LEGEA 112/2006. Guvernul a modificat şi completatat legea privind azilul din Rom�nia

Guvernul a adoptat o Ordonanţă de urgenţă care modifică şi completează Legea nr. 112/2006 privind azilul din Rom�nia, astfel �nc�t să se asigure un acces efectiv şi direct la instanţa de judecată pentru solicitantul căruia i-a fost respins accesul la procedura de azil rom�nă şi pentru care s-a dispus transferul �ntr-un alt stat membru al Uniunii Europene, responsabil cu analizarea cererii sale de azil .

Termenul legal de depunere a pl�ngerii �mpotriva unei astfel de hotăr�ri este de două zile de la comunicare . Prin această modificare este �ndeplinită cerinţa privind precizia textului legal, astfel că momentul de la care va curge termenul de contestare a hotăr�rii �n cauză va coincide cu momentul luării la cunoştinţă despre aceasta.
�n reglementarea anterioară, declarată neconstituţională, termenul de depunere a pl�ngerii �ncepea să curgă de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima reşedinţă declarată.
Mai mult, au fost impuse şi garanţii suplimentare pentru ca solicitantul de azil să aibă acces la instanţă, astfel că efectuarea transferului �n statul membru responsabil este suspendată p�nă la expirarea termenului legal de depunere a pl�ngerii.
Pl�ngerea se depune personal sau prin reprezentant şi este de competenţa judecătoriei �n a cărei rază teritorială se află structura competentă a Oficiului Rom�n pentru Imigrări care a emis hotăr�rea.
Instanţa de judecată soluţionează pl�ngerea �n termen de 5 zile şi pronunţă o hotăr�re motivată, definitivă şi irevocabilă. �n cazul �n care instanţa admite pl�ngerea solicitantului de azil şi dispune acordarea accesului la procedura de azil naţională dar solicitantul de azil a fost deja transferat �n statul membru responsabil, Oficiul pentru Imigrări va �ntreprinde demersurile necesare pentru readmiterea solicitantului pe teritoriul ţării.

Background:
La nivel comunitar s-a urmărit crearea unui sistem comun de azil, au fost stabilite standarde comune pentru toate statele membre, �n ceea ce priveşte nevoia de protecţie internaţională, astfel �nc�t să nu existe diferenţe de substanţă �n evaluarea unei cereri de azil �ntre statele Uniunii Europene.
Stabilirea competenţei analizării cererii de azil depuse de un cetăţean al unui stat terţ �ntr-un stat membru nu se realizează �n mod unilateral, de către un stat membru, ci implică ambele state membre, cel �n care se află solicitantul de azil şi acela care este competent �n ceea ce priveşte analizarea cererii de azil, potrivit criteriilor stabilite �n cadrul reglementărilor comunitare.