Procedura de contestare a Raportului intocmit de ANI in cadrul procedurii de cercetare a averii

Acest raport constituie un simplu act de sesizare al Comisiei de cercetare a averilor prevazute in Legea nr. 115/1996, ce poate fi contestat in fata instantei de contencios administrativ doar odata cu actul de finalizare a procedurii desfasurare de aceasta comisie.

Faptul ca prin art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/2010 legiuitorul a facut trimitere la dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ nu trebuie sa conduca la concluzia ca raportul de evaluare a averii poate fi contestat in procedura prevazuta pentru raportul intocmit in situatia identificarii unui conflict de interese sau a unei incompatibilitati, instanta de judecata neputand sa se pronunte direct asupra caracterului justificat ori nejustificat al dobandirii averii, cata vreme este obligatorie etapa cercetarii averii de catre comisia omonima constituita la nivelul curtilor de apel (finalizata printr-o ordonanta motivata, potrivit art. 104 din Legea nr. 115/1996 - prin care poate dispune trimiterea cauzei spre solutionare instantei de judecata dar si clasarea cauzei, atunci cand constata ca provenienta bunurilor este justificata) si care ar fi practic suprimata intr-o interpretare contrara.

Prin actiune inregistrata pe rolul Curtii de Apel Iasi, reclamantul PP a formulat, in contradictoriu cu Agentia Nationala de Integritate contestatie impotriva raportului de evaluare nr.l30813/G/II/28.12.2011 intocmit de ANI.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 11.03.2011, Agentia Nationala de Integritate (A.N.I.) s-a sesizat din oficiu cu privire la evaluarea averii sale, in temeiul art. 12 din Legea nr. 176/2010.

Prin raportul contestat s-a retinut ca ``intre modificarile intervenite in averea d-lui PP in timpul in care a exercitat functia de agent in cadrul IJPF Vaslui, in perioada 2006-2010 si veniturile realizate in aceeasi perioada, exista o diferenta semnificativa in cuantum de 122839,68 lei, echivalentul sumei de 28567,36 euro, in sensul art.18 din Legea nr. 176/2010 urmand a fi sesizata Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Iasi".

In opinia reclamantului, raportul de evaluare este lovit de nulitate absoluta, intrucat sesizarea s-a facut cu rea - credinta, iar actele intocmite sunt nule, potrivit art. 13 alin 2 din Legea nr. 176/2010, deoarece nu a fost informat si invitat pentru a-si spune un punct de vedere, conform art. 14 din lege, in conditiile in care, la data de 18.03.2011 era arestat preventiv si nu se afla la domiciliu .

Raportul este si netemeinic deoarece inspectorii nu au avut in vedere toate drepturile banesti pe care le-a incasat ca urmare a activitatii sale la IJPF Vaslui, respectiv suma de 107878,41 de lei in loc de 68697 si au calculat in mod gresit cheltuielile pe care le-a facut. In fapt, diferenta ar fi de 9561 lei, mult sub limita diferentelor semnificative, in sensul art.18 din lege.

Parata A.N.I. nu a formulat, in termen legal, intampinare dar a invocat oral in fata instantei exceptia de inadmisibilitate a actiunii, exceptie invocata din oficiu si de curtea de apel.

Prin sentinta nr. 82 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal a admis exceptia inadmisibili tatii actiunii si, pe cale de consecinta, a respins actiunea reclamantului PP in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Integritate, ca inadmisibila.

Deliberand cu prioritate asupra exceptiei, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin raportul de evaluare nr.130813/G/II/28.12.2011 intocmit de ANI s-a dispus ``sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Iasi, in vederea inceperii actiunii de control si constatarii diferentei semnificative potrivit ort. 18 din legea nr. 17612010, privind averea detinuta de dl. PP si a starii de incompatibilitate a acestuia, potrivit art.17 alin 6 din acelasi act normativ. "

Analizand prevederile legale incidente in cauza, prima instanta a retinut ca nul pot fi primite sustinerile reclamantului, in sensul ca raportul de evaluare se poate contesta direct la instanta de contencios administrativ in aceasta etapa a procedurii privind controlul averii sale, conform art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator, dispozitii care; prevad ca modalitate de contestare a raportului de evaluare, contestatia .

In opinia primei instante, daca la evaluarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor se prevede in mod clar si expres calea de atac, respectiv contestatia, in ceea ce priveste evaluarea averilor, legiuitorul prin sintagma ``se aplica corespunzator " induce clar ideea ca pot fi aplicate dispozitiile compatibile cu aceasta procedura si ca raportul poate fi contestat, insa cu respectarea procedurii speciale.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 115/1996 cu modificarile si completarile ulterioare,persoana a carei avere este supusa controlului va putea produce in fata comisiei de cercetare probe in aparare sau va putea solicita administrarea acestora de catre comisia de cercetare.

