Acordarea despagubirilor pe durata suspendarii contractului individual de munca

Codul muncii stabileste la art. 52 alin. (1) numeroase cazuri de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, iar la alin. 2 prevede faptul ca daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.

In ceea ce priveste drepturile cuvenite cu titlu de despagubire, in sensul stabilirii componentei despagubirilor pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si pana la reluarea activitatii, salariatul beneficiaza de drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat ca si in situatia in care contractul individual de munca s-ar fi executat fara a interveni suspendarea .

In acest sens, prin Decizia nr. 15/2022 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, raportat la Decizia Curtii Constitutionale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, in patrimoniul salariatului al carui raport de munca a fost suspendat ia nastere un drept de creanta constand intr-o ``despagubire echivalenta cu remuneratia cuvenita, pe toata durata suspendarii, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale``.

In ceea ce priveste repararea prejudiciului, dispozitiile Codului civil reglementeaza principiul repararii integrale a prejudiciului, stabilind la art. 1531 alin. 1 si 2 din Codul civil urmatoarele ``creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii``, iar la alin. 2 ca ``prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit``.

Asadar, in cazul dat, legea este cea care stabileste atat despagubirea ce se datoreaza salariatului cat si modalitatea de actualizare a prejudiciului suferit, astfel incat, contractul de munca fiind prezumat a fi ``pendente`` pe perioada suspendarii, angajatorul datoreaza salariatului drepturile salariale si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta daca nu ar fi intervenit suspendarea, prevazute legal sau stabilite contractual (indemnizatii pentru concediul de odihna, prime sau sporuri cu caracter permanent, tichete de masa).

Pentru repararea integrala a prejudiciului, despagubirea trebuie sa acopere intotdeauna intregul prejudiciu cauzat pentru a se putea ajunge in acest mod la restabilirea situatiei anterioare, la inlaturarea in intregime a efectelor pagubitoare cauzate.

Astfel, in conditiile in care pe perioada de la suspendarea contractului de munca si pana la reluarea raporturilor de munca prin acte normative, prin acte bilaterale sau prin decizii ale angajatorului s-au acordat majorari ale drepturilor salariale de care ar fi beneficiat si salariatul in cazul in care nu i-ar fi fost suspendat raportul de munca, despagubirea datorata trebuie calculata prin raportare la aceste drepturi salariale, ci nu exclusiv la nivelul salariului obtinut la momentul suspendarii.

In acest sens s-a retinut si in jurisprudenta ca in cazul despagubirilor acordate ca urmare a incetarii suspendarii ``urmeaza a se raporta la drepturile salariale ale apelantei de la data suspendarii contractului sau individual de munca si pana la reluarea activitatii, respectiv in intervalul aprilie 2010 - martie 2016, intrucat salariatul beneficiaza de aceleasi drepturi ca si in situatia in care contractul sau individual de munca nu ar fi fost suspendat, cu consecinta ca modalitatea de calcul a drepturilor salariale este cea de care beneficia salariatul reclamant la momentul suspendarii, aceste drepturi urmand a fi majorate in conditiile in care modificarile drepturilor salariale au intervenit prin aplicarea clauzelor contractelor colective de munca sau prin decizii ale angajatorului``.

O situatia particulara o reprezinta situatia in care angajatorul are calitatea de institutie publica, iar drepturile de natura salariala sunt stabilite de catre ordonatorul de credite, cu incadrarea stricta in resursele financiare alocate anual si in numarul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri si cheltuieli .

In acest caz, este evident ca pe durata suspendarii contractului individual de munca nu ar putea opera nicio majorare a salariului prin incheierea unui act aditional intre salariat si angajator, cu toate acestea, prin efectul legii se acorda aceste majorari salariale din moment ce salariatul are calitatea de functionar public.

Dar ce se intampla atunci cand salariatul nu are calitatea de functionar public, ci este angajat cu contract individual de munca in cadrul respectivei institutii iar in perioada suspendarii salariatul inlocuitor a beneficiat de majorari salariale?

Si in acest caz, chiar daca nu s-a incheiat un act aditional la contractul individual de munca care sa priveasca majorarea salariala, aceasta trebuie aplicata implicit pentru a nu se incalca principiul egalitatii salariale pe aceeasi functie si principiul nediscriminarii, din moment ce nu s-a dovedit ca majorarea salariala tine in mod exclusiv de persoana angajatului si nu functia ocupata.

Daca majorarile au fost acordate exclusiv inlocuitorului pentru a compensa sarcini suplimentare sau o responsabilitate temporara suplimentara (care nu i-ar reveni in mod obisnuit titularului), atunci titularul nu ar avea dreptul la aceste majorari, deoarece ele au fost legate strict de functia inlocuitorului pe perioada absentei.

Legea este cea care stabileste atat despagubirea ce se datoreaza salariatului, cat si modalitatea de actualizare a prejudiciului suferit, astfel incat, contractul de munca fiind prezumat a fi in fiinta pe perioada suspendarii, angajatorul datoreaza salariatului drepturile salariale si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta daca nu ar fi intervenit suspendarea, prevazute legal sau stabilite contractual (indemnizatii pentru concediul de odihna, prime sau sporuri cu caracter permanent, tichete de masa), drepturi ce urmeaza a fi majorate in conditiile in care pe perioada de la suspendarea contractului de munca si pana la reluarea raporturilor de munca prin acte normative sau prin decizii ale angajatorului s-au acordat astfel de majorari personalului angajat.

Sumele platite cu titlu de despagubire vor fi actualizate din ziua la care obligatia a devenit scadenta si pana la plata efectiva in functie de coeficientul de inflatie, salariatul avand dreptul la repararea integrala a prejudiciului, intrucat salariatul, ca urmare a anularii suspendarii, trebuie sa fie pus in situatia de a-si recupera toate drepturile de care a fost deposedat prin actul nelegal al angajatorului: reluarea raporturilor de munca suspendate, primeste drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate cu titlu de despagubiri, perioada in discutie constituie vechime in munca si stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat .