Raport de drept international privat. Recunoasterea hotararii instantei straine privitoare la adoptia unui roman.

Drept international privat. Recunoasterea hotararii straine privitoare la adoptia unui roman de catre un cetatean stain.
Drept international privat.
- Hotararea instantei straine.
- Executor judecatoresc.
- Adoptia romanului de catre strain.

Legea nr. 105/1992: art. 151 pct. 2, art. 168 alin. 2

Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind raporturile de drept international privat enumerate in art. 151 al Legii nr. 105/1992 printre care � incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeazaa a fi adoptatare domiciliul in romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie� (pct. 2 al articolului citat).
Ca urmare, incazul enuntat, recunoasterea hotararii straine, in domeniul aratat, poate fi refuzata, conform alin. 1 pct. 2 al art. 168 din Legea nr. 105/1992.
Se excepteaza insa, cazul in care solutia din hotararea straina nu difera de solutia la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane, caz in care nu se poate refuza recunoasterea hotararii straine, conform alin. 2 al art. 168 susmentionat.

La data de 19 iunie 2003, petitionarul D.D. a solicitat in contradictoriu cu intimatul B.K. sa fie recunoscute pe teritoriul Romaniei efectele hotararii judecatoresti de adoptie date in dosarul nr.XVI 0024/99 de Tribunalul pentru tutela din Erlangen � Germania, ramasa definitiva la 29 septembrie 2000.
In motivarea cererii s-a aratat ca, prin mentionata hotarare, a fost admisa solicitarea lui B.K., care este sotul mamei sale, vizand adoptia reclamantului. In consecinta, reclamantul a devenit, din punct de vedere juridic, fiul intimatului, luand si numele de familie al acestuia. Cum reclamantul este cetatean roman, formalitatile ulterioare adoptiei fac necesara recunoasterea hotararii judecatoresti pronuntate in Germania si pe teritoriul Romaniei.
Tribunalul Maramures, prin sentinta civila nr.526 din 23 iunie 2003 a respins cererea cu motivarea ca potrivit art. 151 pct. 2 din Legea nr.105/1992, instantele romane au competenta exclusiva de a judeca procesele privind raporturile de drept international privat ce vizeaza incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman, asa cum este cazul in speta.
Solutia a fost mentinuta prin decizia civila nr. 161 din 6 octombrie 2003 a Curtii de Apel Cluj care a respins ca nefondat, cu o motivare similara, apelul declarat de petitionar.
Recursul reclamantului este fondat.
Ambele instante au solutionat cererea fara a cerceta indeplinirea conditiilor ei de fond si rezumandu-se la a stabili, pe cale de exceptie, competenta materiala exclusiva a instantelor romanesti in materie de adoptie, daca cel adoptat este cetatean roman si are domiciliul in Romania.
Aceste punct de vedere ignora insa prevederile art.168 alin. 2 din Legea nr.105/1992, potrivit carora �recunoasterea hotararii straine nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotararea straina a aplicat o alta lege decat cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legislatiei romane.
Or, in speta, exista suficiente date din care rezulta ca petitionarul, care este major, a fost crescut de adoptator (sotul mamei sale), iar pe de alta parte hotararea de incuviintare a adoptiei a produs efecte juridice, inclusiv sub aspectul numelui de familie al petitionatului, care intre timp s-a casatorit si are un copil.
Aceste imprejurari pot face admisibila cererea in conditiile textului citat, in masura in care ele sunt temeinic dovedite.
In aceste conditii, Inalta Curte retine ca rezolvarea cauzei pe exceptie, fara cercetarea conditiilor de admisibilitate a cererii este gresita.
In consecinta, s-a admis recursul si s-a casat sentinta cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.