Din aceasta perspectiva, fapta se plaseaza pe taram obiectiv, iar apararea salariatului pe taram subiectiv. Or, este indubitabil ca, in cauza, salariata a aratat ca nu a venit la serviciu, dar a explicat imprejurarile concrete ce au condus la aceasta situatie factuala. Or, in sensul dispozitiilor art. 252 lit. c) C.muncii, tocmai acestor temeiuri concrete expuse de salariat era tinut angajatorul sa raspunda punctual, potrivit art. 252 lit. c) C.muncii, in conditiile in care aspectele referitoare la absenta nu erau contestate de salariat .
Din acest punct de vedere, actul de sanctionare disciplinara este un act formal, iar continutul acestuia este impus prin norme imperative, sub sanctiunea nulitatii. In acest sens, lipsurile deciziei nu pot fi complinite prin acte extrinseci sau acte ulterioare, asa cum sustine apelanta, prin prezentarea ratiunilor in cadrul actelor procedurale, intrucat actul sanctionator are caracter unitar si continut prescris obligatoriu.
Prin sentinta civila nr. 673/24.06.2020, Tribunalul Iasi a admis exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 5842.4/26.08.2019, invocata de contestatoare si, in consecinta, a admis in parte contestatia formulata de contestatoarea X in contradictoriu cu intimata ``Y`` SRL; a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 5842.4/26.08.2019, emisa de intimata; a obligat intimata sa reintegreze contestatoarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei nr. 5842.4/26.08.2019; a obligat intimata sa achite contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca (26.08.2019) si pana la reintegrarea efectiva; a respins cererea avand ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.08.2019 - 25.08.2019; a luat act ca reclamanta intelege sa solicite cheltuieli de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine ca prin Decizia nr. 5842.4/26.08.2019 emisa de intimata ``Y`` SRL, s-a dispus concedierea disciplinara a contestatoarei X, angajata in functia de inginer vanzari, conform art. 61 lit. a) din Codul muncii.
In conformitate cu dispozitiile art. 251 alin. 1-3 C. muncii: ``(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile``.
Prin urmare, prealabil emiterii deciziei de sanctionare, trebuie efectuata cercetarea disciplinara prealabila ca o concretizare a dreptului la aparare al salariatului, legea reglementand expres modalitatea in care se efectueaza aceasta cercetare. Modul imperativ de redactare a textului de lege conduce la concluzia nulitatii actului de sanctionare emis cu nerespectarea acestei proceduri.
Asa cum rezulta din textul de lege citat, angajatorul, anterior convocarii salariatului, trebuie sa imputerniceasca o persoana ori sa numeasca o comisie care urmeaza sa realizeze cercetarea disciplinara.
Instanta, analizand succesiunea in timp a actelor emise in legatura cu abaterea disciplinara ce a stat la baza emiterii deciziei contestate in prezenta cauza, retine urmatoarele:
Prin referatele cu nr. 5668/21.08.2019 si nr. 5801/22.08.2019, managerul de proiect a sesizat ca contestatoarea a absentat nemotivat de la serviciu in zilele de 02.08.2019 si 21.08.2019.
Prin notificarea nr. 5802/22.08.2019, contestatoarea a fost convocata la cercetare disciplinara prealabila in aceeasi zi, la ora 15:00, pentru a-si sustine apararile in fata comisiei de cercetare formata din doi membri .
Tot in aceeasi zi, contestatoarea a dat o nota explicativa, inregistrata sub nr. 5803/22.08.2019.
Cu un numar de inregistrare mult ulterior, a fost emisa Decizia nr. 5842.1/22.08.2019 prin care este desemnata comisia de cercetare disciplinara prealabila.
Cu acelasi numar, dar urme si date diferite este inregistrat Raportul nr. 5842.3/26.08.2019 privind desfasurarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile si Decizia nr. 5842.4/26.08.2019 de sanctionare disciplinara, contestata in prezenta cauza.
Instanta mai retine faptul ca, in preambulul Deciziei nr. 5842.4/26.08.2019 se mentioneaza ca ``s-a hotarat constituirea unei Comisii pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile cu Decizia nr. 5842.1/26.08.2019``.
