Decizia nr. 467/2019 referitoare la admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 765 din 20.09.2019.

1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, obiectie formulata de un numar de 78 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Uniunii Salvati Romania, in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
2. Cu Adresa nr. 2/3.734 din 21 iunie 2018, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata, care a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 3.379 din 25 aprilie 2019 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.135A/2019.
3. In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate autorii formuleaza atat critici de neconstitutionalitate extrinseca, cat si critici de neconstitutionalitate intrinseca.
4. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, referitor la principiul bicameralismului, autorii sesizarii sustin ca legea in forma trimisa la promulgare contine un aport semnificativ cantitativ, dar mai ales calitativ al Camerei decizionale, Camera Deputatilor, fata de forma supusa dezbaterii primei Camere sesizate, Senatul. Astfel, intrucat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 633 din 12 octombrie 2018 au fost declarate neconstitutionale 64 de dispozitii ale legii supuse controlului de constitutionalitate, in procedura de reexaminare, Senatul, actionand in limitele reexaminarii impuse de decizia Curtii, a formulat amendamente pentru punerea de acord cu Constitutia a dispozitiilor declarate neconstitutionale. Insa Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, a eliminat 36 dintre amendamentele formulate de Senat. Or, invocand Decizia nr. 718 din 8 noiembrie 2017, autorii sesizarii apreciaza ca numarul ridicat de amendamente de eliminare formulate in Camera decizionala "echivaleaza cu eliminarea primei Camere, in calitate de prim-legiuitor sau prim cititor al legii si transformarea Parlamentului intr-unul unicameral, cel putin sub aspect functional".
5. Analiza celor trei elemente imuabile ale principiului bicameralismului aplicate textului normativ continut de legea criticata demonstreaza incalcarea principiului bicameralismului, deoarece legea se indeparteaza de vointa originara a autorilor initiativei, are o forma cu un continut semnificativ diferit, adoptata de Camera decizionala, fata de forma adoptata de prima Camera sesizata si exista o configuratie semnificativ diferita sub aspect cantitativ, dar mai ales calitativ intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului. Prin urmare, legea este neconstitutionala in ansamblul sau, incalcand dispozitiile art. 61 alin. (2) si ale art. 75 din Constitutie .
6. De asemenea, autorii sustin ca "Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie (PL-x nr. 406/2018)" a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, fapt care aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie . Activitatea autoritatii legiuitoare este subsumata obligatiei respectarii normelor, fiind reglementata prin regulamentele proprii de organizare si functionare. Respectarea dispozitiilor regulamentare este fundamentala pentru buna desfasurare a activitatii de legiferare in Romania, astfel incat orice lege trebuie adoptata in conditii de deplina transparenta, prin vointa politica exprimata conform propriei constiinte a fiecarui membru al corpului legiuitor, dupa studiul aprofundat al normelor supuse dezbaterii parlamentare. Pentru formarea vointei politice a fiecarui membru al Parlamentului, regulamentele parlamentare si, in speta, Regulamentul Camerei Deputatilor prevad un termen de 5 zile de la data la care comisia de specialitate avizeaza prin raport legea pana la dezbaterea acesteia in sedinta Camerei Deputatilor, conform art. 69 alin. (2). Aceasta dispozitie imperativa a fost incalcata cu privire la legea supusa controlului de constitutionalitate, deoarece legea a fost avizata de comisia speciala raportoare in data de 23 aprilie 2019 si in ziua urmatoare a fost dezbatuta si aprobata in sedinta Camerei Deputatilor. Aplicarea procedurii de dezbatere in sedinta Camerei Deputatilor in ziua urmatoare celei in care a fost avizata prin raport de comisia speciala constituie o incalcare a Constitutiei, deoarece deputatii care nu au fost membri ai comisiei nu au avut posibilitatea de a-si forma opinia asupra propunerii legislative, adoptata cu amendamente de comisia speciala, aflandu-se in situatia de a exercita un mandat imperativ. Termenul de 5 zile prevazut de art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor este imperativ indiferent daca este aplicata procedura ordinara de dezbatere sau procedura de urgenta. Acesta constituie o garantie procedurala menita sa asigure exercitarea efectiva a mandatului reprezentativ, principiul potrivit caruia "plenul este suveran" neputand incalca aceste reguli si nici dreptul parlamentarilor aflati in minoritate de a lua cunostinta si de a dezbate in mod efectiv initiativele legislative.
7. Prin urmare, nerespectarea termenului procedural stabilit de art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor a impiedicat Camera sa isi exercite functia de legiferare in mod efectiv, transformand actul decizional al votului intr-o formalitate care lipseste de efecte juridice norma cuprinsa in art. 69 din Constitutie, care statueaza ca in exercitarea mandatului deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului, orice mandat imperativ fiind nul.
8. Intrucat aceste norme regulamentare nu au fost respectate, autorii sesizarii sustin ca legea a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) si alin. (5) coroborate cu art. 64 si 69 din Constitutie, ceea ce determina neconstitutionalitatea legii, in ansamblul sau.
9. Potrivit art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000, studiile de impact sunt obligatorii in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebite, iar proiectul de lege de modificare a Codului de procedura penala intra, in mod evident, in aceasta categorie . Prin neintocmirea studiilor de impact in legatura cu modificarile propuse sunt incalcate dispozitiile legale mentionate, legea astfel adoptata nesocotind art. 1 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca Romania este stat de drept, si art. 1 alin. (5) din Constitutie, care prevede ca, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Sunt invocate in sustinerea criticilor formulate considerentele Deciziei nr. 104 din 6 martie 2018.
10. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, autorii sesizarii sustin ca eliminarea art. I pct. 5, referitor la art. 8 alin. (2) din Codul de procedura penala, constatat ca fiind neconstitutional prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, doar in ceea ce priveste sintagma "sau procurori" din continutul tezei a doua a normei, contravine art. 147 alin. (2) din Constitutie, referitor la limitele reexaminarii in controlul de constitutionalitate a priori, precum si art. 147 alin. (4), referitor la efectul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.
11. Cu privire la art. I pct. 19, referitor la art. 47 din Codul de procedura penala, desi initial a considerat ca numai necompetenta materiala si dupa calitatea persoanei a instantei inferioare celei competente este de natura a leza drepturile procesuale ale inculpatului, si astfel se justifica si momentul procesual pana la care poate fi reclamata incalcarea, dar si sanctiunea care intervine, respectiv nulitatea absoluta, legiuitorul, cu incalcarea dreptului la un proces echitabil pentru toate partile implicate, in componenta referitoare la termenul rezonabil, extinde inexplicabil sfera si sanctiunea, prezumand in mod absolut ca o instanta superioara sau un organ de urmarire penala superior celui competent sa solutioneze cauza ar fi "necompetent" profesional sa participe la dezlegarea ei. In acest mod se tergiverseaza solutionarea cauzei penale, cu incalcarea art. 6 din CEDO si art. 21 alin. (3) din Constitutie . De altfel, privitor la necompetenta parchetelor, in cuprinsul Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea Constitutionala a precizat ca nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala in cauze care, potrivit legii, sunt date in competenta unui parchet ierarhic superior, confirmand astfel ca numai necompetenta organelor judiciare inferioare celor competente potrivit legii, poate constitui motiv de nulitate absoluta.
12. Cu privire la art. I pct. 35, referitor la art. 91 alin. (2) din Codul de procedura penala, autorii obiectiei sustin ca dispozitia nou-introdusa reia ad litteram prevederea aflata in vigoare. Avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale care atribuie valente constitutionale normelor de tehnica legislativa prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constitutie, autorii apreciaza ca norma criticata este neconstitutionala.
13. Art. I pct. 36, referitor la art. 91 alin. (21) din Codul de procedura penala, care prevede ca absenta nejustificata a avocatului nu poate sa atraga consecinte juridice in privinta inculpatului, nu respecta exigentele de claritate si previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constitutie, intrucat nu se poate stabili cu exactitate care este scopul reglementarii. Norma poate deschide calea unor interpretari abuzive, incurajand o practica in sensul neprezentarii avocatului la termenul de judecata in scopul obtinerii unei amanari a judecarii procesului, ceea ce determina incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutie, referitor la dreptul la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
14. In ceea ce priveste art. I pct. 45, care introduce art. 110 alin. (6) in Codul de procedura penala, autorii sustin ca dispozitia introdusa reia teza a doua a art. 110 alin. (5) din cod, astfel ca se creeaza un paralelism legislativ care incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie .
15. Cu privire la art. I pct. 48, referitor la art. 116 alin. (21) din Codul de procedura penala, autorii sustin ca normele de procedura penala cuprind suficiente garantii menite sa preintampine ca vinovatia unei persoane sa fie stabilita in mod determinant pe baza declaratiilor martorilor protejati sau amenintati. Unicul efect al reglementarii va fi diminuarea probatorului din cauza, determinata de reticenta unor martori din proces de a face declaratii acuzatoare fata de persoana care face obiectul cercetarii penale, de teama unor posibile repercusiuni. Astfel, reglementarea incalca principiul aflarii adevarului, "adica dreptul la un proces echitabil al partii interesate in luarea in considerare a tuturor probelor administrate care contribuie la aflarea adevarului, si principiul dreptatii, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie ca o valoare suprema a statului de drept" (a se vedea Decizia nr. 44 din 13 ianuarie 2009).
16. In ceea ce priveste art. I pct. 51, referitor la art. 125 din Codul de procedura penala, conditionarea acordarii statutului de martor amenintat de existenta de probe sau indicii temeinice ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului sau a unui membru de familie al acestuia ar fi puse in pericol creeaza un dezechilibru nejustificat intre interesele suspectului/inculpatului si cele ale martorului si ale societatii, in general. Astfel, art. 125 incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, in componentele sale referitoare la apararea ordinii publice si a sigurantei publice, prin crearea unei stari de pericol pentru o serie de valori constitutionale.
17. Art. I pct. 55 si pct. 66, referitoare la art. 138 alin. (12) si art. 153 alin. (1) din Codul de procedura penala, prin modul mecanic in care legiuitorul a inteles sa inlocuiasca sintagma "suspiciune rezonabila" cu termenul "probe" sau cu sintagma "indicii temeinice" conduce la situatii profund injuste, de natura a crea un dezechilibru nejustificat intre interesele suspectului/inculpatului si cele ale persoanei vatamate si ale societatii, in general. Astfel, se ajunge in situatia absurda in care, pentru a se putea desfasura activitatile investigative, in scopul strangerii de probe, este necesara existenta prealabila de probe si indicii temeinice privind savarsirea infractiunii, nemaifiind suficienta simpla suspiciune rezonabila. Autorii sesizarii considera ca sunt pe deplin aplicabile considerentele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2009, respectiv ca "prin eliminarea posibilitatii de probatiune, se limiteaza dreptul persoanei vatamate prin infractiune, si nu numai al acesteia, de a se apara pe cale judiciara, incalcandu-se astfel principiul dreptului la aparare consacrat prin art. 24 alin. (1) din Constitutie, ca si principiile accesului la justitie si al dreptului la un proces echitabil, prevazute de art. 21 din Legea fundamentala."
18. Cu privire la art. I pct. 56, referitor la art. 139 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, autorii sesizarii arata ca supravegherea tehnica include procedee probatorii care presupun ingerinte in dreptul la viata privata a unei persoane, drept protejat de dispozitiile art. 26 si ale art. 28 din Constitutie, insa legiuitorul, in reglementarea acestor mijloace probatorii intruzive, are obligatia de a stabili un just echilibru intre dreptul fundamental, care face obiectul limitarii impuse de masura, si valoarea sociala a carei protectie a determinat limitarea. Or, conditionarea aplicarii masurii supravegherii tehnice de existenta unor indicii temeinice, si nu doar a suspiciunii rezonabile, cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, ca in prezent, este de natura a crea un dezechilibru nejustificat intre interesele suspectului/inculpatului si cele ale persoanei vatamate si ale societatii, in general. Astfel, de cele mai multe ori, supravegherea tehnica este dispusa tocmai in vederea strangerii de probe si indicii temeinice care sa fundamenteze punerea in miscare a actiunii penale. Autorii fac trimitere la considerentele Deciziei nr. 54 din 14 ianuarie 2009.
19. In ceea ce priveste art. I pct. 57, referitor la art. 139 alin. (3) din Codul de procedura penala, din coroborarea alin. (3) si alin. (31), rezulta ca nu vor constitui mijloace de proba inregistrarile realizate de parti sau de subiectii procesuali principali, atunci cand acestea nu privesc propriile convorbiri sau comunicari si nici nu sunt realizate in locuri publice, si nici cele realizate de martori, chiar daca privesc propriile convorbiri sau comunicari, dar care nu sunt realizate in locuri publice. Potrivit legii, o fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa in conditiile prevazute de art. 184 din Codul penal. Astfel, exempli gratia, inregistrarea realizata de un martor intr-un loc neaccesibil publicului, de exemplu, domiciliul persoanei vatamate, nu va putea constitui mijloc de proba . Invocand Decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2009, autorii sustin ca prin eliminarea posibilitatii de probatiune se limiteaza dreptul persoanei vatamate prin infractiune, si nu numai al acesteia, de a se apara pe cale judiciara, incalcandu-se astfel principiul dreptului la aparare consacrat prin art. 24 alin. (1) din Constitutie, precum si principiile accesului la justitie si dreptului la un proces echitabil, prevazute de art. 21 din Legea fundamentala.
20. Art. I pct. 63, care abroga art. 1461 alin. (5) din Codul de procedura penala, incalca dreptul la integritatea fizica a persoanei, prevazut de art. 22 alin. (1) din Constitutie, precum si dreptul la un proces echitabil, procurorul nemaiputand obtine in conditii de urgenta date privitoare la tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate.
