Taxa hoteliera datorata de operatorii din turism, stabilita prin acte normative ce nu au fost contestate

Conform art. 6 din HG nr. 1328/2001 criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabileau de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, fiind emis in acest sens Ordinul nr. 510/2002.
Conform Ordinului nr. 510/2002 emis de catre Ministerul Turismului, ce contine Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, in vigoare la data emiterii certificatului de clasificare turistica detinut de catre reclamanta, vilele turistice sunt definite ca fiind - ``structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate in statiuni turistice sau in alte zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice. ``
Potrivit art. 5 din HG nr. 1328/2001, in certificatul de clasificare se mentioneaza denumirea, tipul si insemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice, in speta instanta retinand ca, potrivit Certificatului de Clasificare al SC . V. I SRL, reprezinta o pensiune turistica, nicidecum un motel, avand ca obiect de activitate cazarea si prestarea de servicii specifice , fiind clasificata la categoria 3 stele.
Ceea ce prezinta relevanta a constituit-o faptul ca actele normative prin care s-a stabilit taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta, datorata de catre operatorii din turism, nu au fost contestate.
Ori, in raport de aceasta situatie, interpretand vointa legiuitorului, Curtea a apreciat ca acesta a dorit sa impoziteze, cu un procent identic, veniturile realizate atat de hoteluri cat si de vile, definitoriu fiind insa, numarul de stele atribuit o data cu clasificarea structurii de primire turistice.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal si inregistrata sub nr. 9912/118/11. 11. 2008, reclamanta SC V. I. SRL, in contradictoriu cu paratul S. P. I. T. V. B. L. Constanta, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate nelegalitatea Dispozitiei nr. R-G 55135/25. 07. 2008, precum si a Deciziei de impunere nr. G475451/30. 05. 2008, a procesului verbal de control inopinat nr. G 470276/29. 05. 2008.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune modificarea partiala a acestor acte administrativ fiscale, in sensul stabilirii in sarcina reclamantei a unui contributii de 3%, cu titlu de taxa hoteliera.
In motivarea actiunii, s-a aratat de reclamanta ca in perioada 27. 05. 2008-29. 05. 2008 fost supusa unei inspectii fiscale, control ce a vizat stabilirea bazei de impunere pentru taxa hoteliera, aferenta perioadei ianuarie 2003-aprilie 2008.
In urma acestei verificari se arata ca a fost intocmit procesului verbal de control inopinat nr. G 470276/29. 05. 2008, precum si Decizia de impunere nr. G 475451/30. 05. 2008, stabilindu-se in sarcina sa plata sumei de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentand taxa hoteliera si 2797 lei reprezentand accesorii.
S-a mai sustinut ca, impotriva deciziei de impunere emise in baza procesului verbal de control, reclamanta a formulat contestatie, respinsa prin Dispozitia R-G nr-55135/2008.
S-a mai aratat ca, actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale, in conditiile in care au catalogat activitatea desfasurata de catre reclamanta - pensiune turistica de 3 stele cu cea desfasurata de un hotel de 3 stele.
Paratul SPITVBL Constanta, legal citat, nu a formulat si depus intimpinare.
Prin Sentinta civila nr. 275/17. 03. 2009 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost admisa in parte actiunea promovata de reclamanta SC V. I. SRL, in contradictoriu cu paratul S. P. I. T. V. B. L. Constanta.
S-a dispus anularea Dispozitiei nr. R-G 55135/25. 07. 2008, a Deciziei de impunere nr. G475451/30. 05. 2008 si a procesului verbal de control inopinat nr. G 470276/29. 05. 2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, prin procesul verbal de control inopinat nr. G47027/29. 05. 2008, a fost verificata taxa hoteliera datorata de catre reclamanta pentru perioada ianuarie 2003 - aprilie 2008.
In baza acestui proces verbal de control inopinat a fost emisa Decizia de impunere nr. G47451/30. 05. 2008, retinandu-se in sarcina reclamantei SC V. I. SRL o obligatie de plata fata de bugetul local al municipiului Constanta, in cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentand debit si 2797 lei reprezentand accesorii.
Impotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestatie, cale de atac respinsa prin Dispozitia R-G nr. 55135/25. 07. 2008.