Deoarece numarul de inregistrare al convocarii la cercetare disciplinara este anterior numarului de inregistrare al deciziei de numire a comisiei, la solicitarea instantei intimata a precizat ca numerotarea ``cu punct`` se realizeaza, de regula, in cazul procedurii disciplinare astfel: se aloca numarul de document manager, iar decizia de numire a comisiei de cercetare primea ``.1``, convocarea primea ``.2``, raportul comisiei de cercetare primea ``.3``, iar decizia de sanctionare primea ``.4``. In cazul contestatoarei, documentul convocare a primit numar tot din programul document manager, astfel ca nu exista document cu numarul 5842.2. De asemenea, desi i s-a solicitat, intimata nu a prezentat instantei extras din registrul in care au fost inregistrate aceste acte, motivat de faptul ca s-ar fi virusat programul calculatorului.
Avand in vedere succesiunea numerica si in timp a actelor emise de angajator, raportat nota explicativa data de contestatoare, instanta constata ca Decizia nr. 5842.1/22.08.2019 de numire a comisiei de cercetare disciplinara este intocmita pro causa, ulterior convocarii contestatoarei la cercetare disciplinara prealabila. De altfel, in preambulul deciziei de concediere, insasi intimata indica data de 26.08.2019, ca data de emitere a Deciziei de numire a comisiei de cercetare disciplinara nr. 5842.1.
Prin urmare, intrucat nu fusese numita o comisie de cercetare disciplinara la momentul la care contestatoarea a dat nota explicativa, nu se poate retine ca aceasta nota a fost data in cadrul cercetarii disciplinare prealabile, avand in vedere ca prima etapa in demararea cercetarii este desemnarea imputernicitului sau numirea comisiei.
Asadar, prealabil emiterii deciziei de sanctionare disciplinara, angajatorul are obligatia de a proceda la efectuarea cercetarii disciplinare a salariatului caruia i se imputa savarsirea unei abateri de la normele privind disciplina muncii. In acest sens, este absolut necesara convocarea, in scris, a angajatului cu indicarea motivului (obiectului) convocarii, a datei, orei si locului ``intrevederii``.
Potrivit art. 251 alin. 4 din Codul muncii: ``In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un avocat sau de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.``
Cercetarea disciplinara presupune prezenta salariatului in fata comisiei anume constituita, pentru a avea posibilitatea sa se apere prezentand probele si motivatiile pe care le considera necesare, motiv pentru care intre data emiterii convocarii si data prezentei celui cercetat disciplinar trebuie sa existe un termen rezonabil care sa asigure respectarea acestui drept .
Ratiunea pentru care legiuitorul, in art. 251 Codul muncii, a inserat cerinta notificarii scrise, a fost aceea de a-i da posibilitatea salariatului sa-si pregateasca apararile si probele in cunostinta de cauza fata de fapta care ii este imputata si care trebuie sa-i fie comunicata. Sub acest aspect dreptul la aparare al salariatului a fost incalcat.
Instanta mai retine ca in legislatia muncii nu s-a stabilit nici un termen al convocarii anterior datei stabilite pentru realizarea cercetarii. Acest termen trebuie, insa, sa fie unul rezonabil suficient pentru pregatirea apararii de catre salariatul cercetat. El trebuie sa aiba timpul necesar pentru a medita la aspectele mentionate in convocator si sa expuna un punct de vedere coerent la intrevederea cu membrii comisiei de cercetare.
Or, convocarea la cercetare disciplinara prealabila a fost comunicata contestatoarei in data de 22.08.2019, aceasta trebuind sa se prezinte in fata comisiei in aceeasi zi, la ora 15:00. In consecinta, termenul rezonabil pentru pregatirea apararii si pentru a da posibilitatea salariatului sa se prezinte in fata comisiei a fost incalcat.
Pe de alta parte, potrivit art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii: ``(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: (a��) c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.``
Analizand decizia nr. 5842.4/26.08.2019 prin prisma continutului impus de dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, Tribunalul retine ca aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care s-au inlaturat apararile formulate de salariat, se asigura in mod real si efectiv dreptul acestuia la aparare.
2.0cacheLegislatietemp%22Angajatorul, intrucat detine toate datele, probele si informatiile pe care se intemeiaza masura dispusa, trebuie sa faca dovada temeiniciei si legalitatii acelei masuri, salariatul putand doar sa le combata prin alte dovezi pertinente. Astfel, mentiunile si precizarile prevazute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii sunt necesare si pentru instanta judecatoreasca, in vederea solutionarii legale si temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.
In cauza de fata, lipsa motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare conduc la sanctionarea deciziei cu nulitatea absoluta.
Nulitatea prevazuta de art. 251 si art. 252 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulitati exprese, fiind reglementata anume de lege. In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie juris tantum de vatamare, astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii. Caracterul normei legale este imperativ, iar incalcarea atrage indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.
In raport de toate aceste considerente, instanta retine ca decizia nr. 5842.4/26.08.2019 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 251 si art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, contestatia formulata fiind intemeiata sub acest aspect.
Prin prisma motivelor de nelegalitate retinute de instanta cu privire la decizia contestata, analiza motivelor de netemeinicie invocate de contestatoare, care ar fi atras anularea deciziei, apare ca fiind lipsita de utilitate.
Retinand ca este intemeiata exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere, devin incidente dispozitiile art. 80 Codul muncii potrivit cu care: ``(1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.`` si ``(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii ca repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere``.
Cum contestatoarea a solicitat repunerea in situatia anterioara, se impune a fi admisa si cererea avand ca obiect reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei de incetare a contractului de munca si cererea avand ca obiect obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 26.08.2019 si pana la reintegrarea efectiva.
Dispozitiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii reglementeaza efectul nulitatii actului de concediere, respectiv repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului nelegal. Instanta care anuleaza actul juridic (concedierea) emis cu incalcarea dispozitiilor legale, la solicitarea salariatului, aplicand principiile efectelor nulitatii, va repune partile in situatia anterioara emiterii actului juridic respectiv. In concret, reintegrarea inseamna repunerea partilor in situatia anterioara, reluarea activitatii in temeiul aceluiasi contract individual de munca si reactivarea tuturor drepturilor si obligatiilor partilor prevazute in contractul respectiv.
In ceea ce priveste cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.08.2019-25.08.2019, instanta de fond a respins-o avand in vedere ca intimata a facut dovada platii acestora, potrivit inscrisului aflat la dosar, necontestat de salariata.
Referitor la cheltuielile de judecata, tribunalul a luat act ca contestatoarea intelege sa le solicite pe cale separata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel de intimata ``Y`` SRL, considerand-o nelegala si netemeinica.
Sustine apelanta ca cercetarea disciplinara in speta de fata a fost efectuata, dreptul la aparare al salariatei a fost respectat.
Contestatoarea in timpul cercetarii disciplinare si a cercetarii judecatoresti a recunoscut faptele pentru care a fost sanctionata, respectiv absentarea nemotivata de la serviciu in data de 02.03.2019 si 21.03.2019. Nu a adus probe noi in cursul cercetarii judecatoresti care sa infirme faptele pentru care a fost sanctionata.
De asemenea, sustine apelanta ca succesiunea in timp a actelor emise in legatura cu abaterile disciplinare ce au stat la baza emiterii deciziei contestate a fost respectata.
A fost respectat dreptul salariatei de a-si formula aparari cu privire la cele mentionate in convocare. Punctul de vedere din Nota explicativa nu difera semnificativ de declaratia in fata instantei de fond, in sensul ca aceasta recunoaste absentele nemotivate. Raspunsul la intrebarea din interogatoriu legat de Adeverinta solicitata pentru concediul medical indica, in fapt, ca aceasta nu avea cu cine lasa cei doi copii mici, raspuns care se contrazice cu faptul ca in timpul zilei avea obligatia de a se prezenta la serviciu; prin urmare, nu se poate retine ca in data de 2 august nu avea cu cine lasa cei doi copii, in conditiile in care zilnic lasa cu cineva copii pentru a se prezenta la serviciu . Daca ar fi anuntat la serviciu ca are o problema personala si ca nu are cu cine lasa cei doi copii, cu siguranta ar fi gasit intelegere (din raspunsul la interogatoriu acesta pare a fi motivul real pentru care nu a reusit sa ajunga la serviciu).