21. Art. I pct. 94, referitor la art. 209 alin. (11) din Codul de procedura penala, este lipsit de claritate, deoarece nu prevede daca, in eventualitatea lipsei oricaror documente din interiorul materialului probator inmanat odata cu ordonanta prevazuta la art. 209 alin. (10) din cod, este atrasa nulitatea ordonantei sau se considera neefectuata procedura inmanarii acesteia, cu toate consecintele legale de rigoare. Masura obligarii de catre legiuitor a inmanarii intregului material probator administrat este excesiva, deoarece implica un mare efort logistic. Or, amestecarea unor operatiuni logistice de copiere si indosariere a materialului probator, operatiuni care erau posibile si in varianta actuala a Codului de procedura penala, dar in a carui redactare nu aveau consecinte procedurale, aduce neclaritate legii penale mai ales in conditiile netratarii distincte a efectelor unor eventuale omisiuni, din cauze obiective, a inmanarii copiilor de pe materialul probator, si poate conduce la tergiversarea procesului penal.
22. Cu privire la art. I pct. 109, referitor la art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala, autorii sesizarii sustin ca sintagma "indicii temeinice" nu este definita in niciun act normativ in vigoare, fiind lipsita de claritate si de previzibilitate. Mai mult, in urma procedurii de examinare, dispozitia propusa pentru alin. (2) al art. 223 din Codul de procedura penala a fost eliminata, revenindu-se la forma in vigoare. Or, eliminarea dispozitiei prevazute la alin. (2) da nastere unei necorelari in privinta standardului de proba necesar pentru aplicarea masurii arestarii preventive, ceea ce incalca principiul securitatii juridice, in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie .

23. Art. I pct. 181, referitor la art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, contravine art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie, intrucat nulitatea actelor efectuate de un organ de urmarire superior intr-o cauza de competenta unui organ de urmarire penala inferior este nejustificata fata de principiul controlului ierarhic in baza caruia isi desfasoara activitatea procurorii, si art. 302 din Codul de procedura penala, care permite organului superior sa efectueze acte de competenta organului de urmarire penala inferior.
24. Art. I pct. 155, referitor la art. 290 alin. (11) din Codul de procedura penala, care limiteaza temporal beneficiul reducerii limitelor de pedeapsa ca urmare a depunerii unui denunt, duce la descurajarea persoanelor care au cunostinta de savarsirea unei infractiuni de a sesiza organele judiciare, fapt care incalca principiul aflarii adevarului, "adica dreptul la un proces echitabil al partii interesate in luarea in considerare a tuturor probelor administrate care contribuie la aflarea adevarului, si principiul dreptatii, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie ca o valoare suprema a statului de drept" (Decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2009). Autorii sesizarii considera ca se impune reanalizarea constitutionalitatii acestor dispozitii, care, in lumina Raportului M.C.V. [COM I2018/851] si a Avizului Comisiei de la Venetia, precum si a jurisprudentei Curtii Constitutionale care a reafirmat obligatia statului roman de a aplica M.C.V. si de a da curs recomandarilor stabilite in acest cadru, incalca art. 148 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie .
25. Art. I pct. 208, referitor la art. 328 alin. (11) din Codul de procedura penala, nu este previzibil, prin raportare la art. 328 alin. (1) din cod, solutia normativa propusa fiind deja reglementata, deci generand un paralelism legislativ care incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie .
26. In fine, cu privire la art. III, care prevede ca in toate situatiile in care Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala se refera la judecatorul de camera preliminara se va intelege ca referirea se face la instanta de judecata competenta potrivit legii, autorii sesizarii sustin ca procedeul ales de legiuitor pentru eliminarea dispozitiilor contrare noii conceptii introduse de noua lege, constand in eliminarea functiei de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata si, pe cale de consecinta, a procedurii camerei preliminare, nu respecta cerintele de claritate si previzibilitate impuse prin art. 1 alin. (5) din Constitutie . Prin modul in care a procedat, legiuitorul a omis faptul ca unele dintre aceste dispozitii nu cuprind referiri doar la judecatorul de camera preliminara, ci si la procedura camerei preliminare, referiri care vor ramane in fondul activ al legislatiei. Prin urmare, art. III din lege contravine principiului securitatii juridice, in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii, consacrat la art. 1 alin. (5) din Constitutie, prin raportare la efectele produse asupra art. 211 alin. (2), art. 214 alin. (1), art. 2151 alin. (7), art. 220 alin. (1), art. 249 alin. (1) si alin. (6), art. 2501 alin. (1) si alin. (2) si art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala.
27. In considerarea argumentelor expuse, autorii sesizarii solicita admiterea obiectiei de neconstitutionalitate si constatarea neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau.
28. In continuare, Curtea retine ca, prin Adresa nr. 650 din 10 mai 2019, Presedintele Romaniei a trimis Curtii Constitutionale sesizarea privind neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 3.759 din 10 mai 2019 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.307A/2019.
29. In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate, autorul formuleaza atat critici de neconstitutionalitate extrinseca, cat si critici de neconstitutionalitate intrinseca.
30. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, Presedintele Romaniei arata ca, in procedura de reexaminare a legii, Parlamentul a adoptat legea criticata cu incalcarea art. 147 alin. (2) din Constitutie, intrucat, pe de o parte, si-a ignorat obligatia constitutionala de a pune de acord textele din legea criticata cu decizii anterioare ale Curtii Constitutionale, aspect ce contravine dispozitiilor art. 147 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 147 alin. (1) si alin. (4) din Constitutie, iar, pe de alta parte, in procedura punerii de acord nu a realizat corelarile necesare, adoptand reglementari ce contravin principiului legalitatii, fiind astfel incalcate prevederile art. 147 alin. (2) prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constitutie .
31. In ceea ce priveste necesitatea punerii de acord a prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala cu o serie de decizii ale Curtii Constitutionale, aceasta a fost justificata de faptul ca de la data adoptarii Codului de procedura penala si pana in prezent Curtea Constitutionala a statuat ca unele dispozitii ale acestuia nu indeplinesc cerinta constitutionalitatii, astfel incat prin declararea lor ca neconstitutionale, in raport cu prevederile art. 147 alin. (1) din Legea fundamentala, "intervine obligatia Parlamentului" de a pune de acord textele din legea in vigoare cu deciziile Curtii Constitutionale. In acest sens, in procedura adoptarii legii criticate, Parlamentul a avut in vedere mai multe decizii ale instantei constitutionale (Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, Decizia nr. 21 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 90 din 28 februarie 2017, Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017 si Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017), prin raportare la care a operat modificari ale normelor procesual penale in vederea punerii lor de acord cu Legea fundamentala.