Prin urmare, teza reclamantului nu poate fi acceptata, deoarece ar insemna sa fie derulate doua proceduri in paralel, prin care sa se controleze acelasi act administrativ, or, procedura din cadrul comisiei de cercetare, cea prevazuta de Legea nr. 115/1996, este una speciala, care in mod obligatoriu precede procedurii in fata instantei de contencios administrativ, fiind lipsit de orice ratiune a accepta suprapunerea celor doua proceduri.

In ceea ce priveste o eventuala suspendare a procedurii in fata comisiei invocata de reclamant, s-a retinut ca o astfel de ipoteza nu este prevazuta de nicio dispozitie legala, neputand fi primita de instanta.

Procedura in fata comisiei este obligatorie si nu facultativa, textul de lege stipuland clar ca rapoartele de evaluare, transmise comisiei de cercetare a averilor prevazute in Legea nr. 115/1996 vor fi obligatoriu evaluate de aceasta .

Pe de alta parte, prima instanta a retinut ca inadmisibilitatea actiunii rezulta implicit si din decizia Curtii Constitutionale nr. 415/2010, care a declarat neconstitutionala fosta lege de functionare a Agentii Nationale de Integritate, Legea nr. 144/2007, care prevedea o procedura similara.

In aprecierea primei instante, un alt considerent pentru care actiunea reclamantului este inadmisibila rezida din faptul ca raportul de evaluare nu este un act administrativ, in sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru ca nu da nastere, nu stinge, nu modifica nici un raport juridic, ci este doar o sesizare de la un organ administrativ la un alt organ administrativ - jurisdictional.

Prin raportul de evaluare nu se ia vreo masura fata de reclamant si nici nu ii incumba vreo obligatie, ci se dispune exclusiv sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Iasi, numai aceasta putand sesiza instanta de contencios administrativ prin ordonanta, iar nu reclamantul prin contestatie la raport .

Prima instanta a respins sustinerile reclamantului referitoare la natura actului atacat, act intitulat ``Raport de evaluare", facand distinctia dintre raportul prevazut de art. 17 si raportul prevazut de art. 21 din lege .

Chiar daca in ambele situatii, atat in cadrul cercetarii averilor, cat si al constatarii incompatibilitatilor, se prevede, ca si finalitate a procedurii administrative, obligativitatea intocmirii unui raport de evaluare, se prevede expres posibilitatea contestarii acestui raport doar in situatia constatarii incompatibilitatilor.

In aprecierea primei instante, raportul de evaluare intocmit in cazul constatarii unei incompatibilitati nu este urmat de o alta procedura administrativa ca in cazul raportului de evaluare din cadrul cercetarii averilor si produce efecte fata de persoana declarata incompatibila, cele doua situatii fiind distincte iar procedura in cazul lor este doar partial similara, sub aspectul obligatiei ANI de a intocmi un raport de evaluare.

Insa, ulterior intocmirii, se prevede expres posibilitatea in cazul primei situatii de a contesta raportul de evaluare in instanta de contencios administrativ, iar in cazul celei de a doua se mai prevede o alta etapa obligatorie care nu poate fi suprimata sau eludata, raportul de evaluare fiind intai analizat de Comisia de cercetare a averilor, doar la finalizarea procedurii in fata comisiei putand fi sesizata instanta de contencios administrativ.

Pe de alta parte, prima instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 18 alin(2) din Legea 554/2004, retinand ca in aceasta etapa este inadmisibil ca instanta sa analizeze in vreun fel legalitatea raportului de evaluare ce are doar un caracter preparator, acesta putand fi analizat de instanta de contencios administrativ doar in situatia in care Comisia va da o ordonanta prin care va hotari potrivit art. 104 trimiterea cauzei spre solutionare curtii de apel in raza careia domiciliaza persoana a carei avere este supusa controlului, daca se constata, pe baza probelor administrate, ca dobandirea unei cote-parti din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat.

Mai mult, in situatia in care comisia va aprecia ca provenienta bunurilor este justificata se va dispune clasarea cauzei, astfel ca reclamantul nu va mai avea nici un motiv sa conteste acest raport de evaluare.

Impotriva sentintei curtii de apel reclamantul a formulat recurs.

Recurentul a sustinut ca s-au interpretat gresit prevederile legale aplicabile, respectiv dispozitiile art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/2010 care trimit la dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ, norma care confera posibilitatea contestarii raportului de evaluare, in termen de 15 zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ.