Reitereaza faptul ca salariata a semnat Convocarea si a dat olograf Nota explicativa in data de 22.08 2019. Nu a refuzat convocarea sau sa raspunda/ sa dea Nota explicativa prin care recunoaste faptele, atitudine de recunoastere pe care a mentinut-o si pe perioada cercetarii judecatoresti.
Pe fond, sustine ca au fost doua abateri disciplinare, efectuate una dupa alta la intervale mici de timp, in sensul ca salariata a absentat nemotivat in data de 02.08.2019 si 21.08.2019. Abaterile disciplinare au fost recunoscute de catre contestatoare si in faza de cercetare disciplinara.
Apreciaza apelanta ca sanctiunea este una justa raportat la numarul de zile de repaus astfel obtinut si de efectele actiunilor premeditate ale contestatoarei, imaginea creata in fata celorlalti salariati, perturbarea serioasa a activitatii si atitudinea acesteia de refuz de a pastra legatura cu superiorul direct care trebuia sa-i tina locul . Prejudiciul de imagine se raporteaza la perceptia salariatilor. Orice salariat ar putea sa mai ia o zi sau doua zile de ``concediu de odihna`` motivand ca a calculat gresit.
Avand in vedere motivele prezentate, considera sanctiunea justa si temeinica, decizia de concediere a contestatoarei fiind luata in mod legal neexistand nici un motiv de nulitate absoluta, fiind facute dovezi pertinente cu privire la desfasurarea procedurii si legalitatea acesteia.
Intimata formuleaza intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.
In ce priveste sustinerea apelantei in sensul ca cercetarea disciplinara in speta de fata a fost efectuata, dreptul la aparare al salariatei a fost respectat, nu a adus probe noi in cursul cercetarii judecatoresti care sa infirme faptele pentru care a fost sanctionata, solicita a fi inlaturata, intrucat din materialul probator administrat in fata instantei de fond a rezultat ca decizia prin care a fost desemnata comisia de cercetare disciplinara prealabila a fost intocmita pro causa, ulterior convocarii intimatei la cercetare prealabila, instanta de fond efectuand o judicioasa analiza a cronologiei incheierii actelor din cadrul presupusei cercetari disciplinare.
Nu lipsita de importanta este imprejurarea ca, desi i s-a pus in vedere apelantei sa prezinte registrul in care au fost inregistrate toate actele aferente cercetarii disciplinare, pentru a fi verificata cronologia intocmirii lor, apelanta a sustinut ca nu detine acest registru, aspect care trebuie analizat in raport de dispozitiile art. 272 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Totodata, desi in fata instantei de fond apelanta a sustinut ca in cadrul cercetarii disciplinare deciziile sunt numerotate ``cu punct``, din compararea deciziei de concediere cu Decizia nr. 1546/07.02.2020 depusa de apelanta impreuna cu apelul, se observa ca aceasta asa-zisa numerotare a fost folosita in mod special, doar in cazul intimatei. Desi in cazul de fata deciziile poarta acelasi numar, in decizia data ca exemplu de apelanta numerotarea s-a realizat diferentiat. Aceasta din urma decizie confirma ceea ce s-a sustinut de catre intimata si anume ca documentele presupusei cercetari disciplinare au fost intocmite pro causa, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond .
Angajatorul nu a respectat dispozitiile art. 251 alin. 1 din Codul Muncii, referitoare la obligativitatea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.
Angajatorul doar a mimat efectuarea acestei cercetari disciplinare, eludand dispozitii legale a caror nerespectare este sanctionata cu nulitatea actelor emise, dovada acestui fapt fiind insasi succesiunea actelor emise.
Faptul ca nu s-a efectuat o cercetare disciplinara prealabila rezulta implicit si din imprejurarea ca, desi potrivit dispozitiilor legale in decizia de sanctionare ar trebui sa se arate ``motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare...``, in motivarea deciziei contestate nu se fac nici un fel de referiri la ceea ce intimata a sustinut in faza de cercetare disciplinara. Or, este evident ca atat timp cat nu i s-a solicitat un punct de vedere de catre ``comisie", nu a fost nimic de mentionat in Decizie .