32. Intrucat prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea unora dintre aceste modificari, Parlamentul avea obligatia reexaminarii si adoptarii lor in acord cu prevederile constitutionale, neputand elimina cu totul interventia asupra acestor norme. Asadar, prin eliminarea in totalitate a completarilor art. I pct. 24, pct. 133 si pct. 246 din forma ce a facut obiectul controlului de constitutionalitate a priori efectuat prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, Parlamentul a depasit limitele stabilite prin decizia Curtii Constitutionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie . Astfel, completarea initiala adusa Codului de procedura penala prin art. I pct. 24 a fost realizata pentru punerea acestui act normativ de acord cu Decizia nr. 321 din 9 mai 2017. Potrivit acestei decizii, interventia asupra prevederilor art. 40 din Codul de procedura penala era necesara pentru introducerea recursului impotriva respingerii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale privind hotararile pronuntate de ultima instanta in ierarhia instantelor judecatoresti in materie penala. Or, eliminarea dispozitiilor introduse prin art. I pct. 24 echivaleaza cu incalcarea obligatiei Parlamentului de a pune de acord acest text cu Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, iar punerea de acord a legislatiei penale cu deciziile instantei constitutionale a reprezentat un aspect asumat public, atat pe plan intern, cat si european, si a constituit, asa cum s-a aratat anterior, una dintre ratiunile initiativei legislative. Suprimarea in integralitate a vointei legiuitorului exprimata in varianta initiala a legii echivaleaza nu numai cu o depasire a limitelor stabilite prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, dar si cu nerespectarea obligatiei constitutionale a Parlamentului de a opera, cu prilejul reexaminarii legii, acele interventii impuse cu evidenta de necesitatea conformitatii acelor dispozitii/sintagme declarate neconstitutionale cu normele Constitutiei.
33. De asemenea, completarea initiala adusa Codului de procedura penala prin art. I pct. 133 a fost realizata pentru punerea acestui act normativ de acord cu Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017. In procedura reexaminarii insa, Parlamentul nu numai ca nu a suplinit omisiunea legislativa, ci a eliminat in integralitate modificarea operata la art. 220 alin. (1) din Codul de procedura penala, ceea ce echivaleaza cu o depasire a limitelor stabilite prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018.
34. In ceea ce priveste art. I pct. 246 din legea in forma anterioara controlului de constitutionalitate, referitor la completarea art. 453 alin. (3) din Codul de procedura penala, renuntarea la interventia legislativa nu poate fi justificata prin prisma unor ratiuni de tehnica legislativa, intrucat aceasta eliminare, pe langa depasirea limitelor fixate prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, echivaleaza si cu nerespectarea obligatiei Parlamentului de a pune de acord aceasta norma cu Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, aspect ce contravine si art. 147 alin. (2) prin raportare la alin. (1) si alin. (4) ale aceluiasi articol din Constitutie .
35. In conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constitutie, Parlamentul este tinut in procedura de punere de acord a legii cu decizia Curtii Constitutionale de limitele trasate de aceasta, respectiv de modificarea, completarea ori eliminarea/abrogarea acelor norme declarate de Curtea Constitutionala in mod expres ca fiind neconstitutionale in tot sau in parte . Punerea de acord a legii cu decizia Curtii Constitutionale nu poate face abstractie de rolul si competentele Parlamentului, care poate adopta oricare dintre aceste solutii cu privire la textele declarate neconstitutionale, fara a depasi cele statuate expres prin dispozitivul deciziei Curtii Constitutionale. In acelasi timp, cu privire la normele declarate partial neconstitutionale, Parlamentul are "o marja de discretionaritate limitata", iar interventia acestuia asupra textelor respective trebuie sa fie analizata strict din perspectiva considerentelor Curtii Constitutionale. Prin urmare, punerea de acord a legii cu decizia Curtii nu poate si nu trebuie sa se rezume la un proces mimetic, formal, de simpla extragere din continutul legii in integralitate a textelor cu privire la care Curtea a constatat neconstitutionalitatea unei sintagme, intrucat eliminarea integrala a textelor doar partial declarate neconstitutionale contravine considerentelor deciziei. Presedintele Romaniei sustine asadar ca, din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 633 din 12 octombrie 2018 si a continutului legii criticate, reiese faptul ca autoritatea legiuitoare s-a comportat ca si cand nu ar fi fost in procedura punerii de acord a legii cu decizia Curtii Constitutionale, ci in procedura obisnuita/comuna de legiferare.
36. Astfel, in cazul dispozitiilor art. I pct. 5, cu privire la art. 8 alin. (2) din Codul de procedura penala, Curtea a constatat ca acestea sunt neconstitutionale in ceea ce priveste sintagma "sau procurori" din continutul tezei a doua a acestei norme, astfel ca Parlamentul avea deschisa calea reexaminarii doar in ceea ce priveste eliminarea acestei sintagme, neputand efectua modificari in privinta celorlalte dispozitii din cuprinsul art. I pct. 5 al legii care a facut obiectul sesizarii. Asadar, prin eliminarea in totalitate a completarilor de la art. I pct. 5 din forma ce a facut obiectul controlului de constitutionalitate a priori, Parlamentul a depasit limitele trasate prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, ceea ce contravine art. 147 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie . Aceeasi este concluzia si in cazul art. I pct. 6, cu referire la modificarea art. 10 alin. (2) din Codul de procedura penala, reexaminarea putand opera doar in ceea ce priveste stabilirea momentului de la care termenele de pregatire a apararii incep sa curga, si in cazul art. I pct. 39 privind modificarea art. 77 din Codul de procedura penala care stabilea ca persoana cu privire la care, din probele sau indiciile temeinice existente in cauza, rezulta ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect, referitor la care Curtea a stabilit ca sintagma "probe sau" este neconstitutionala, astfel ca se impunea eliminarea doar a acestei sintagme, iar nu a textului in integralitatea sa.
37. Mai mult, in cazul dispozitiilor art. I pct. 159 din legea in forma anterioara controlului de constitutionalitate, care avea ca obiect introducerea art. 2501 alin. (4) in Codul de procedura penala, acestea nu au facut obiectul controlului de neconstitutionalitate efectuat prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, astfel ca acestea nu puteau fi supuse procedurii de reexaminare.