Din analizarea inscrisurilor depuse, tribunalul a retinut ca SC V. I. SRL detine in administrare un imobil, situat in Constanta, avand destinatia de pensiune turistica. Aceasta pensiune a fost clasificata din punct de vedere al serviciilor oferite la categoria 3 stele, conform certificatului emis de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
Ordinul nr. 520/2002 cuprinde in anexa acestuia - nr. 1. 4 - conditiile minimale, necesare si obligatorii pentru clasificarea structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare de tipul vilelor si bungalow-urilor. Pe de alta parte, in cadrul anexei nr. 1. 1. a sunt cuprinse criteriile obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare de tipul hotelurilor, hotelurilor apartament si motelurilor.
Din actele contestate de catre reclamanta se retine ca determinarea, ca taxa hoteliera stabilita in sarcina acesteia a fost de 4,5% din veniturile realizate, locatia detinuta de catre reclamanta fiind incadrata in grila de impozitare stabilita pentru un hotel de 3 stele.
Din analizarea comparata a criteriilor instituite prin Ord. nr. 510/2002, tribunalul a retinut ca cerintele impuse acordarii clasificarii unei vile turistice de 3 stele sunt apropiate celor pentru motel si in nici un caz celor stabilite pentru un hoteluri de 3 stele.
Sub acest aspect se apreciaza ca netemeinica aplicarea unui taxei hoteliere aferente unui hoteluri de 3 stele pentru vila turistica de 3 stele, detinuta de catre reclamanta.
Instanta a mai retinut ca, nu este in masura sa dispuna si obligarea reclamantei la plata unei taxe hoteliere in cuantum de 3% din veniturile realizate, aceasta dispozitie apartinand in exclusivitate organelor fiscale reprezentante de catre paratul SPITVBL Constanta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul S. P. I. T. V. B. L. Constanta, care a criticat-o ca fiind nelegala pentru urmatoarele considerente:
- Considera recurentul ca instanta de fond nu a interpretat in mod corect modul de stabilire al coeficientului taxei hoteliere stabilita prin HCLM.
In fiecare HCLM ce a reglementat taxa hoteliera in perioada 2003-2008, coeficientul taxei a fost stabilit in mod diferit, in functie de numarul de stele al structurii de primire turistica ; hotel 1 stea - 3,5%, hotel 2 stele - 4%, hotel 3 stele - 4,5%, hotel 4 si 5 stele - 5%. Astfel, in cazul in care structura de primire turistica este clasificata pe stele, asa cum e reglementata in HG nr. 1328/2001, ea se va incadra intr-una din categoriile mentionate mai sus.
Numai in situatia in care structura de primire turistica se incadreaza la categoria A� campinguri si moteluri A� expres prevazuta in fiecare HCLM, coeficientul taxei ar fi de 3%, indiferent de numarul de stele de clasificare .
- Mai arata recurenta ca instanta de fond nu a luat in considerare insasi declaratiile decont intocmite de intimata contestatoare aflate la dosarul cauzei, prin care sumele incasate reprezentand taxa hoteliera este calculata si stabilita de catre contestatoare cu o cota de 4%, 4,5% contrar sustinerilor acesteia potrivit carora s-ar incadra in cota de 3%.
Contestatoarea nu a achitat in perioada controlata, respectiv ianuarie 2003 -aprilie 2008, nici macar in cota de 3% pe care o considera corecta.
- De asemenea recurenta mai arata ca, instanta de fond a comparat in mod eronat criteriile de clasificare a vilelor turistice cu cele ale motelurilor, respectiv ale hotelurilor , retinand ca acestea sunt A� apropiate celor pentru motel si in nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele A�.
Instanta trebuia sa analizeze criteriile impuse pentru acordarea clasificarii de 3 stele pentru o pensiune turistica cu cele impuse pentru acordarea clasificarii de 3 stele pentru un motel, respectiv pentru un hotel.
Asadar, pornind de la denumirea contestatoarei A� vila A� rationamentul ce a stat la baza convingerii intimatei ca SC V. I. SRL s-ar incadra in categoria A� campinguri si moteluri A� este eronat.
Astfel, se poate observa ca, potrivit dispozitiilor HG nr. 1328/2001, criteriile impuse pentru o pensiune turistica de 3 stele sunt asemanatoare hotelurilor de 3 stele, iar nu moteluri de 3 stele.
Intimata parata, legal citata, a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parat ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntata de instanta ca fiind legala si temeinica.
Considera intimata ca motivele pentru care instanta de fond in mod corect a constatat ca activitatea pe care o desfasoara se poate asimila cu motelul, deoarece criteriile de clasificare ale motelurilor sunt mai apropiate de criteriile de clasificare ale pensiunilor si sub nici o forma si in nici un caz nu poate fi asimilata o pensiune cu hotel de 3 stele.
Examinand recursul prin prisma criticilor aduse hotararii de catre recurenta si care au fost incadrate in motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila, dar si potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila Curtea a constatat ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art. 1 din HG nr. 1328/2001 stabileau ca structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica in functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate.
Conform art. 6 din HG nr. 1328/2001 criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabileau de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, fiind emis in acest sens Ordinul nr. 510/2002.
Conform Ordinului nr. 510/2002 emis de catre Ministerul Turismului, ce contine Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, in vigoare la data emiterii certificatului de clasificare turistica detinut de catre reclamanta, vilele turistice sunt definite ca fiind - ``structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate in statiuni turistice sau in alte zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice. ``
In baza procesului verbal de control inopinat, efectuat in perioada 27. 05. 2008 -29. 05. 2008 a fost emisa Decizia de impunere nr. G47451/30. 05. 2008 retinandu-se in sarcina reclamantei SC V. I. SRL o obligatie de plata fata de bugetul local al municipiului Constanta, in cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentand debit si 2797 lei reprezentand accesorii.
Determinarea sumelor de plata stabilite in sarcina reclamantei a fost facuta in baza HCLM Constanta nr. 540/2002 - Anexa 5, HCLM Constanta nr. 480/2004-anexa 1. 16, HCLM Constanta nr. 547/2005 - anexa 1. 4, HCLM Constanta nr. 500/2006-anexa 1. 4, HCLM Constanta nr. 360/2007 - anexa 1. 4, acte normative ce instituie taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta datorata de catre operatorii din turism, procentul stabilit fiind identic in fiecare an, pentru acelasi tip de locatie impozitata.
Din probele administrate de parti Curtea retine ca tribunalul in mod eronat a comparat criteriile impuse acordarii clasificarii unei vile turistice de 3 stele cu cele ale unui motel, retinand ca acestea sunt A� apropiate celor pentru motel si in nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele A�.
Si aceasta pentru ca, potrivit art. 5 din HG nr. 1328/2001, in certificatul de clasificare se mentioneaza denumirea, tipul si insemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice. Potrivit Certificatului de Clasificare al SC V. I. SRL, aceasta reprezinta o pensiune turistica, nicidecum un motel, avand ca obiect de activitate cazarea si prestarea de servicii specifice, fiind clasificata la categoria 3 stele.
Ceea ce prezinta relevanta in speta de fata, o constituie faptul ca actele normative prin care s-a stabilit taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta datorata de catre operatorii din turism, nu au fost contestate.
Ori, in raport de aceasta situatie, interpretand vointa legiuitorului, Curtea apreciaza ca acesta a dorit sa impoziteze, cu un procent identic, veniturile realizate atat de hoteluri cat si de vile, definitoriu fiind insa numarul de stele atribuit o data cu clasificarea structurii de primire turistice.
Din toate inscrisurile depuse atat de parti nu rezulta ca ``pensiunea turistica`` s-ar incadra in categoria A� campinguri si moteluri A� pentru a i se putea aplica coeficientul de 3% cat a stabilit C. L. Constanta, concluziile consemnate prin procesul verbal de control inopinat nr. G47027/29. 05. 2008 privind taxa hoteliera datorata de catre reclamanta pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008 sunt temeinice si legale, incadrarea reclamantei in cota de 4,5% fiind facuta potrivit actelor normative in vigoare.
Pe cale de consecinta, Curtea a apreciat ca hotararea tribunalului este nelegala, motiv pentru care, in temeiul art. 22 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 din Codul de procedura civila, a admis recursul si a dispus modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.