In ce priveste sustinerea apelantei referitoare la faptul ca ``succesiunea in timp a actelor emise in legatura cu abaterile disciplinare ce au stat la baza emiterii deciziei contestate a fost respectata, in mod corect a fost respinsa de instanta de fond, constatand ca numarul de inregistrare al convocarii la cercetarea disciplinara este anterior numarului de inregistrare al deciziei de numire a comisiei de cercetare. Din succesiunea numerica si in timp a actelor emise de apelanta in cadrul cercetarii disciplinare se poate observa ca Decizia nr. 5842.1/22.08.2019 de numire a comisiei de cercetare a fost intocmita pro causa . Totodata, in decizia de concediere apelanta a indicat data de 26.08.2011, ca data de emitere a Deciziei de numire a comisiei de cercetare disciplinara nr. 5842.1. Apelanta a refacut aceasta decizie cu data de 22.08.2019, la momentul la care a primit cererea de chemare in judecata, pentru a incerca sa creeze aparenta legalitatii concedierii.
Referitor la sustinerea apelantei ca ``a fost respectat dreptul salariatei de a-si formula aparari cu privire la cele mentionate in convocare``, aceasta este nefondata. Nelegalitatea rezulta tot din succesiunea actelor emise de angajator .
In masura in care instanta de apel retine ca in mod gresit instanta de fond a constatat nulitatea deciziei, solicita a se analiza temeinicia deciziei contestate si a se dispune anularea acesteia.
In drept, dispozitiile art. 196 si urm. N.Cproc.civ. si ale Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii.
In apel s-a administrat proba cu inscrisuri .
Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea de apel constata ca, prioritar, din punct de vedere procesual, limitele analizarii prezentei cauze sunt determinate prin prisma dispozitiilor art. 476, art. 477 N.C.pr.civ., instanta de apel fiind tinuta exclusiv sa verifice legalitatea solutiei primei instante, in raport de prevederile art. 252 lit. c si art. 251 C. muncii.
Sub cel dintai aspect, potrivit art. 252 alin. 2 lit. c), sub sanctiunea nulitatii absolute, in cuprinsul deciziei trebuie mentionate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetare.
Prima instanta a retinut ca angajatorul nu a indicat motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, incalcand astfel prevederile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii. Apelanta a criticat, prin calea de atac exercitata, concluzia primei instante, avansand mai multe teze defensive alternative, de natura a salvgarda actul decizional de la sanctiunea nulitatii absolute. Astfel, apelanta a invocat, pe de o parte, faptul ca salariata a recunoscut faptele imputate, iar pe de alta parte nu se poate retine ca pertinente apararile, intrucat acestea nu au fost aduse la cunostinta angajatorului la momentul faptelor imputate.
In raport de tezele avansate de apelanta, se retine ca instanta este investita sa analizeze exclusiv legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare, in continutul si forma in care au fost edictate de angajator . Or, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara s-a mentionat ``s-a avut in vedere comportamentul general al salariatului pana la momentul sesizarii abaterilor, si faptul ca nu mai are alte sanctiuni disciplinare.``
Din nota explicativa data in scris de contestatoare la data de 22.08.2019 se precizeaza ca, in ceea ce priveste referatul nr. 5668/21.08.2019 intocmit de D.S., in care i se aduce la cunostinta contestatoarei ca lipsit de la serviciu in data de 21.08.2019, aceasta mentioneaza ca a calculat gresit zilele de concediu, crezand ca ziua de 22.08.2019 este prima zi de lucru. Referitor la data de 02.08.2019, in care apare absenta, se datoreaza faptului ca asistenta medicala a uitat sa ii intocmeasca certificatul de concediu medical, iar cand contestatoarea s-a prezentat la medic pentru a lua certificatul de concediu medical, actul nu era intocmit, deoarece salariata nu prezentase o adeverinta. In raportul de cercetare disciplinara nr. 5842.3/26.08.2019 se mentioneaza ca punctul de vedere al salariatului este cel consemnat in nota explicativa 5803/22.08.2019, prin care salariatul si-a prezentat propria pozitie in legatura cu faptele imputate, precum si apararile invocate in favoarea sa.
In ceea ce priveste teza defensiva a respectarii dispozitiilor art. 252 lit. c) C.muncii in cuprinsul deciziei, aceasta nu se sustine procesual.
Intimata, in calitate de angajator, realizeaza o confuzie majora intre doua sfere notionale distincte. Este indubitabil ca sanctiunea disciplinara presupune constatarea savarsirii unei fapte (comisive sau omisive) in legatura cu atributiile de serviciu, care constituie abatere disciplinara, insa fapta nu se confunda legal cu pozitia subiectiva a salariatului fata de respectiva fapta . Din aceasta perspectiva, fapta se plaseaza pe taram obiectiv, iar apararea salariatului pe taram subiectiv. Or, este indubitabil ca, in cauza, salariata a aratat ca nu a venit la serviciu, dar a explicat imprejurarile concrete ce au condus la aceasta situatie factuala. Or, in sensul dispozitiilor art. 252 lit. c) C.muncii, tocmai de aceste temeiuri concrete expuse de salariat il tineau pe angajator sa raspunda punctual, potrivit art. 252 lit. c) C.muncii, in conditiile in care aspectele referitoare la absenta nu erau contestate de salariat . Nici un punct in decizie nu cuprinde motivele concrete ale angajatorului de inlaturare a apararilor salariatei, trimiterea generica la lipsa unor cauze de inlaturare a raspunderii neputand valora legal indeplinirea obligatiei imperative prevazute de art. 252 lit. c) C.muncii. Din acest punct de vedere actul de sanctionare disciplinara este un act formal, iar continutul acestuia este impus prin norme imperative, sub sanctiunea nulitatii. In acest sens, lipsurile deciziei nu pot fi complinite prin acte extrinseci sau acte ulterioare, asa cum sustine apelanta, prin prezentarea ratiunilor in cadrul actelor procedurale, intrucat actul sanctionator are caracter unitar si continut prescris obligatoriu. In ceea ce priveste analiza realizata de Comisia de Cercetare disciplinara, aceasta nu poate valida actul sanctionator, intrucat Comisia de cercetare disciplinara are competentele limitate referitoare exclusiv la procedura de cercetare, realizand propuneri, dar actul sanctionator emana in mod imperativ de la organul decizional al angajatorului si este singurul supus rigorilor formale instituite de art. 252 C.muncii.
Intervenind cauza de nulitate prevazuta de art. 252 alin. 2 lit. c) C.pr.civ., sunt lipsite de relevanta proprie cercetarea altor cauze de nulitate, in speta cele legate de art. 251 C.muncii. De altfel, trebuie validat jurisdictional rationamentul primei instante, care a apreciat ca, avand in vedere succesiunea numerica si in timp a actelor emise de angajator, raportat la nota explicativa data de contestatoare, Decizia nr. 5842.1/22.08.2019 de numire a comisiei de cercetare disciplinara a fost intocmita pro causa . Instanta de apel retine sub acest aspect ca angajatorul nu a depus un extras de pe registrul de inregistrare al actelor interne si nici nu a facut vreo proba la cazul fortuit invocat - virusarea calculatorului. Mai mult, din raportul de cercetare rezulta ca, in fapt, procedura cercetarii disciplinare s-a rezumat la nota scrisa depusa de salariata, lipsind orice consemnare a sustinerilor orale ale acesteia, precum si orice dovada a prezentei acesteia la cercetarea disciplinara, aspecte ce sustin cu atat mai mult nulitatea intregii proceduri desfasurate, fiind incalcat in mod flagrant dreptul salariatului la aparare.
In consecinta, pentru considerentele expuse, hotararea pronuntata fiind legala si temeinica, Curtea de Apel respinge ca nefondat apelul formulat de intimata ``Y`` SRL impotriva sentintei civile nr. 673/24.06.2020 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care o pastreaza. A fost respinsa cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecata .
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Neefectuarea coprespunzatoare a cercetarii disciplinare prealabile Comportamente inadecvate sau nedrepte la locul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Model contract de munca 2024. CIM editabil 2024! Sursa: EuroAvocatura.ro
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Transportatorii rutieri nu pot transfera unor terte persoane responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere si perioadele de repaus ale conducatorilor auto Sursa: MCP Cabinet avocati
Concedierea Salariatilor. Modalitati de incetare a CIM si contestarea deciziei de concediere Sursa: MCP Cabinet avocati
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati