Retinerea din salariu pentru absente nemotivate. Cum se recupereaza banii de la salariat?

In acest context, in practica s-a conturat o tendinta a angajatorilor de a incerca sa recupereze prejudiciile suferite ca urmare a absentei nemotivate a salariatilor de la locul de munca prin retinerea drepturilor salariale in zilele in care salariatul a absentat nemotivat.

Nelegalitatea retinerilor din salariu pentru absente nemotivate

Prin raportare la definitia data de art. 159 din Codul muncii notiunii de salariu - ``salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca``, masura neachitarii drepturilor salariale in zilele in care salariatul absenteaza nemotivat (deci nu depune munca) poate aparea ca justificata.

Cu toate acestea, retinerea din salariu pentru aceste absente este o practica ce poate deveni problematica prin raportare la prevederile art. 169 din Codul muncii care stabileste ca ``nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege``. Or, nici Codul muncii, nici vreun alt text de lege nu reglementeaza posibilitatea angajatorului de a opera retineri din salariu in situatia in care salariatul absenteaza nemotivat de la locul de munca .

Cazurile in care angajatorul poate opera retineri salariale sunt strict si exhaustiv prevazute de lege si acestea se limiteaza la: retineri pentru contributii sociale, impozite sau hotarari judecatoresti.

Riscuri si solutii pentru angajatori

Desi practica neacordarii salariului pentru zilele in care salariatul a absentat nemotivat este una des intalnita si, in aparenta, eficace, aceasta genereaza o serie de riscuri pentru angajatori, atat in relatia cu salariatii, cat si in relatia cu Inspectoratul Teritorial de Munca .

Astfel, salariatul are posibilitatea de a solicita in instanta acordarea drepturilor salariale neachitate de catre angajator . In masura in care angajatorul nu va putea face dovada achitarii integrale a drepturilor salariale, ori a incidentei unuia dintre cazurile stabilite de lege pentru operarea retinerilor salariale, acesta poate fi obligat la achitarea intregii sume, precum si a unor creante accesorii (actualizarea cu dobanda legala si indexarea cu indicele de inflatie).

Desi textul de lege nu prevede, in mod expres, sanctiunea obligarii angajatorului la plata drepturilor salariale astfel retinute, temeiul juridic rezida atat in prevederile art. 169 citate anterior, cat si in prevederile contractului individual de munca, ce stabilesc, de principiu, un salariu lunar, pe care angajatorul nu il poate modifica in mod unilateral.

Astfel, operarea retinerilor salariale este o masura nelegala, lovita de o nulitate virtuala, prejudiciul generat salariatului fiind unul cert, lichid si exigibil, instanta de judecata fiind pe deplin indreptatita prin raportare la cadrul legal sa dispuna obligarea angajatorului la repararea acestuia.

Mai mult, in situatia in care este sesizat Inspectoratul Teritorial de Munca, angajatorii care efectueaza retineri nelegale din salariu sunt pasibili de amenda, in eventualitatea in care nu remediaza situatia urmare a masurilor dispuse de Inspectorii de Munca .

In ceea ce priveste solutiile pe care angajatorul le are la indemana in situatia salariatilor care absenteaza nemotivat, acestea pot fi analizate prin raportare la natura lor:

1. Sub aspect organizatoric

Angajatorul are posibilitatea de a dispune cercetarea si sanctionarea disciplinara a salariatului pentru a preveni situatii similare pe viitor.

Este de aratat, in acest context, ca unele sanctiuni disciplinare aplicabile (cum ar fi reducerea salariului cu pana la 10% pe o perioada de pana la 3 luni) pot conduce si la repararea, cel putin partiala, a prejudiciului suferit de angajator cu achitarea integrala a drepturilor salariale catre salariatul care a absentat.

2. Sub aspect patrimonial

Angajatorul are posibilitatea de a se adresa instantei de judecata in vederea recuperarii prejudiciilor generate de salariat prin absenta sa.

Este de mentionat ca aceste prejudicii nu se limiteaza, in mod necesar, la contravaloarea drepturilor salariale achitate necuvenit, ci ele se pot extinde si la costurile suportate de angajator cu suplinirea activitatii salariatului, ori pierderile suferite de acesta ca urmare a absentei salariatului de la locul de munca, in masura in care acestea sunt certe, lichide, exigibile si pot fi probate in fata instantei de judecata .

O alta varianta reglementata de lege pentru recuperarea prejudiciului de catre angajator este cea a incheierii unui acord cu salariatul in vederea recuperarii prejudiciului cauzat de acesta, in conditiile art. 254 din Codul muncii.

In acest caz, angajatorul va stabili prejudiciul printr-o nota de constatare a pagubei si va incheia un acord cu salariatul privind recuperarea acestuia.

Cu toate acestea, este de retinut faptul ca acordul de plata nu constituie titlu executoriu, astfel incat nu se poate proceda la compensarea de drept a celor doua creante, prin retinerea in mod direct a sumelor cuvenite din salariu .

In situatia in care salariatul nu da curs obligatiilor stabilite prin acordul de plata, angajatorul nu poate trece nici la executarea silita a acestuia, ci este necesar sa se adreseze instantei de judecata in vederea obtinerii unui titlu executoriu.

Masuri si drepturi ale salariatilor

De cealalta parte a paradigmei se regasesc salariatii care au fost supusi unor astfel de masuri de catre angajator .

La randul lor, acestia au deschisa calea actiunii in instanta impotriva angajatorului, in vederea recuperarii drepturilor salariale neachitate.

Opinam in sensul ca actiunea poate fi deschisa in termen de 3 ani de la data scadentei drepturilor salariale neachitate, nefiind vorba despre o masura propriu-zisa de modificare propriu-zisa a drepturilor salariale ce ar fi supusa termenului de contestare de 45 de zile .

Este de precizat ca, in aceasta situatie, si angajatorul are deschisa calea unei cereri reconventionale, prin care poate, la randul sau, solicita instantei de judecata constatarea prejudiciului cauzat de salariat si, eventual, compensarea celor doua creante .

Concluzii

In ciuda aparentei sale eficiente, masura retinerii din salariul angajatilor a contravalorii drepturilor salariale aferente zilelor de absente nemotivata este, in esenta, nelegala. Aceasta atrage o serie de riscuri asupra angajatorului, putand conduce la majorarea prejudiciului suferit de acesta.

Astfel, angajatorul are la dispozitie calea actiunii in instanta, in vederea recuperarii atat a prejudiciului suportat ca urmare a achitarii unor drepturi salariale in lipsa contraprestatiei din partea salariatului, cat si a eventualelor prejudicii conexe.