Google nu a incalcat dreptul marcilor prin faptul ca a permis celor care publica anunturi sa cumpere cuvinte-cheie care corespund unor marci ale concurentilor acestora

Dreptul comunitar al marcilor1 permite, in anumite conditii, titularilor marcilor sa interzica tertilor utilizarea de semne identice sau similare cu marcile lor pentru produse sau servicii echivalente cu cele pentru care au fost inregistrate marcile respective.

Google gestioneaza un motor de cautare pe internet. Atunci cand un utilizator de internet efectueaza o cautare pornind de la unul sau de la mai multe cuvinte, motorul de cautare va afisa site-urile care par sa corespunda cel mai bine acestor cuvinte in ordinea descrescatoare a relevantei lor. Este vorba despre asa-numitele rezultate a��naturalea�� ale cautarii.

Pe de alta parte, Google ofera un serviciu de afiliere cu plata denumit a��AdWordsa��. Acest serviciu permite oricarui operator economic sa determine, prin intermediul selectarii unuia sau a mai multor cuvinte cheie, aparitia unui link promotional catre site-ul sau, in cazul in care exista o concordanta intre acest cuvant sau aceste cuvinte si cel sau cele cuprinse in cautarea introdusa de un utilizator de internet in motorul de cautare. Acest link promotional apare la rubrica a��legaturi sponsorizatea�� (a��sponsored linksa��), care este afisata fie in partea dreapta a ecranului, la dreapta rezultatelor naturale, fie in partea superioara a ecranului, deasupra rezultatelor mentionate.

Vuitton, titulara marcii comunitare a��Vuittona�� si a marcilor nationale franceze a��Louis Vuittona�� si a��LVa��, Viaticum, titulara marcilor franceze a��Bourse des Volsa��, a��Bourse des Voyagesa�� si "BDV", precum si domnul Thonet, titularul marcii franceze "Eurochallenges" au constatat ca, la utilizarea motorului de cautare Google, introducerea termenilor din care sunt constituite marcile vizate mai sus determina aparitia in cadrul rubricii a��legaturi sponsorizatea�� a unor linkuri catre site-urile concurentilor Viaticum si ai Centre national de recherche en relations humaines. Acestia au formulat impotriva societatii Google o actiune vizand constatarea atingerii aduse de aceasta marcilor lor.

Cour de Cassation, ca instanta de ultim grad in procedurile introduse de titularii marcilor impotriva Google, a interpelat Curtea de Justitie cu privire la legalitatea utilizarii, in calitate de cuvinte-cheie in cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, a unor semne care corespund anumitor marci, fara ca titularii acestora sa isi fi dat consimtamantul.

Cu privire la utilizarea de cuvinte cheie care corespund marcilor altuia in cadrul unui serviciu de afiliere pe internet
Curtea constata ca, in masura in care cumpara serviciul de afiliere si alege in calitate de cuvant-cheie un semn care corespunde unei marci a altuia, in scopul de a propune utilizatorilor de internet o alternativa in raport cu produsele sau serviciile titularului mentionat, cel care publica anuntul utilizeaza acest semn pentru produse sau servicii . Nu aceasta este insa situatia in ceea ce priveste furnizorul serviciului de afiliere atunci cand permite celor care publica anunturi sa selecteze in calitate de cuvinte-cheie semne identice cu marcile, stocheaza respectivele semne si afiseaza anunturile clientilor sai pornind de la acestea.

Curtea precizeaza ca utilizarea de catre un tert a unui semn identic sau similar cu marca titularului implica cel putin faptul ca tertul utilizeaza semnul in cadrul propriei comunicari comerciale. In cazul furnizorului unui serviciu de afiliere, acesta permite clientilor sai sa utilizeze semne identice sau similare cu anumite marci, fara a utiliza el insusi semnele respective.

Asadar, daca o marca a fost utilizata in calitate de cuvant-cheie, titularul acesteia nu poate invoca, impotriva societatii Google, dreptul exclusiv pe care i-l confera marca . In schimb, acesta poate invoca dreptul mentionat impotriva celor care publica anunturi si care, prin intermediul cuvantului-cheie care corespunde marcii sale, determina afisarea de catre Google a unor anunturi care nu permit sau permit numai cu dificultate utilizatorului de internet mediu sa afle de la ce intreprindere provin produsele sau serviciile vizate in anunt.
Astfel, intr-o asemenea situatie - caracterizata de imprejurarea ca anuntul in discutie apare imediat dupa ce marca este introdusa in calitate de cuvant de cautare de catre respectivul utilizator de internet si este afisata la un moment in care marca, in calitatea sa de cuvant de cautare, este indicata de asemenea pe ecran - utilizatorul de internet se poate insela cu privire la originea produselor sau a serviciilor in discutie. In acest caz se aduce atingere functiei marcii ce consta in a garanta consumatorilor originea produsului sau a serviciului (functia de a��indicare a originiia��).
Revine instantei nationale obligatia de a aprecia, de la caz la caz, daca situatia de fapt din litigiul cu care este sesizata se caracterizeaza printr-o atingere sau printr-un risc de atingere adusa functiei de indicare a originii.
In ceea ce priveste utilizarea, de catre cei care publica anunturi pe internet, a semnului care corespunde marcii altuia in calitate de cuvant-cheie pentru afisarea de mesaje publicitare, Curtea considera, de asemenea, ca respectiva utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizarii in scopuri publicitare a marcii respective de catre titularul sau, precum si asupra strategiei comerciale a acestuia. Totusi, aceste repercusiuni ale utilizarii de catre terti a semnului identic cu marca nu constituie in sine o atingere adusa a��functiei de publicitatea�� a marcii.
Cu privire la raspunderea furnizorului serviciului de afiliere
Curtea a fost interpelata, de asemenea, cu privire la responsabilitatea unui operator precum Google in legatura cu datele clientilor sai, pe care le stocheaza pe server.
Aspectele legate de responsabilitate sunt reglementate de dreptul national. Cu toate acestea, dreptul Uniunii prevede limitari ale responsabilitatii in favoarea furnizorilor de servicii intermediari din societatea informationala2.

In ceea ce priveste problema daca un serviciu de afiliere pe internet precum a��Adwordsa�� constituie un serviciu al societatii informationale ce consta in stocarea informatiilor furnizate de cel care publica anuntul si ca, prin urmare, furnizorul serviciului de afiliere beneficiaza de o limitare a responsabilitatii, Curtea arata ca revine instantei de trimitere obligatia de a examina daca rolul exercitat de furnizorul respectiv este neutru, intrucat comportamentul sau este pur tehnic, automat si pasiv, presupunand lipsa cunoasterii sau a controlului datelor pe care le stocheaza.
In cazul in care se dovedeste ca nu a avut un rol activ, furnizorul respectiv nu poate fi tinut raspunzator pentru datele pe care le-a stocat la cererea celui care publica anuntul, cu exceptia cazului in care, luand cunostinta de caracterul ilicit al acestor date sau de activitatile persoanei care publica anunturi, acesta nu a actionat prompt pentru inlaturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

1) Prima directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislatiilor statelor membre cu privire la marci (JO 1989, L 40, p. 1, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 92)
www.curia.europa .eu

2) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (directiva privind comertul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1, Editie speciala, 13/vol. 29, p. 257).
www.curia.europa .eu