Tratatul de la Lisabona - noul rol si responsabilitatile Parlamentului si functionarea institutiilor europene

Parlamentul European a votat doua rapoarte care analizeaza aspectele legate de noile competente ale acestei institutii, ce vor decurge din implementarea Tratatului de la Lisabona, precum si implicatiile juridice si schimbarile de natura institutionala ale tratatului, in cazul in care acesta va intra in vigoare.

Raportul elaborat de Jo Leinen (PSE, Germania) prezinta detalii legate de noile competente ale Parlamentului European ce vor decurge din implementarea Tratatului de la Lisabona.

Carta drepturilor fundamentale
In primul rand, deputatii saluta obligativitatea juridica pe care Tratatul o confera Cartei drepturilor fundamentale si recunoasterea pentru toti cetatenii si rezidentii UE a drepturilor, libertatilor si principiilor pe care le proclama si subliniaza ca Parlamentul se va angaja sa asigure respectarea deplina a Cartei.

Extinderea procedurii de codecizie (procedura legislativa ordinara)
Totodata se saluta faptul ca cele mai multe decizii in domeniul politicii agricole comune (PAC), al justitiei civile, azilului, imigrarii si vizelor, precum si cooperarea juridica si politieneasca in cazuri penale, vor fi tratate conform procedurii legislative ordinare, punand astfel Parlamentul European pe picior de egalitate cu Consiliul in ceea ce priveste legiferarea.

Extinderea sferei de actiune externa a Uniunii, in conformitate cu Tratatul de la Lisabona, inclusiv stipularea unor noi temeiuri juridice si instrumente din domeniul politicii externe (actiunile externe si Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC)/Politica de Securitate si de Aparare Comuna (PSAC), necesita crearea unui nou echilibru interinstitutional care sa garanteze exercitarea unui control democratic corespunzator de catre Parlamentul European .

Noi drepturi de initiativa
Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va avea dreptul de a initia amendamente la Tratate, deputatii subliniind ca PE "va uza de dreptul sau de a prezenta noi idei privind viitorul Europei, atunci cand noile provocari vor face necesar acest lucru." In plus, Parlamentul va avea drept de initiativa in privinta propunerilor legate de propria sa structura.

Clauza de retragere
In raportul Leinen se ia act de introducerea unei �clauze de retragere� pentru statele membre (articolul 50 din TUE) si se subliniaza ca acordul care stabileste mecanismele privind retragerea unui stat membru din Uniunea Europeana nu poate fi incheiat fara consimtamantul Parlamentului.

Propunerile incluse in raportul Leinen
Deputatii europeni solicita celorlalte institutii sa inceapa negocierile pentru un acord interinstitutional care sa cuprinda:

* principalele obiective care trebuie realizate de Uniunea Europeana dupa 2009, de exemplu sub forma unui acord cadru intre cele trei institutii politice asupra unui program cadru pentru mandatul Parlamentului si Comisiei care incepe in 2009; 5 77
* masurile de punere in aplicare care trebuie adoptate pentru ca Tratatul sa fie un succes pentru institutii si pentru cetatenii Uniunii;
* solicita actualizarea acordului interinstitutional dintre Parlament si Consiliu care defineste relatiile de lucru ale acestora in domeniul politicii externe, inclusiv schimburile de informatii confidentiale.


Raportul Parlamentului European a fost adoptat cu 441 voturi pentru, 77 impotriva si 18 abtineri.

Raportul elaborat de Jean-Luc Dehaene (PPE-DE, Belgia) trece in revista implicatiile juridice si schimbarile de natura institutionala ale Tratatului de la Lisabona, in cazul in care acesta va intra in vigoare.

Daca noul tratat va intra in vigoare anul acesta, Parlamentul European doreste sa abordeze in mod corespunzator problemele legate de noul cadru institutional . Printre subiectele in atentia Parlamentului se afla procedura de desemnare a presedintelui Comisie Europene, compozitia noului parlament si reprezentarea Uniunii Europene in domeniul politicii externe.

Desemnarea noii Comisii
In temeiul Tratatului de la Lisabona, Consiliul trebuie sa �ia in considerare alegerile pentru Parlamentul European si, inainte de desemnarea candidatului, sa organizeze �consultarile corespunzatoare.�

In cazul in care Consiliul incepe procedura de desemnare a presedintelui noii Comisii imediat dupa alegerile din iunie 2009, acesta ar trebui sa tina cont in mod corespunzator de intervalul de timp necesar pentru a permite incheierea informala a procedurii de consultare politice cu noii reprezentanti alesi ai grupurilor politice, dupa cum prevede Tratatul de la Lisabona. In aceste conditii, s-ar respecta esenta noilor sale prerogative, iar Parlamentul European ar putea demara aprobarea numirii Presedintelui Comisiei.

In raport se subliniaza ca, in orice caz, procedura de numire a noului colegiu ar trebui lansata numai dupa ce este cunoscut rezultatul celui de al doilea referendum din Irlanda. Membrii Parlamentului European considera ca in cadrul numirii pentru cele mai importante posturi politice ale Uniunii Europene, statele membre si familiile politice europene ar trebui sa ia in considerare nu doar criteriile echilibrului geografic si demografic, ci si criterii bazate pe echilibrul politic si de gen.

Compozitia Parlamentului European
Pentru implementarea masurilor tranzitorii privind componenta Parlamentului European (decizia Consiliului European din decembrie 2008) va fi necesara o modificare a legislatiei nationale. Parlamentul European invita statele membre (Romania nu este vizata deoarece numarul deputatilor europeni din Romania ramane constant atat in baza Tratatului de la Nisa, cat si a Tratatului de la Lisabona) sa adopte toate prevederile necesare in legislatia interna pentru a permite alegerea anticipata in iunie 2009 a 18 deputati europeni suplimentari, astfel incat acestia sa poata avea statutul de observatori incepand cu data la care intra in vigoare Tratatul de la Lisabona.

Deputatii suplimentari vor deveni membrii deplini simultan, la o data convenita, imediat ce procedurile de ratificare a modificarii legislatiei primare vor fi incheiate. In raport se reaminteste Consiliului ca Parlamentul European urmeaza sa castige drepturi importante de initiativa si de emitere a unui aviz conform Tratatului de la Lisabona (articolul 14 alineatul (2) in privinta componentei sale, drepturi pe care intentioneaza sa le exercite pe deplin.

Reprezentarea Uniunii pe scena internationala
Daca noul tratat va intra vigoare, UE va dispune de doua posturi importante in domeniul politicii externe si anume cel pentru Presedintele Consiliului European si Inaltul Reprezentant pentru politica externa care va exercita si functia de vice-presedinte al Comisiei Europene.

Pentru a asigura ca acest sistem complex, menit sa imbunatateasca coerenta politica a Uniunii, nu influenteaza negativ eficienta, in raportul Dehaene se propune ca Presedintele Consiliului European sa reprezinta Uniunea la nivelul sefilor de stat si de guvern in chestiunile referitoare la PESC, dar nu are competenta de a desfasura negocierile politice in numele Uniunii, aceasta sarcina apartinand Vicepresedintelui Comisiei (Inaltului Reprezentant). De asemenea, acestuia/acesteia i se poate solicita sa indeplineasca un rol specific de reprezentare a Consiliului European la anumite evenimente internationale.

Potrivit deputatilor europeni, nu va mai fi de dorit ca Presedintelui Consiliului Afaceri Generale (mai ales prim-ministrul statului membru care asigura presedintia) sau presedintelui unei formatiuni sectoriale specifice a Consiliului sa li se ceara sa exercite functia de reprezentare externa a Uniunii.

Componenta Consiliilor Afaceri Generale si Afaceri Externe
Diferentierea intre rolurile Consiliului Afaceri Generale si ale Consiliului Afaceri Externe prevazute de Tratatul de la Lisabona implica o componenta diferita a acestor doua formatiuni ale Consiliului, in special deoarece extinderea conceptului de relatii externe ale Uniunii, astfel cum este definit in tratatele modificate de Tratatul de la Lisabona, va face din ce in ce mai dificil cumulul de mandate in cadrul celor doua formatiuni ale Consiliului. Prin urmare, este de dorit ca ministrii de afaceri externe sa se concentreze in primul rand asupra activitatilor Consiliului Afaceri Externe.

In acest sens, se considera ca ar putea fi necesar ca primul ministru / seful de stat al statului membru care preia Presedintia Consiliului sa prezideze personal si sa asigure buna functionare a Consiliului Afaceri Generale, in calitate de organ responsabil de coordonarea diferitelor formatiuni ale Consiliului, de arbitrajul privind prioritatile si de solutionarea conflictelor pentru care, in prezent, Consiliul European este sesizat prea frecvent.

Raportul Parlamentului European a fost adoptat cu 363 voturi pentru, 93 impotriva si 19 abtineri.