38. O alta critica de neconstitutionalitate extrinseca vizeaza dispozitiile art. III din legea in forma reexaminata ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale si retransmisa la promulgare, care prevad ca in toate situatiile in care Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala se refera la judecatorul de camera preliminara se intelege ca referirea se face la instanta de judecata competenta potrivit legii. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut ca "este de datoria Parlamentului sa opereze, cu prilejul reexaminarii legii, acele interventii impuse cu evidenta nu numai de necesitatea recorelarii dispozitiilor sub aspectul normelor de tehnica legislativa, deci prin raportare la Legea nr. 24/2000, ci, in primul rand, de necesitatea conformitatii acelor dispozitii cu normele Constitutiei". Or, dispozitiile art. III din legea criticata nu pot fi considerate o simpla amendare de tehnica legislativa determinata de necesitatea indreptarii unor erori materiale ori a corelarii dispozitiilor legii criticate sub aspectul normelor de tehnica legislativa, intrucat, pe de o parte, acestea contravin normelor de tehnica legislativa, iar, pe de alta parte, au un continut nou, cu totul diferit fata de cel prevazut initial in legea supusa controlului de constitutionalitate, echivaland cu o interventie/modificare implicita directa a unor texte din Legea nr. 135/2010. Operatiunea de renuntare la o sintagma/notiune/institutie si inlocuirea intelesului acesteia cu un altul se realizeaza printr-un procedeu impropriu, generator prin el insusi de neclaritate si imprecizie, nefiind clar daca noul inteles al sintagmei "judecatorul de camera preliminara" are in vedere inlocuirea din tot cuprinsul legii a sintagmei mentionate cu cea de "instanta de judecata competenta potrivit legii". De asemenea, nu este clar daca intelesul normelor in vigoare, in care se mai regaseste sintagma "judecatorul de camera preliminara", in procesul de republicare sau chiar de aplicare a acestora, urmeaza sa fie adaptat, instanta de judecata competenta potrivit legii urmand sa fie stabilita de la caz la caz. Presedintele Romaniei mai arata ca prin modificarea expresa a mai multor norme, legiuitorul a optat pentru eliminarea sintagmei "judecatorul/judecatorului de camera preliminara", iar nu pentru inlocuirea acesteia cu sintagma "instanta de judecata competenta potrivit legii". Din aceasta perspectiva, dispozitiile art. III, desi probabil au avut drept scop realizarea unei armonii interioare a actului normativ in raport cu solutiile legislative adoptate, prin referirea la o notiune/sintagma ce nu se regaseste nicaieri in cuprinsul legii criticate si deci nu are niciun alt corespondent in continutul acesteia, genereaza in realitate un efect contrar, marcat prin neclaritatea si impredictibilitatea normelor Codului de procedura penala. Aceasta lipsa de predictibilitate face aproape inaplicabile prevederile art. IV din lege, ce vizeaza necesitatea republicarii legii, dar in egala masura si procedura nou-introdusa la art. I pct. 188 din legea criticata.
39. Dispozitiile art. III din legea in forma retransmisa la promulgare reflecta adoptarea de catre Parlament a unei legi dupa propria sa apreciere, cu un continut normativ diferit fata de forma initiala, supusa ulterior controlului instantei constitutionale. Or, cu ocazia reexaminarii unei legi in temeiul dispozitiilor art. 147 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul nu poate folosi aceasta cale pentru a introduce dispozitii noi in lege, in cazul de fata materializat prin inlocuirea in Codul de procedura penala a institutiei juridice a judecatorului de camera preliminara cu cea a instantei de judecata competente, potrivit legii. Asadar, desi corelarea tehnico-legislativa este permisa si chiar necesara pentru asigurarea calitatii legii, modalitatea concreta in care Parlamentul a ales sa o realizeze in privinta institutiei judecatorului de camera preliminara contravine atat art. 1 alin. (5), cat si art. 147 alin. (2) din Constitutie, depasind limitele reexaminarii. Acest lucru s-a datorat faptului ca, in cadrul procedurii de punere de acord a legii cu decizia Curtii Constitutionale, Camera decizionala a optat, odata cu eliminarea dispozitiilor declarate partial neconstitutionale, si pentru eliminarea acelor dispozitii care modificau intr-un mod coerent normele referitoare la procedura camerei preliminare si, implicit, a celor care faceau referire la judecatorul de camera preliminara. Acest aspect direct imputabil Camerei decizionale a condus la mentinerea in fondul normativ a unor dispozitii care in continuare faceau referire la procedura de camera preliminara, desi Senatul, in aceeasi procedura de punere de acord cu decizia Curtii, renuntand la normele neconstitutionale, optase pentru modificarea acestora in ceea ce priveste referirile la procedura de camera preliminara.
40. In fine, se mai sustine ca prin introducerea art. III in continutul legii supuse controlului de constitutionalitate, Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, a adoptat - in procedura punerii de acord a legii criticate cu Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 - o lege cu o configuratie si un continut semnificativ diferite fata de Senat, care se indeparteaza, totodata, in mod substantial atat de forma avuta in vedere de initiatori, cat si de cea avuta in vedere de Parlament, cu ocazia adoptarii initiale a legii. In cadrul procedurii de punere de acord a legii criticate cu decizia Curtii Constitutionale, cele doua Camere au avut viziuni diferite cu privire la modalitatea concreta de realizare a acestei obligatii constitutionale care, in procedura de adoptare a legii, s-au materializat in solutii legislative diferite, dintre care unele apartin/sunt adoptate exclusiv de una dintre Camere, fiind astfel incalcate prevederile art. 147 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 61 si art. 75 din Constitutie . Dispozitiile art. III au efect direct sau indirect asupra tuturor dispozitiilor din Codul de procedura penala care contin referiri la judecatorul de camera preliminara, motiv pentru care o modificare de o asemenea amploare incalca principiul bicameralismului, astfel cum a fost acesta dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.
41. In continuare, se arata ca prin amendamentele admise in Camera decizionala au fost eliminate si o serie de dispozitii din legea criticata, chiar daca acestea erau numai partial declarate neconstitutionale, iar Parlamentul avea obligatia de a elimina sau de a pune de acord cu decizia Curtii Constitutionale acele prevederi, strict in limitele trasate prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018. Astfel, prin eliminarea art. I pct. 5, 6, 11, 16, 24, 39, 40, 41, 47, 55, 76, 95, 121 si 192 din forma legii supusa controlului Curtii Constitutionale cu ocazia pronuntarii Deciziei nr. 633 din 12 octombrie 2018, Camera Deputatilor nu numai ca a adus o serie de modificari substantiale formei adoptate de Senat, dar s-a indepartat in mod substantial si de vointa initiatorului, eliminand textele adoptate in varianta initiala de Parlament si validate si de Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 stabilindu-se neconstitutionalitatea textelor doar partial, in privinta anumitor sintagme, fraze sau teze. De asemenea, modificarile realizate de Camera decizionala au condus si la o configuratie diferita a formei legii adoptate de Parlament. Daca legea adoptata de Senat cuprindea 4 articole, primul avand un numar de 245 de puncte de modificare si completare a Codului de procedura penala, legea adoptata de Camera Deputatilor cuprinde un numar de 4 articole, primul avand un numar de doar 219 puncte de modificare si completare a Codului de procedura penala.
42. Asadar, prin amendamentele admise de Camera Deputatilor in procedura reexaminarii legii in baza art. 147 alin. (2) din Constitutie, eliminarea articolelor mentionate conduce la nesocotirea scopului initial al legii, in sensul de vointa politica a autorilor acesteia, si reprezinta in acelasi timp modificari substantiale de continut juridic fata de forma adoptata de Senat, fiind incalcat principiul bicameralismului prevazut de art. 61 si de art. 75 din Constitutie, astfel cum a fost acesta dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.
43. In considerarea argumentelor expuse, Presedintele Romaniei solicita admiterea sesizarii de neconstitutionalitate si constatarea neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau.
44. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
45. Presedintele Senatului a transmis, cu Adresa nr. I 1.175 din 8 mai 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 3625 din 8 mai 2019, punctul sau de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate care face obiectul Dosarului nr. 1.135A/2019.
46. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca se arata ca din analiza celor doua forme ale legii criticate nu rezulta ca intre forma finala a legii criticate (adoptata de Camera Deputatilor) si cea adoptata de prima Camera sesizata (Senatul) ar exista diferente substantiale. Oricum, compararea celor doua forme legislative ale aceleiasi legi este, in esenta sa, subiectiva. In aceasta analiza comparativa este necesar sa se tina seama si de un element real: daca amendamentele, textele aprobate in prima lectura legislativa de catre Camera de reflectie nu isi aveau locul in economia actului normativ complex - asa cum este si Codul de procedura penala - reprezinta datoria Camerei decizionale sa le elimine sau sa le modifice, chiar cu riscul producerii unei configuratii normative distincte intre cele doua forme ale legii, dar care nu afecteaza fondul reglementarii legislative.
47. Cu privire la critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit carora raportul intocmit de catre comisia de specialitate sesizata in fond se difuzeaza deputatilor cu cel putin 5 zile inainte de data stabilita pentru dezbatere, presedintele Senatului arata ca, in practica parlamentara, sunt situatii cand un proiect de lege este inscris in ordinea de zi a plenului si supus dezbaterii acestuia chiar in ziua depunerii raportului intocmit de comisia parlamentara sesizata in fond . Argumentele aduse de deputatii semnatari ai obiectiei de neconstitutionalitate au logica procedurala, dar, dintr-o eroare inexplicabila, se refera la o alta lege (Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie), si nu la legea supusa controlului de constitutionalitate. Din sesizarea depusa la Curtea Constitutionala nu rezulta ca legea criticata ar fi fost dezbatuta si adoptata cu incalcarea art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor.
48. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la neintocmirea de catre initiatorii propunerii legislative a studiilor de impact in legatura cu modificarile propuse pentru Codul de procedura penala, presedintele Senatului apreciaza ca este lipsita de fundament. Normele de tehnica legislativa nu au relevanta constitutionala prin ele insele, ci numai in masura in care incalcarea lor afecteaza constitutionalitatea procesului legislativ. Este adevarat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a infirmat constitutionalitatea unor prevederi legale care au fost dezbatute cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 24/2000, care impun Camerelor legislative sa adopte un proiect de lege sau o propunere legislativa cu un continut normativ clar si previzibil pentru orice destinatar al sau. Cum legea criticata are ca obiect de reglementare, in principal, punerea de acord a unor prevederi ale Codului de procedura penala, declarate anterior ca fiind neconstitutionale, cu prevederile legii fundamentale, precum si cu unele directive ale Uniunii Europene, nu se mai pune problema unor studii de impact.
49. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, presedintele Senatului sustine ca acestea nu sunt obiectii care vizeaza in mod direct incalcarea unor dispozitii cuprinse in Constitutie, ci optiuni legislative ale semnatarilor sesizarii, aflate in concurenta cu cele adoptate de Parlament. Modificarile si completarile aduse Codului de procedura penala prin legea criticata sunt masuri de politica penala adoptate de forul legislativ prin prisma unor decizii ale Curtii Constitutionale si pentru punerea de acord a unor texte din legislatia procedurala penala cu directive ale Uniunii Europene. Prin criticile aduse legii aflate pe rolul Curtii Constitutionale, autorii obiectiei de neconstitutionalitate isi exprima dezacordul cu solutiile legislative preconizate de aceasta si propun, indirect, propriile optiuni de politica penala.
50. Fata de cele aratate, presedintele Senatului solicita Curtii Constitutionale sa constate ca obiectiile de neconstitutionalitate sunt lipsite de temei si sa le respinga ca atare.
51. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis, cu Adresa nr. 2/3.942 din 9 mai 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 3.668 din 9 mai 2019, punctul sau de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curtii nr. 1.135A/2019.
52. Cu titlu preliminar, se arata ca modificarile ce fac obiectul sesizarii de neconstitutionalitate se raporteaza doar la texte declarate constitutionale prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, precum si la textele care, adoptate la data de 18 iunie 2018, nu au fost contestate in termenele obligatorii prevazute de lege, astfel incat acestea nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate, asa cum reiese si din jurisprudenta Curtii Constitutionale.
53. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca afirmatiile autorilor sesizarii referitoare la pretinsa incalcare a principiului bicameralismului sunt nefondate, intrucat nu sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii esentiale statuate de Curtea Constitutionala, respectiv: existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului si existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului. Asadar, nu se poate sustine incalcarea principiului bicameralismului, atat timp cat legea supusa controlului a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 61 alin. (2) si ale art. 75 din Constitutie .
54. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate ce vizeaza nerespectarea termenului regulamentar referitor la difuzarea raportului intocmit de comisia parlamentara cu cel putin 5 zile inainte de data stabilita pentru dezbaterea propunerii legislative in plenul Camerei Deputatilor, legea fiind avizata de comisia speciala, prin raportul din data de 24 aprilie 2019, si, in aceeasi zi, dezbatuta si aprobata in sedinta Camerei Deputatilor, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, a constatat ca legea criticata nu incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, sub aspectul principiului legalitatii; in acest sens, Curtea a facut trimitere la considerentele Deciziei nr. 250 din 19 aprilie 2018, in care a constatat ca "aceasta constituie o problema de aplicare a regulamentelor celor doua Camere" si nu este de competenta sa sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in cadrul procesului legislativ. Contrar elementelor prezentate in continutul sesizarii de neconstitutionalitate, presedintele Camerei Deputatilor evidentiaza faptul ca, atat in cadrul sedintei comisiei speciale, cat si a plenului Camerei Deputatilor, au fost organizate dezbateri generale si dezbateri pe articole, in cadrul carora reprezentantii grupurilor parlamentare au avut posibilitatea expunerii punctelor de vedere cu privire la procedura reexaminarii legii. Mai mult, in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, ci dispozitiile alin. (3), care prevad expres ca: "La propunerea motivata a Biroului permanent sau a unui lider de grup parlamentar, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, in unanimitate, poate aproba inscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, care se vor supune dezbaterii si adoptarii, in ziua sedintei de plen a Camerei Deputatilor".
55. In ceea ce priveste incalcarea art. 1 alin. (3) si alin. (5) din Constitutie, prin raportare la normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, ca urmare a neintocmirii studiului de impact, prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, Curtea a constatat ca art. 30 din Legea nr. 24/2000, potrivit caruia studiile de impact sunt obligatorii in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebite, "nu are valoare constitutionala si nu poate constitui norma de referinta in cadrul controlului de constitutionalitate. Prin urmare, Curtea retine ca nemultumirile autorilor obiectiei de neconstitutionalitate nu se pot converti intr-o veritabila critica de neconstitutionalitate raportata la art. 1 alin. (5) din Constitutie, mentinandu-se la nivelul unor observatii cu privire la modul de derulare a procedurii parlamentare de adoptare a legilor."
56. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, presedintele Camerei Deputatilor arata ca modificarea art. 8 alin. (2) din Codul de procedura penala a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, astfel ca in noul continut al legii se regasesc doar acele texte care au fost declarate constitutionale sau care nu au fost supuse controlului de constitutionalitate in termenele prevazute de lege.
57. Cu privire la modificarea art. 47 alin. (1) din cod este greu de inteles de ce nu trebuie acceptata necompetenta unui parchet sau a unei instante inferioare sau superioare in solutionarea unei cauze, in conditiile in care, prin lege, se prevede in mod expres aceasta competenta . Sunt invocate considerentele retinute de Curte in Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 359-361.
58. Dispozitiile alin. (2) al art. 91 din Codul de procedura penala, introduse prin legea supusa controlului, nu sunt identice cu textul in vigoare, intrucat introduc conditia nemotivarii. De altfel, alin. (2) al art. 91 a fost adoptat la data de 18 iunie 2018 si nu a fost supus controlului de constitutionalitate prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, astfel incat sesizarea cu un atare obiect este inadmisibila.
59. In mod similar, introducerea alin. (21) al art. 91 s-a realizat prin legea adoptata la data de 18 iunie 2018 si nu a fost supusa controlului de constitutionalitate in termenele prevazute de lege, astfel incat si aceasta critica urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
60. In ceea ce priveste modificarile intervenite la art. 110 din Codul de procedura penala, intrucat alin. (5) si alin. (11) ale acestui articol au fost constatate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, in procedura legislativa au fost eliminate ambele modificari, textul alin. (5) revenind la forma aflata in prezent in vigoare. Alin. (6) se refera la situatia generala, fara a diferentia stadiul cauzei, respectiv urmarire penala sau instanta, tocmai pentru a asigura o procedura constanta.
61. Cu privire la art. 116 alin. (21) din Codul de procedura penala, forma modificata initial a fost considerata neconstitutionala, astfel incat aceasta a fost eliminata, alin. (22)-(24) fiind renumerotate, iar alin. (22) devenind (21). Continutul acestui alineat nu a fost contestat la Curte dupa adoptarea sa din data de 18 iunie 2018, astfel incat obiectia urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
62. Critica de neconstitutionalitate care vizeaza modificarea art. 125 din Codul de procedura penala nu este motivata, iar prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 483 si 484, Curtea a statuat asupra constitutionalitatii acestor texte, prin urmare reformularea ei in prezenta sesizare urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
63. Modificarea art. 138 alin. (12) din Codul de procedura penala este considerata neconstitutionala, intrucat este iminenta crearea unui dezechilibru nejustificat intre interesele partilor din proces. Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 487-491, a analizat aceleasi motive de neconstitutionalitate, statuand ca dispozitiile sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate, astfel ca sesizarea cu acest obiect este inadmisibila.
64. De asemenea, modificarea art. 139 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala a facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 494-499, Curtea stabilind conformitatea sa cu norma constitutionala. Prin urmare, si aceasta obiectie urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
65. In mod similar, modificarea dispozitiilor art. 139 alin. (3) din Codul de procedura penala a fost supusa controlului de constitutionalitate, Curtea constatand netemeinicia criticilor formulate, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 502-506, astfel ca reiterarea acestora urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
66. Cu privire la abrogarea alin. (5) al art. 1461 din Codul de procedura penala, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 553 si 554, pentru aceleasi motive si aceleasi temeiuri precum cele invocate in prezenta cauza, Curtea a statuat ca norma abrogatoare este constitutionala, imprejurare ce determina inadmisibilitatea sesizarii cu acest text de lege.
67. Inadmisibila este si critica privind modificarea art. 153 alin. (1) din Codul de procedura penala, intrucat coincide cu cea respinsa de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 571-573.
68. Pentru aceleasi argumente se propune si respingerea criticilor referitoare la modificarea art. 209 alin. (11) din Codul de procedura penala, Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 654-657, fiind lamuritoare.
69. Cu privire la modificarea art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala, aceasta a fost adoptata de Parlament la data de 18 iunie 2018 si nu a fost contestata in termenul legal, astfel incat critica urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
70. Critica de neconstitutionalitate privind modificarea art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala este intocmai cu cea solutionata de Curte prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 748-758, astfel ca reiterarea acesteia urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
71. Modificarea art. 290 din Codul de procedura penala, prin introducerea alin. (11), a fost constatata ca fiind constitutionala prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragrafele 777, 779-781, Curtea analizand aceleasi critici de neconstitutionalitate pe care le-a respins in integralitate. Prin urmare, si aceasta obiectie urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
72. Cu privire la completarea art. 328 din Codul de procedura penala cu un nou alineat, alin. (11), se arata ca aceasta s-a realizat prin legea adoptata la data de 18 mai 2018 si nu a facut obiectul sesizarii de neconstitutionalitate in termenul legal, astfel incat critica urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
73. Referitor la motivele de neconstitutionalitate ale art. III din legea supusa controlului, care priveste eliminarea procedurii de camera preliminara, se sustine ca "modificarile la fiecare text vor fi facute in situatia in care Legea va fi republicata in raport cu toate modificarile intervenite de la data adoptarii, din anul 2009, pana in prezent". In plus, "nemodificarea nu reprezinta un element de neconstitutionalitate, norma de interpretare prevazuta la art. III aplicandu-se tuturor textelor cu incidenta, desfiintarea unei institutii penale reprezentand o optiune de politica penala, iar textele sunt supuse verificarilor judecatorilor cu pregatire de specialitate".
74. Prin urmare, dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara sunt constitutionale prin raportare la prevederile constitutionale invocate, astfel ca presedintele Camerei Deputatilor solicita respingerea sa.
75. Presedintele Senatului a transmis, cu Adresa nr. I 1.346 din 20 mai 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.057 din 20 mai 2019, punctul sau de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate care face obiectul Dosarului nr. 1.307A/2019.
76. Arata ca initiatorii legii criticate au avut in vedere modificarea si completarea unor prevederi cuprinse in Codul de procedura penala, carora anterior li s-a infirmat constitutionalitatea prin mai multe decizii pronuntate de Curtea Constitutionala, precum si cerinta transpunerii in legislatia procesual penala a doua directive europene in materie. Legea astfel adoptata de Parlament la 18 mai 2018 a fost supusa controlului de constitutionalitate inainte de promulgare, iar Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, prin care a constatat unele vicii de neconstitutionalitate ale acesteia. In conformitate cu aceasta decizie a instantei constitutionale, Parlamentul a dezbatut legea criticata in procedura de reexaminare, pentru a pune de acord dispozitiile declarate ca fiind neconstitutionale cu prevederile constitutionale incalcate.
77. Presedintele Senatului subliniaza ca dispozitiile constitutionale nu impun Parlamentului modul in care acesta alege solutiile normative prin care intelege sa puna de acord dispozitii legale declarate neconstitutionale cu deciziile Curtii Constitutionale. Dimpotriva, in virtutea autonomiei sale constitutionale, Parlamentul are dreptul de a stabili regulile procedurale pentru derularea procesului legislativ, nicio autoritate publica neavand dreptul sa se interfereze in realizarea acestei atributii .
78. Obiectiile de neconstitutionalitate formulate de Presedintele Romaniei au caracter de oportunitate legislativa, astfel ca invocarea incalcarii de catre forul legislativ in procedura de reexaminare a unor prevederi ale Constitutiei si a unor decizii ale Curtii Constitutionale nu este altceva decat o nesocotire grava a principiului constitutional al cooperarii institutionale loiale intre autoritatile publice .
79. In conditiile in care nici Constitutia, nici jurisprudenta Curtii Constitutionale nu impun Parlamentului un anumit model legislativ de realizare a procedurii de reexaminare in temeiul art. 147 alin. (2) din Legea fundamentala, forul legislativ fiind suveran in ceea ce priveste alegerea solutiilor normative de punere de acord a prevederilor legale neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, ramane ca instanta constitutionala sa analizeze in ce masura Presedintele Romaniei are dreptul sa impuna un model propriu, demers din care ar rezulta ca isi aroga un rol activ in procesul de legiferare, in pofida principiului separatiei si echilibrului intre puterile statului si al cooperarii lor loiale in spiritul Constitutiei. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca, acestea reprezinta, de fapt, suportul unor masuri prin care Presedintele Romaniei urmareste sa franeze procesul legislativ in materie penala promovat de Parlament.
80. In concluzie, criticile de neconstitutionalitate aduse legii criticate nu sunt obiectii care vizeaza in mod direct incalcarea unor dispozitii cuprinse in Constitutie, ci optiuni legislative ale autorului sesizarii, aflate in concurenta cu cele adoptate de Parlament. Modificarile si completarile aduse Codului de procedura penala prin legea criticata sunt masuri de politica penala adoptate de forul legislativ prin prisma unor decizii ale Curtii Constitutionale si pentru punerea de acord a unor texte din legislatia penala cu directive ale Uniunii Europene. Desi competenta legislativa a Parlamentului, inclusiv in ceea ce priveste procedura speciala de reexaminare a legii, este legata de constatarile si considerentele avute in vedere de Curtea Constitutionala, forul reprezentativ detine o putere de decizie suverana, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala care prevede ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
81. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis, cu Adresa nr. 2/4.213 din 21 mai 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.104 din 21 mai 2019, punctul sau de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curtii nr. 1.307A/2019.
82. Apreciaza ca afirmatiile autorului sesizarii cu privire la pretinsa incalcare a principiului bicameralismului sunt nefondate intrucat nu sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii esentiale statuate de Curtea Constitutionala, respectiv: existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului si existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.
83. Sustinerea conform careia Camera decizionala, respectiv Camera Deputatilor, a incalcat principiul bicameralismului prin eliminarea unor texte adoptate de Senat in calitate de prima Camera sesizata dovedeste ca, in realitate, textele au fost dezbatute in ambele Camere, astfel incat s-a respectat principiul bicameralismului chiar daca forma adoptata de o Camera nu este identica cu a celeilalte. Textele adoptate prin legea supusa controlului de constitutionalitate se raporteaza doar la texte declarate constitutionale prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, precum si la textele care, adoptate la data de 18 iunie 2018, nu au fost contestate in termenele obligatorii prevazute de lege, astfel incat acestea nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate, asa cum reiese si din jurisprudenta Curtii Constitutionale. Toate celelalte texte care fusesera declarate integral sau partial neconstitutionale vor fi analizate ulterior, intr-o alta etapa procedurala.
84. Presedintele Camerei Deputatilor mentioneaza ca modificarile anterioare pronuntarii deciziei mentionate, desi au fost contestate, nu au fost insotite de vreun amendament formulat de catre membrii comisiei si nici cu prilejul dezbaterilor in cele doua plenuri ale Camerelor Parlamentului. Dupa pronuntarea Deciziei nr. 633 din 12 octombrie 2018, au fost formulate amendamente de eliminare a modificarilor constatate neconstitutionale, care au fost preluate si de catre membrii celorlalte grupuri parlamentare prezente la dezbateri, votandu-se, in unanimitate, amendamentele de eliminare. Indiferent de punctul de vedere al Presedintelui Romaniei, cu privire la adoptarea unor articole de lege sau a unor legi, numai parlamentarii au dreptul sa se pronunte, astfel incat pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 147 din Constitutie nu subzista, pentru ca in procedura de reexaminare toti membrii comisiei au analizat, dezbatut si acceptat o anume solutie.
85. Cu privire la modificarile aduse art. 453 alin. (3) din Codul de procedura penala, dupa pronuntarea Deciziei nr. 633 din 12 octombrie 2018, aceasta norma a fost eliminata, avandu-se in vedere celelalte dispozitii din intregul art. 453, in vederea corelarii cu modificarile intervenite ca urmare a deciziei de neconstitutionalitate si pentru a se evita o contradictie imposibil de pus in practica prin eliminarea unor litere si nemodificarea unor alineate. Cu toate ca Parlamentul a eliminat o modificare ce nu a facut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragraful 240, a statuat ca Parlamentul poate modifica si alte prevederi legale in procedura reexaminarii in vederea corelarii sau daca se afla in stransa legatura cu texte neconstitutionale si, prin urmare, nu se poate sustine ca au fost depasite limitele stabilite prin decizia Curtii. De retinut ca, nici in aceasta situatie, in procedura de reexaminare, la propunerea de eliminare nu s-au depus amendamente, astfel incat, dupa votul din comisie si din cele doua plenuri, forma finala a fost de eliminare, retinandu-se astfel respectarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) si ale art. 69 din Constitutie .
86. In consecinta, nu au fost incalcate dispozitiile art. 147 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 147 alin. (1) si alin. (4) din Constitutie in procesul de adoptare a legii supuse controlului de constitutionalitate, iar sesizarea este inadmisibila astfel cum reiese din interpretarea textelor constitutionale si din jurisprudenta Curtii Constitutionale.
87. Cu privire la prerogativa Parlamentului de a reexamina legea pentru punerea de acord a prevederilor neconstitutionale cu decizia Curtii Constitutionale, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii anumitor texte legale, prin Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, Curtea Constitutionala a statuat ca "Parlamentul poate modifica si alte prevederi legale numai daca acestea se gasesc intr-o legatura indisolubila cu dispozitiile declarate ca fiind neconstitutionale, pentru a asigura caracterul unitar al reglementarii, si, in masura in care se impune, va recorela celelalte dispozitii ale legii ca operatiune de tehnica legislativa". Cu privire la eliminarea unor interventii legislative, stabilita de catre Parlament, in procedura reexaminarii, ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale, presedintele Camerei Deputatilor precizeaza ca prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie stabilesc ca "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii". Astfel, competenta de legiferare a ac