Tribunalul Uniunii Europene a respins actiunea prin care Arcelor contesta validitatea directivei de instituire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera

Actiunea in anulare este respinsa ca inadmisibila, iar cererea de despagubiri este respinsa ca neintemeiata
Directiva de instituire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in cadrul Comunitatii a fost adoptata pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, in special a CO2.

Aceasta se bazeaza pe obligatiile care incumba Comunitatii in temeiul Conventiei-cadru a Organizatiei Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice si al Protocolului de la Kyoto.

Directiva prevede ca, in cadrul sistemului de comercializare a cotelor, operatorii instalatiilor enumerate in anexa trebuie sa detina pentru emisiile de gaze cu efect de sera cote alocate in conformitate cu planurile nationale de alocare. Daca un operator reuseste sa reduca emisiile, cotele excedentare pot fi vandute altor operatori . In sens invers, operatorul unei instalatii cu emisii excesive poate cumpara cotele necesare de la un operator care dispune de cote excedentare. Anexa la directiva enumera tipurile de instalatii carora li se aplica directiva, inclusiv anumite instalatii de ardere destinate producerii de energie si producerii si prelucrarii metalelor feroase, precum instalatiile pentru producerea fontei sau a otelului.

Arcelor, care, de la data fuzionarii sale cu Mittal in anul 2006, a devenit primul producator de otel la nivel mondial, a formulat o actiune la Tribunal prin care solicita, pe de o parte, anularea anumitor articole din directiva si, pe de alta parte, repararea prejudiciilor suferite ca urmare a adoptarii directivei. Arcelor sustine ca aplicarea acestor dispozitii unor instalatii de producere a fontei brute sau a otelului incalca mai multe principii de drept comunitar, in special dreptul de proprietate, libertatea de desfasurare a unei activitati economice, principiul proportionalitatii, principiul egalitatii de tratament, libertatea de stabilire si principiul protectiei juridice.

Prin hotararea pronuntata Tribunalul respinge actiunea in anulare ca inadmisibila.
In aceasta privinta, Tribunalul aminteste ca o persoana juridica, cum este o societate comerciala, poate formula o actiune impotriva actelor comunitare care o privesc in mod direct si individual . Cu toate acestea, Tribunalul constata ca directiva nu priveste Arcelor nici in mod direct si nici in mod individual . Astfel, directiva se aplica in mod general si abstract tuturor operatorilor mentionati in anexa, inclusiv celor din sectorul producerii de fonta sau de otel, nefiind susceptibila sa diferentieze situatia de fapt si de drept in care se gaseste Arcelor in raport cu ceilalti operatori .
In continuare, Tribunalul respinge de asemenea si cererea de despagubiri formulata de Arcelor. In aceasta privinta, Tribunalul considera ca Arcelor nu a demonstrat ca, prin adoptarea directivei, legiuitorul comunitar a incalcat dreptul de proprietate, libertatea de a desfasura o activitate economica, principiul proportionalitatii, principiul egalitatii de tratament, libertatea de stabilire sau principiul securitatii juridice intr-un mod suficient de grav incat sa angajeze raspunderea extracontractuala a Comunitatii.
In special, Tribunalul aminteste ca a fost deja constatat de catre Curtea de Justitie ca directiva nu incalca principiul egalitatii de tratament, diferenta de tratament aparuta ca urmare a excluderii sectoarelor chimiei si metalelor neferoase din domeniul de aplicare al directivei fiind justificata pe baza unor criterii obiective.
In plus, Tribunalul considera ca imprejurarea ca directiva nu garanteaza operatorilor posibilitatea de a transfera cotele alocate catre o alta instalatie mai rentabila situata intr-un alt stat membru nu incalca principiul libertatii de stabilire. Directiva lasa statelor membre o marja de apreciere suficient de larga pentru a le permite sa o aplice intr-un mod conform cu libertatea de stabilire. In aceste conditii, chiar daca legislatiile nationale, neprevazand posibilitatea de transfer in mod liber al cotelor intre instalatiile cu sediul in diferite state membre, nu sunt conforme cu libertatea de stabilire, o astfel de restrangere nu poate fi imputata directivei atacate pentru simplul motiv ca aceasta nu interzice in mod explicit o asemenea practica a statelor membre.

MENTIUNE: Impotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, in termen de doua luni de la comunicarea acesteia.

MENTIUNE: Actiunea in anulare are ca obiect anularea acelor acte ale institutiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor conditii, statele membre, institutiile europene si particularii pot sesiza Curtea de Justitie sau Tribunalul cu o actiune in anulare. Daca actiunea este intemeiata, actul este anulat. Institutia autoare a actului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.