Exprimarea acordului de vointa al partilor de a se impaca

Articolul 10 din Codul de procedura penala, cu privire la cauzele care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penala, prevede urmatoarele:

Actiunea penala nu poate fi pusa �n miscare, iar cand a fost pusa �n miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala;
b1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) fapta nu a fost savarsita de �nvinuit sau de inculpat;
d) faptei �i lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care �nlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea �n miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;
h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au �mpacat, �n cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau �mpacarea partilor �nlatura raspunderea penala;
i) s-a dispus �nlocuirea raspunderii penale;
j) exista autoritate de lucru judecat. �mpiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta �ncadrare juridica.
�n cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa �n miscare ulterior �n conditii legale.

Va prezentam in continuare textul integral al deciziei:

DECIZIA Nr. XXVII din 18 septembrie 2006
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 20/03/2007

Dosar nr. 15/2006
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedura penala, referitoare la exprimarea acordului de vointa al partilor de a se impaca, in cazurile prevazute de lege.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea 304/2004, fiind prezenti 81 de judecatori din totalul de 112 in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis, in sensul de a se stabili ca incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedura penala, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, constatandu-se ca in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala au fost pronuntate solutii diferite.
Astfel, unele instante au considerat ca se poate lua act de vointa de impacare a partii vatamate, manifestata prin cerere, dispunand incetarea procesului penal in lipsa inculpatului si a partii vatamate de la dezbateri.
Alte instante s-au pronuntat in sensul ca incetarea procesului penal, ca urmare a impacarii partilor, poate avea loc si in lipsa inculpatului, considerandu-se ca acesta a achiesat in mod tacit la actul de vointa al partii vatamate.
In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca pentru incetarea procesului penal partile trebuie sa-si exprime in mod valabil acordul de vointa cu privire la impacarea totala si neconditionata.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Potrivit dispozitiilor art. 132 din Codul penal, "impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila".
Pe de alta parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala se prevede ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca a fost retrasa plangerea prealabila ori daca partile s-au impacat.
Din textele de lege mentionate rezulta, deci, ca impacarea partilor, pe langa faptul ca inlatura raspunderea penala, stinge si actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal, care constituie un accesoriu al celei penale.
Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, care este un act unilateral de vointa, impacarea partilor constituie un act bilateral, implicand in mod necesar acordul de vointa al persoanei vatamate si al inculpatului.
In aceasta privinta, este de observat ca impacarea are caracter personal si trebuie sa fie definitiva.
De aceea, ea nu poate fi echivoca, fiind necesar sa contina in mod clar acordul de vointa al persoanelor care s-au hotarat sa se impace.
Ca urmare, spre deosebire de cazul plangerii prealabile, unde retragerea opereaza in rem si produce efecte fata de toti participantii, impacarea opereaza in personam, inlaturand raspunderea penala numai cu privire la inculpatul cu care persoana vatamata s-a impacat.
Sub acest aspect, este de retinut ca, potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedura penala, incetarea procesului penal poate fi dispusa numai atunci cand instanta ia act nemijlocit de acordul de vointa al inculpatului si al partii vatamate de a se impaca, exprimat in sedinta de judecata, personal sau prin persoane cu mandat special, ori cand acesta rezulta din inscrisuri autentice.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide in sensul ca incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedura penala, stabilesc:
Incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.
Obligatorie potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 septembrie 2006.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei