UNJR despre Legea Salarizarii Unitare si trecerea bugetului instantelor de la Ministerul Justitiei la ICCJ

�Deoarece in mod repetat puterii judecatoresti i se refuza dreptul de a participa la negocieri privind legea salarizarii, desi salarizarea este unanim recunoscuta pe plan international ca si o componenta a independentei magistratului, U.N.J.R. solicita a fi avute in vedere la definitivarea proiectului urmatoarele aspecte:

Guvernul Romaniei, prinproiectele de legi supuse dezbaterii, contrar propriilor pozitii exprimate public si chiar prevederilor Legii 118/2010 care limitau temporar reducerea cu 25% a salariilor personalului bugetar pana la data de 31 decembrie, mentine aplicabila implicit reducerea de 25% , permanentizand-o.

Acest aspect rezulta cu puterea evidentei din modul de reglementare al articolului 2 si 3 din Proiectul de Lege privind aplicarea in anul 2011 a Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

O atare atitudine, dusa la nivel de principiu de exercitare a puterii de stat, reprezinta o evidenta incalcare a substantei actului politico-jurisdictional general obligatoriu, care a girat posibilitatea reducerii salariale, si anume Decizia nr. 872/2010.

Curtea Constitutionala, in cuprinsul deciziei mentionate, a apreciat ca reducerea salariilor semnifica limitarea exercitiului dreptului la munca, pe care a circumscris-o, printre altele si conditiei ca restrangerea sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.

In dezvoltarea acestei conditii, Curtea a apreciat ca o atare restrangere este constitutionala numai daca este temporara prin esenta sa.

In acelasi sens, citam: a��Curtea retine ca legea criticata (Legea 118/2010) nu aduce atingere substantei dreptului, din moment ce conditiile prevazute la art. 53 din Constitutie, analizate anterior, sunt respectate. Curtea observa, de asemenea, ca masura criticata are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanta dreptului constitutional protejat. Astfel, este evident ca restrangerea exercitiului unui drept trebuie sa dureze numai atat timp cat se mentine amenintarea in considerarea careia aceasta masura a fost edictata.

Curtea constata ca masura criticata are o durata limitata in timp, si anume pana la data de 31 decembrie 2010. Cu privire la invocarea faptului ca art. 17 alin. (2) din lege acorda o posibilitate nelimitata Guvernului sau Parlamentului de a aplica, dupa data de 31 decembrie 2010, diminuarea cu 25% a salariilor, Curtea constata ca aceasta critica nu este reala, intrucat astfel cum rezulta din textul de lege mentionat, incepand cu data de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizatiilor si soldelor de dinainte de adoptarea acestor masuri de diminuare, (a��).

Firesc, in urma aplicarii masurilor criticate se va mentine in plata acelasi cuantum al salariilor/indemnizatiilor si al soldelor ca si cel de dinaintea reducerilor operate prin legea criticata. Este o obligatie de rezultat pe care si-o impune legiuitorul pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la incalcarea caracterului temporar al restrangerii exercitiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrangerii exercitiului drepturilor este de esenta textului art. 53 din Constitutie .a��

1. In consecinta, consideram ca jurisdictia constitutionala a oferit suficient timp puterii executive pentru a stabili tinta de cheltuieli de personal, iar pasivitatea sa in a o atinge, nu justifica in niciun fel mentinerea masurii mai mult decat termenul initial stabilit.

Pentru aceste motive, propunem introducerea unui nou articol in cuprinsul primei parti a proiectului supus dezbaterii, ca dispozitie general aplicabila destinatarilor acestui proiect, cu urmatorul cuprins:

(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011 si pe intreaga perioada de aplicare a prezentei legi, castigul salarial al personalului prevazut de art. 2 Partea I, Capitolul 1, stabilit in urma aplicarii prezentei legi nu poate fi mai mic decat castigul salarial aflat in plata la data de 1 iunie 2010.

(2) In situatia in care, in urma aplicarii sistemului salarial prevazut de prezenta lege, castigul salarial rezultat este mai mic decat castigul salarial aflat in plata la data de 1 iunie 2010, diferenta se evidentiaza cu titlu de alte sporuri, in valori nominale, care se vor diminua corespunzator schimbarilor intervenite in castigul salarial pana la momentul in care castigul salarial de la data de 1 iunie 2010 devine cel putin egal cu cel stabilit in urma aplicarii prezentei legi.

2. Se impune fie a se extinde domeniul de aplicare a Legii la toate persoanele care isi desfasoara activitatea in sectorul public- referindu-ne aici la personalul Bancii Nationale a Romaniei, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Comisia Nationala de Valori Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, etc. a�� fie la restrangerea domeniului de aplicare numai cu privire la anumite categorii de personal bugetar, excluse fiind functiile de demnitate publica care implica exercitiul direct al uneia dintre cele trei puteri in stat a�� senatorii si deputatii, membrii guvernului, presedintele Romaniei si judecatorii.

Consideram ca exceptarea unor categorii de personal de la prevederile legii unice este discriminatorie in conditiile in care sunt in situatii identice cu alte categorii de personal, fara a implica exercitiul autoritatii de stat, astfel incat tratamentul diferentiat din punctul de vedere al sistemului de salarizare aplicabil nu se justifica.

Prin urmare, art. 2 alin. 2 din Partea I a�� Capitolul I a�� Dispozitii generale, apreciem ca incalca art. 16 din Constitutia Romaniei si propunem eliminarea sa.

3. Conform art. 1 alin. 4 din Constitutie, principiul fundamental al separatiei si echilibrul puterilor in stat trebuie sa isi gaseasca reflectare si in sistemul de salarizare.

In proiectul supus dezbaterii nu se ia in calcul faptul deosebit de important in sensul ca judecatorilor nu le este permisa exercitarea niciunei alte functii publice sau private cu exceptia celor didactice din invatamantul superior.

Pe de-o parte, membrii celorlalte puteri ale statului, atat legislativa cat si executiva nu au asemenea interdictii dar cu toate acestea se propune a fi salarizati la nivelul superior al grilei, in evidenta antiteza cu judecatorii.

Pe de alta parte, desi prin clasificarea in clase de salarizare se asimileaza judecatorul functionarului obisnuit, nu se remarca faptul ca acesta din urma nu detine incompatibilitatile si interdictiile specifice celui dintai.

In consecinta, se impune echivalarea clasei in care se situeaza judecatorul cu grad de judecatorie definitiv cu functia de secretar de stat a�� clasa de salarizare 103-coeficient de ierarhizare la nivel maxim de vechime in munca si profesie a�� 12,41.

Pe aceeasi line, se impune clasificarea judecatorului de tribunal in cadrul clasei aferente secretarului de stat-membru al guvernului, respectiv 105, coeficient de ierarhizare la nivel maxim de vechime in munca si profesie -13,10.

Judecatorul cu grad de Curte de Apel se impune a fi echivalat cu functia de ministru de stat, avand in vedere ca poate cenzura actele emise de acesta, respectiv clasa 107- coeficient de ierarhizare la nivel maxim de vechime in munca si profesie a�� 13,90.

Judecatorii instantei supreme, precum si judecatorii Curtii Constitutionale ar urma sa fie incadrati, pentru a se asigura un just echilibru, la clasa 109-coeficient de ierarhizare la nivel maxim de vechime in munca si profesie 14,63.

4. Se constata o diferentiere inexplicabila si inacceptabila intre functiile de conducere si cele de executie din cadrul instantelor judecatoresti.

Spre exemplu, presedintele de sectie de la judecatorie are un coeficient de ierarhizare semnificativ mai mare decat colegul sau cu functie de executie, dar, fara nicio justificare, mai mare si decat un judecator cu grad de Curte de apel.

In conditiile in care functiile de conducere din cadrul instantelor judecatoresti au un specific propriu, esential diferit de cele de conducere din cadrul administratiei publice ori ale institutiilor publice din sectorul sigurantei nationale si ordinii publice, o astfel de diferentiere este inexplicabila.

Astfel, functia de presedinte de instanta, de sectie nu implica atributii de supraveghere si control a activitatii judecatorilor din instanta si sectia respectiva, spre deosebire de functiile de conducere din administratie.

Atributiile prevazute de lege pentru functiile de conducere specifice sistemului judiciar se rezuma la aspecte organizatorice, care exced activitatii de judecata, iar pentru aceste atributii suplimentare, titularii functiilor de conducere judiciare sunt in prezent remunerati cu un coeficient mai mare de salarizare decat judecatorii cu functii de executie si sunt degrevati de activitatea de judecata, total sau partial.

In aceste conditii, delimitarea lor de corpul judecatorilor este total nejustificata, pe acelasi temei, al discriminarii.

In consecinta, sub acest aspect propunem:

- Regandirea obligatorie a clasificarii diferite a functiilor de conducere din instantele judecatoresti cu consecinta includerii lor in clasa de salarizare aferenta functiilor de executie, in aceleasi conditii, pe transe de vechime, astfel cum s-a aratat mai sus.

Pentru corecta evidentiere a functiei, se impune stabilirea unui spor specific, de 15% pentru presedintele de instanta, 10% pentru vicepresedintele instantei si 5% pentru presedintele de sectie, spor care sa fie calculat la indemnizatia de baza la care are dreptul titularul, corespunzator coeficientului de ierarhizare in care se incadreaza in tot cursul exercitarii functiei de conducere respective, sens in care propunem introducerea unui articol special in anexa corespunzatoare.

- Pe cale de consecinta, se impune reformularea art. 14 alin. 1 din Partea a II-a- Reglementari comune, cu includerea sintagmei a��cu exceptia cazurilor in care legea dispune astfela��.

5. Cuprinsul art. 10 alin. 3 din Partea a II-a -Reglementari comune incalca in cel mai evident mod speranta legitima in prefigurarea castigului salarial, creand un puternic sentiment de insecuritate si imposibilitate de stabilire a unei prognoze elementare asupra viitorului persoanei si asupra dimensiunii cheltuielilor pe care le poate face.

Luam act cu surprindere ca in niciun stat cu traditie democratica nu exista posibilitatea involuarii salariului, cu atat mai putin nu exista vreo regula in acest sens, astfel cum incearca, cu obstinenta, legiuitorul roman .

In cazul judecatorilor, unde independenta financiara este parte esentiala a conceptului constitutional de independenta a justitiei, a se lasa la latitudinea unei puteri separate, in echilibru, iar nu in supraordonare cu cea pe care acesta o reprezinta-stabilirea anuala a salariului sau, cu reale posibilitati de reducere succesiva, este de neconceput.

In consecinta, propunem reformularea art. 10 alin. 3 din Partea a II-a a�� reglementari comune in sensul urmator.

a��(3) Valoarea coeficientului de ierarhizare coeficient clasei de salarizare 1 este de 700 lei. In concordanta cu limitele impuse de strategia fiscal bugetara, aceasta valoare se poate majora, anual, prin Hotarare a Guvernului.a��

6. Sectiunea dedicata premiilor si a altor drepturi este inaplicabila judecatorilor. De asemenea, cea care reglementeaza posibilitatea cumulului de functii, ori cea privind orele suplimentare.

In conditiile in care pentru multe alte categorii de bugetari aceste drepturi se acorda obiectiv, fata de judecatori se creeaza o noua situatie discriminatorie.

Pentru inlaturarea acesteia, se impune mentinerea art. 24 ind. 1 din OUG 27/2006, astfel incat propunem inlaturarea art. 34 pct. 20 din Capitolul VI a�� Dispozitii finale.

7. In toate statele europene, acordarea celui de al treisprezecelea salariu este prevazut ca drept al personalului bugetar.

De asemenea, in Romania, acest drept a fost prevazut, astfel incat este unul castigat, parte a dreptului constitutional la munca .

Eliminarea sa nu a fost consfintita de Curtea Constitutionala decat cu caracter temporar, motivat de constrangerile economice speciale.

Prin urmare, inlaturarea acestui drept pentru intreg personalul bugetar este neconstitutionala si solicitam reglementarea sa distincta in cuprinsul proiectului de lege supus dezbaterii.

8. Abrogarea art. 81 din Legea 303/2004, republicata este discriminatorie din nou, in conditiile in care prin proiect, la art. 20 din anexa VII a�� se mentine dreptul similar dar numai pentru personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor.

9. Tratamentul salarial acordat persoanelor asimilate prin legi speciale drepturilor judecatorilor este inexplicabil si revoltator in raport cu tratamentul salarial propus prin noua lege pentru judecatori.

Daca pentru un judecator accederea la un nivel superior de salarizare ca urmare a obtinerii unui grad superior instantei la care functioneaza este supusa unor reguli extrem de clare si restrictive, traduse in ideea promovarii unui concurs cu un grad ridicat de dificultate, persoanele asimilate magistratilor acced in treapta superioara prin simpla trecere a timpului.

U.N.J.R. considera ca este inadmisibil ca o persoana asimilata functiei de magistrat, dupa 8 ani de activitate, sa fie platita la nivelul unui judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin simpla trecere a timpului, in conditiile in care un judecator, pentru a promova la acest nivel, trebuie sa sustina trei concursuri de promovare, fiind eligibil numai dupa 10 ani de vechime numai in functia de magistrat.

In consecinta, pentru a se inlatura situatia inacceptabila descrisa mai sus, propunem plasarea persoanelor asimilate in clase de salarizare obisnuite pentru functionarii din ministere si alte organe ale administratiei publice centrale.

In conditiile in care legiuitorul roman insista, nejustificat, in asimilarea in continuare a acestor persoane, cu drepturile magistratului, propunem plafonarea salariului acestora la nivelul unui judecator de Judecatorie, indiferent de vechime, urmand a fi plasat pe o clasa superioara de salarizare numai dupa promovarea examenului de promovare in functii de conducere sustinut de judecatori, intocmai ca la examenul de capacitate .

In consecinta, U.N.J.R. solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze de urgenta oportunitatea convocarii adunarilor generale ale instantelor si parchetelor la nivelul curtilor de apel sau/si ale tribunalelor arondate, cu urmatoarea ordine de zi:

1. Conturarea unei pozitii unitare a puterii judecatoresti fata de proiectul legii unice de salarizare;

2. Garantarea salariilor in plata la nivelul datei de 01.06.2010.

3. Rediscutarea grilelor cu respectarea principiului constitutional potrivit caruia puterea judecatoreasca este putere in stat.

4. Trecerea bugetului instantelorde la Ministerul Justitiei la ICCJ, pentru a conferi o reala independenta, si in componenta financiara, puterii judecatoresti.

Presedinte UNJR

Judecator Natalia Roman

Redactat:

Adina Daria Lupea a�� Curtea de Apel Cluj

Bogdan Mateescu a�� Judecatoria Ramnicu Valcea