Recurentul a combatut si considerentul referitor la suprapunerea celor doua proceduri paralele - la comisia de cercetare a averilor si la instanta - sustinand ca aceasta este posibila, urmand ca pe perioada derularii procedurii judiciare sa se dispuna, in temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, suspendarea procedurii la comisia de cercetare a averilor.

O critica distincta vizeaza natura juridica a actului atacat, potrivit recurentului, raportul de evaluare incadrandu-se pe deplin in definitia actului administrativ.

Prin intampinarea formulata la data 7 iunie 2013, calificata de instanta in raport de momentul procesual respectiv, ca reprezentand concluzii scrise, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat sustinand, in principal, ca raportul atacat nu este un act administrativ in sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentand doar un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Iasi care isi deruleaza activitatea potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 115/1996.

Intimata a mai sustinut ca interpretarea pe care recurentul o da dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 echivaleaza practic cu suprimarea procedurii speciale si face inutila insasi existenta comisiilor de cercetare a averilor constituite la nivelul curtilor de apel.

Recursul este nefundat.

Obiectul actiunii judiciare formulate de recurentul - reclamant PP vizeaza anularea raportului de evaluare nr. 130813/G/II/28.12.2011 intocmit de Agentia Nationala de Integritate, prin care s-ai dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Cultii de Apel Iasi, in vederea inceperii actiunii de control si constatarii diferentei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea detinuta de acesta si a starii de incompatibilitate, potrivit art. 17 alin. (6) din acelasi act normativ.

Analizand prevederile legale incidente, prima instanta a ajuns la concluzia A�ca raportul de evaluare nu se poate contesta direct la instanta de contencios administrativ, ci numai odata cu actul final al Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Iasi, neavand trasaturile unui act administrativA�.

Aceasta concluzie este corecta, fiind adoptata si de instanta de control judiciar.

Prevederile legale interpretate diferit de parti au urmatorul cuprins:

Art. 17:

Alin. (1) ``Daca, dupa exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau in scris, ori, in lipsa acestuia, dupa expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informarii de catre persoana care face obiectul evaluarii, sunt identificate in continuare, pe baza datelor si informatiilor existente la dispozitia inspectorului de integritate, diferente semnificative in sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate intocmeste un raport de evaluare".

Alin. (7) ``Dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator"

Art. 22 :

``(1) Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilitatii in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ.

(2) Daca raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat in termenul prevazut la alin. (1) la instanta de contencios administrativ, Agentia sesizeaza, in termen de 6 luni, organele competente pentru declansarea procedurii disciplinare, precum si, daca este cazul, instanta de contencios administrativ, in vederea anularii actelor emise, adoptate sau intocmite cu incalcarea prevederilor legale privind conflictul de interese".

In esenta, teza recurentului porneste de la premisa ca, nefacand nicio distinctie intre cele doua tipuri de rapoarte intocmite de inspectorii de integritate, art. 22 alin. (1) precitat ii confera dreptul de a ataca direct la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare asupra averii, pe perioada cercetarii legalitatii acestuia, procedura derulata de Comisia de cercetare a averii urmand a fi suspendata.

Desi Inalta Curte admite ca tehnica de legiferare utilizata la elaborarea normelor citate ridica reale probleme de identificare a dispozitiilor care se aplica ``in mod corespunzator", totusi considera ca interpretarea data de prima instanta este rationala, fiind in acord cu vointa legiuitorului. Nu exista nici un argument logic in sensul ideii ca instanta de judecata poate sa se pronunte in aceasta faza a procedurii asupra caracterului justificat ori nejustificat al dobandirii averii de catre recurentul - reclamant, cata vreme este obligatorie etapa cercetarii averii de catre Comisia omonima din cadrul Curtii de Apel Iasi care pronunta o ordonanta motivata, potrivit art. 104 din Legea nr. 115/1996, prin care poate dispune trimiterea cauzei spre solutionare instantei de judecata dar si clasarea cauzei, atunci cand constata ca provenienta bunurilor este justificata.

Este, astfel, corect considerentul primei instante care subliniaza ca raportul atacat este un simplu act de sesizare al Comisiei de cercetare a averilor, neindeplinind conditiile legale pentru a fi considerat act administrativ intrucat, prin el insusi, nu are aptitudinea de a produce efectele juridice ale actului final al procedurii.

De asemenea, constatarea starii de incompatibilitate, la care se refera raportul de evaluare atacat, depinde cu necesitate de rezultatul actiunii de control ce va fi derulata de aceeasi Comisie, potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 115/1996.

Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.