice orice discriminare directa sau indirecta pe criteriul sexului in sectoarele public sau privat, inclusiv organismele publice, in ceea ce priveste: [....] c) conditiile de incadrare in munca si de munca, inclusiv conditiile de concediere, precum si remuneratia, astfel cum este prevazut la articolul 141 din tratat." Asa cum s-a retinut si mai sus, o reglementare asemanatoare s-a regasit si in Directiva 76/207/CEE. Prin Hotararea din 26 februarie 1986, pronuntata in Cauza M. H. Marshall impotriva Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching), paragraful 38, Hotararea din 18 noiembrie 2010, pronuntata in Cauza Pensionsversicherungsanstalt impotriva Christine Kleist, paragraful 28, si Ordonanta din 7 februarie 2018, pronuntata de Curtea de la Luxembourg in cauzele conexate Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera impotriva Fondazione Teatro dell`Opera di Roma, si Fondazione Teatro dell`Opera di Roma impotriva Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera, Luca Troiano, Mauro Murri (C-142/17), si Catia Passeri impotriva Fondazione Teatro dell`Opera di Roma (C-143/17) paragraful 28, instanta europeana a statuat ca o politica generala de concediere care presupune concedierea unei salariate doar pentru motivul ca a atins sau a depasit varsta de la care aceasta are dreptul la pensie pentru limita de varsta, care, potrivit legislatiei nationale este diferita pentru barbati si pentru femei, constituie discriminare pe criterii de sex, interzisa de prevederile directivelor amintite.
38. Pronuntandu-se in acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a avut in vedere reglementari nationale comparabile cu cele analizate de Curtea Constitutionala in prezenta cauza. Astfel, spre exemplu, in hotararea pronuntata in Cauza Pensionsversicherungsanstalt impotriva Christine Kleist, instanta europeana a avut in vedere compatibilitatea reglementarilor nationale din Austria referitoare la stabilirea unor varste diferite de pensionare pentru femei in raport cu barbatii, respectiv la posibilitatea persoanelor de a fi concediate atunci cand au dobandit dreptul la pensie pentru limita de varsta.
39. Chiar daca in spetele adresate Curtii de Justitie a Uniunii Europene incetarea raportului de munca era rezultatul concedierii si nu opera de drept, aceasta era fundamentata pe reglementarile legale nationale si nu reprezenta un simplu act discretionar al angajatorului, astfel ca, in opinia Curtii Constitutionale, considerentele retinute de instanta europeana sunt aplicabile, mutatis mutandis, si in ceea ce priveste dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate in prezenta cauza."
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe, Colaborator ``MCP Cabinet Avocati``