Incaierare. Elemente constitutive. Favorizarea infractorului. Favorizare personala. Actiune civila

Infractiunea de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal presupune existenta a doua grupari, care savarsesc acte de violenta una asupra celeilalte.

Prin urmare, atunci cand exista numai gruparea inculpatilor, iar victimele actelor de violenta nu constituie o grupare, neavand cunostinta de intentia inculpatilor si reactionand numai pentru a se apara, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de incaierare.

In cazul favorizarii infractorului prevazuta in art. 264 Codul penal , partea vatamata se poate constitui parte civila in procesul penal atat impotriva infractorului favorizat, cat si impotriva favorizatorului, dar numai in cazul favorizarii reale constand in ajutorului dat unui infractor pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii, iar nu si in cazul favorizarii personale, atunci cand ajutorul a fost dat celui care a savarsit o infractiune contra integritatii corporale si sanatatii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, intrucat, in acest caz, intre actiunea favorizatorului si prejudiciul cauzat victimei prin infractiunea contra integritatii corporale si sanatatii nu exista legatura de cauzalitate.

***

Prin sentinta penala nr. 171 din 8 iunie 2005, Tribunalul Mures a condamnat pe inculpatul B.E. pentru tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) Codul penal , precum si pentru savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 alin. (2), a doua infractiuni de vatamare corporala prevazute in art. 181 alin. (1), a unei infractiuni de loviri sau alte violente prevazuta in art. 180 alin. (2) si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta in art. 321 alin. (1) Codul penal

Prin aceeasi sentinta, inculpatii O.R., B.C., D.C., C.A., B.D., G.R., B.I., P.M. si S.C. au fost condamnati pentru savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 alin. (2), a doua infractiuni de vatamare corporala prevazute in art. 181 alin. (1), a unei infractiuni de loviri sau alte violente prevazuta in art. 180 alin. (2) si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta in art. 321 alin. (1) Codul penal , iar inculpatul I.C., pentru favorizarea infractorului prevazuta in art. 264 Codul penal

Totodata, instanta a obligat pe inculpati, in solidar, la plata sumelor de 96.190.000 de lei cu titlu de daune materiale si 70.000.000 de lei cu titlu de daune morale catre partea civila B.F., precum si la plata sumei de 20.584.458 de lei catre partea civila Casa de Asigurari de Sanatate Mures.

Instanta a retinut ca, pe fondul unui conflict care a avut loc la 22 iulie 2001 intre tinerii din satul R., unde locuiesc partile vatamate si tinerii din comuna N., unde locuiesc inculpatii, la 7 octombrie 2001, inculpatii B.E., B.C. si O.R. s-au deplasat la barul din localitatea G., unde se aflau mai multi tineri din satul R., dintre care inculpatul B.E. i-a recunoscut pe F.A. si L.C., cu care avusese anterior conflictul .

Inculpatii mentionati s-au deplasat cu autoturismul in comuna N., unde s-au intalnit cu ceilalti coinculpati si, cu totii, au luat hotararea sa se reintoarca la bar pentru a aplica unele corectii partilor vatamate, confectionandu-si bate in acest scop.

Cu exceptia inculpatului I.C. care a ramas langa autoturism, toti ceilalti inculpati au patruns in bar si, conform intelegerii, au inceput sa loveasca partile vatamate cu batele.
Inculpatul B.E. i-a aplicat multiple lovituri cu bata, cu mare intensitate, partii vatamate L.C. in zona capului si a toracelui, punandu-i viata in primejdie. Conform raportului de expertiza medico-legala intocmit in cauza, partea vatamata a ramas cu infirmitate fizica permanenta.

Totodata, toti inculpatii au lovit cu bate si lanturi pe celelalte parti vatamate, producandu-le diverse leziuni. Astfel, partea vatamata B.F. a suferit multiple leziuni traumatice pentru a caror vindecare i-au fost necesare 70-80 zile de ingrijiri medicale, precum si o ruptura de splina; partea vatamata B.J. a suferit leziuni la nivelul capului, bratului stang si toracelui, a caror vindecare a necesitat 28-30 zile de ingrijiri medicale; partea vatamata L.S. a suferit leziuni in zona capului si a toracelui, a caror vindecare a necesitat 22-24 zile de ingrijiri medicale, iar partea vatamata F.A. a suferit leziuni la nivelul coapsei stangi si in regiunea scapulara a caror vindecare a necesitat 11-12 zile de ingrijiri medicale.
Actiunile desfasurate de inculpati au avut ca rezultat devastarea barului, aducandu-se astfel atingere bunelor moravuri si producandu-se scandal public.

Prin decizia penala nr. 13 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Targu Mures a admis apelul declarat de inculpatul O.R. cu privire la gresita retinere a starii de recidiva postcondamnatorie si a respins apelurile declarate de ceilalti inculpati.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, inculpatii au declarat recurs.
Astfel, inculpatul I.C. a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 12 Codul de procedura penala , solicitand sa se dispuna achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) Codul de procedura penala , intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului pentru care a fost condamnat, lipsind latura subiectiva a acestei infractiuni .

Inculpatii D.C., G.R., P.M., C.A., B.C., B.I., B.D. si B.E. au invocat, in principal, cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 17 Codul de procedura penala , solicitand schimbarea incadrarii juridice a faptelor, din infractiunile ce le-au fost retinute in sarcina, in infractiunea de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal , intrucat nu s-a putut stabili cu certitudine contributia fiecaruia la producerea consecintelor vatamatoare asupra partilor vatamate.

Motivul de recurs invocat de inculpati, privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor in infractiunea de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal , este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. (1) Codul penal , constituie infractiunea de incaierare participarea la o incaierare intre mai multe persoane .
Ca atare, infractiunea prevazuta in art. 322 Codul penal se realizeaza, sub aspectul laturii obiective, prin actiunea de participare la o incaierare intre mai multe persoane, fapt ce implica existenta unor tabere sau grupuri rivale antrenate intr-o altercatie, in asa fel incat actiunile participantilor se impletesc intre ele si sunt greu de delimitat, raspunderea pentru consecinte rasfrangandu-se asupra tuturor participantilor, indiferent de grupul din care au facut parte .

Din examinarea materialului probator aflat la dosar rezulta ca notiunea de grup antrenat intr-o agresiune poate fi retinuta numai in ceea ce priveste grupul inculpatilor, care s-a reunit in scopul de a aplica o corectie unor tineri din satul R., ce se aflau intr-un local public, fara a avea cunostinta de intentiile agresorilor.
Imprejurarea ca intre tinerii din satul R. si grupul inculpatilor existau unele tensiuni mai vechi nu poate conduce automat la ideea ca partile vatamate au urmarit o riposta organizata impotriva inculpatilor.

De altfel, inculpatii au lovit la intamplare, pe toti cei aflati in localul public, fara a distinge daca acestia sunt din cei cu care se considerau rivali, iar reactia partilor vatamate a fost spontana si numai de aparare.
Simplul fapt ca savarsirea actelor de agresiune a apartinut mai multor persoane nu este determinant pentru a concluziona ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta in art. 322 Codul penal
In afara de aceasta, organele de ancheta au putut determina obiectiv contributia fiecarui agresor la consecintele vatamatoare ale faptelor, distingandu-se savarsirea de catre inculpatul B.E. a tentativei la infractiunea de omor calificat asupra partii vatamate L.C., precum si contributia personala a coinculpatilor la vatamarile grave sau simple suferite de fiecare parte vatamata.

In consecinta, nefiind intrunit nici un element al laturii obiective a infractiunii de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal , nu pot fi primite cererile inculpatilor de schimbare a incadrarii juridice a faptelor.
Motivul de recurs invocat de inculpatul I.C., privind achitarea sa pentru infractiunea de favorizare a infractorului, este nefondat.
Potrivit art. 264 alin. (1) Codul penal , constituie infractiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.
Din probatoriile administrate rezulta ca inculpatul a contribuit efectiv prin activitatea sa la reunirea grupului infractional, transportand cu autoturismul o parte dintre inculpati la locul savarsirii infractiunii. Chiar daca inculpatul a sustinut ca, necunoscand intentiile celorlalti inculpati, nu ar exista concret vreun ajutor dat acestora, pozitia sa ulterioara adoptata cu ocazia audierii, cand a incercat sa canalizeze cercetarile pe o pista falsa, dovedeste intentia sa de a zadarnici urmarirea penala.

Asteptand in exteriorul localului la volanul autoturismului revenirea grupului infractional pe care, de altfel, l-a si transportat in comuna invecinata, inculpatul nu poate sa pretinda ca nu a stiut despre prezenta inculpatilor in local, asa cum a declarat in fata organelor de ancheta, si ca intentia sa a fost de a deruta cercetarile si a asigura scaparea faptuitorilor de raspundere penala.
Din oficiu, insa, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul declarat de inculpatul I.C. urmeaza a fi admis pentru un alt motiv, si anume pentru gresita sa obligare, in solidar cu ceilalti inculpati, la plata despagubirilor materiale si morale catre partile civile B.F. si Casa de Asigurari de Sanatate Mures.

Favorizarea infractorului are caracterul de infractiune autonoma, de sine statatoare, de infractiune conexa, corelativa cu infractiunea al carei faptuitor este ajutat, iar nu de act de participatie, intrucat favorizarea are loc atunci cand nu exista o intelegere prealabila intre persoana care a savarsit o infractiune si cel care-i da ajutor .
Favorizarea poate fi de doua tipuri: favorizare personala sau favorizare reala. In speta, favorizarea savarsita de inculpatul I.C. a fost personala, in sensul ingreunarii urmaririi penale, prin furnizarea de date inexacte privitoare la imprejurarile cauzei.

Partea vatamata printr-o infractiune se poate constitui parte civila in procesul penal si impotriva favorizatorului, dar numai in cazul favorizarii reale, adica numai in cazul ajutorului dat unui infractor pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii.
Numai in acest caz condamnatul pentru infractiunea de favorizare poate fi obligat la plata despagubirilor civile, in solidar cu autorul sau autorii infractiunii, si numai in limita bunurilor in legatura cu care s-a comis infractiunea de favorizare.

Raspunderea civila in cauzele penale este atrasa numai in limitele consecintelor pagubitoare ale faptelor autorului sau ale participantilor si numai in masura in care prejudiciul a fost provocat de acestia.
Implicarea, printr-o contributie personala, in sfera ilicitului penal a altor persoane nu poate atrage raspunderea civila decat in masura in care activitatea determinata savarsita contribuie, fie si indirect, la producerea respectivului prejudiciu.
In speta, prejudiciile cauzate partilor civile B.F. si Casa de Asigurari de Sanatate Mures sunt consecinta actelor de agresiune savarsite in mod nemijlocit de toti ceilalti inculpati, neexistand raport de cauzalitate intre prejudiciul creat si fapta ulterioara a inculpatului I.C. de a incerca zadarnicirea urmaririi penale.

In consecinta, recursul a fost admis numai cu privire la gresita obligare a inculpatului I.C. la plata despagubirilor catre partile civile B.F. si Casa de Asigurari de Sanatate Mures.