Gestiunea Frauduloasa

Potrivit art 214 al. 1 Cod penal gestiunea frauduloasa consta in pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acestor bunuri.

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial, iar obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la buna-credinta si increderea necesara intre cei ce intra in relatii cu caracter patrimonial.

Aceasta infractiune are ca obiect material diverse bunuri mobile si imobile, apartinand altuia, dar aflate in posesia faptuitorului. Constituie obiect material si bunurile asupra carora faptuitorul are un drept de coproprietate, atunci cand coproprietarul i-a incredintat acestuia administrarea sau conservarea intregii universalitati de bunuri .

Calitatea de subiect activ o poate intruni orice persoana care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii bunurilor altuia, nefiind necesar sa aiba calitatea de functionar .Nu importa natura contractuala sau legala a obligatiei de a administra sau conserva bunurile altuia.

Participatia penala este posibila sub toate formele, cu precizarea ca in cazul coautoratului trebuie ca faptuitorii sa aiba impreuna sarcina administrarii sau conservarii respectivelor bunuri .

Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiuni sau inactiuni pagubitoare pentru proprietarul bunurilor administrate sau conservate.Actiunile sau inactiunile trebuie savarsite cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor. Administrarea bunurilor presupune ingrijirea acestora, iar conservarea lor se refera la luarea unor masuri de mentinere a acestora la parametrii calitativi si cantitativi.
Actiunea sau inactiunea pagubitoare trebuie sa reprezinte o incalcare a obligatiei rezultand din insarcinarea primita, in caz contrar fapta nu intruneste elementele infractiunii de gestiune frauduloasa.De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca sunt intrunite elementele infractiunii de gestiune frauduloasa atunci cand in calitate de administrator la o asociatie de locatari, inculpatul si-a insusit o suma de bani din fondurile asociatiei.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unor pagube, iar raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre fapta incriminata si paguba pricinuita.

In privinta laturii subiective vinovatia exista doar sub forma intentiei, deoarece legislatorul prevede ca fapta trebuie savarsita cu rea-credinta.

Tentativa este posibila cand infractiunea se savarseste printr-o actiune, dar nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se pricinuieste paguba, ca urmare a actiunii sau inactiunii incriminate.

Infractiunea prevazuta la art. 214 C. pen. are si o forma agravata prezentata la al. 2: ”gestiunea frauduloasa savarsita in scopul de a dobandi un folos material ...”
Relativ la sanctionarea acestei infractiuni, forma simpla prevazuta la al. 1 se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, in timp ce forma agravata (al. 2) se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Potrivit al. 3, daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in al. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului conform art. 279 al. 2 pct. b C. proc. pen.

Al. 3 al art. 214 contine o dispozitie declarata neconstitutionala:”cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului...”Astfel, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 4 februarie 1999, definitiva, publicata in Monitorul Oficial nr. 95 din 5 martie 1999 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitia mai sus mentionata este neconstitutionala.

In motivare se retine ca aceste dispozitii „contravin prevederilor art. 44 al. 2 din Constitutie, care asigura o egala ocrotire a proprietatii apartinand persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum si a proprietatii private a statului.Asa fiind, in privinta bunurilor care formeaza obiectul proprietatii private, statul nu poate beneficia de o ocrotire juridica diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.