In motivarea cererii s-a aratat ca paratul a fost salariatul reclamantei in functia de inginer con structii civile si industriale. Prin actul aditional la contractul individual de munca paratul s-a obligat ca pe o perioada de 5 ani sa nu denunte unilateral acest contract, in schimbul unei prime de fidelitate de 500 lei lunar.
In cazul nerespectarii obligatiei de fidelitate s-a prevazut restituirea sumelor platite cu titlu de prima de fidelitate.
La d ata de 28.08.2017 paratul si-a depus cererea de demisie, solicitand incetarea unilaterala a contractului de munca, sens in care a fost emisa Decizia nr. 488/19.09.2017.
Prin cerere reconventionala paratul a solicitat constatarea nulitatii absolute a clauzei de fidelitate cuprinse in art. 2 din Actul a ditional, cu privire la care reclamanta-parata a invocat exceptia prescriptiei extinctive.
Prin Sentinta civila nr. 4773/04.12.2018, Tribunalul Arges a respins cererea de chemare in judecata ca nefondata si cererea reconventionala ca fiind prescris dreptul la actiune .
Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca paratul-reclamant a invocat nulitate a absoluta a unei clauze care este supusa unui termen de prescriptie, prevazut de art. 268 alin. 1 lit. d) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), iar pe fond a apreciat ca intelegerea partilor privind restituirea unei sume de catre salariat este contrara dispozitiilor art. 169 alin. 2 din acelasi cod, potrivit carora orice retinere in favoarea angajatorului tre buie sa rezulte dintr-o hotarare judecatoreasca, clauza penala fiind contrara acestor dispozitii imperative.
Clauza penala este contrara si principiului dreptului la munca si libertatii muncii.
Impotriva sentintei a formulat apel reclamanta, pentru motive de nelegalitate in dezvoltarea carora a aratat, in esenta, ca instanta de fond a facut o apreciere gresita asupra clauzei cuprinse in actul aditional privitoare la obligatia de fidelitate a paratului, precum si la obligatia acestuia de a restitui sumele primite cu titlu de prima de fidelitate.
Instanta de fond a facut o aplicare gresita si asupra dispozitiilor art. 453 Cod procedura civila, atunci cand a obligat doar apelanta la plata cheltuielilor de judecata, desi a respins cererea reconventionala.
Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.
Analizand apelul in limita motivului invocat si a apararilor formulate prin intampinare, se apreciaza ca nefondat, pentru argumentele ce urmeaza:
Prin actul aditional nr. 116/22.08.2014, paratul, care a indeplinit functia de inginer constructii civile si industriale in cadrul reclamantei, si-a asumat obligatia ca pe o perioada de 5 ani de la semnarea actului aditional sa nu denunte unilatera l acest contract, pentru fidelitatea sa angajatoarea obligandu-se la plata unei sume de 500 lei lunar.
In cazul neresepctarii clauzei, s-a prevazut obligatia restituirii primei de fidelitate.
Paratul prin cererea reconventionala a invocat nulitatea absoluta a clauzei pentru argumentul incalcarii principiului libertatii muncii. Des i cererea reconventionala a fost respinsa ca fiind prescris dreptul material la actiune, legalitatea clauzei penale se poate analiza fara desfiintarea actului, fiindca o astfel de analiza este necesara, clauza reprezentand temeiul juridic al obligatiei de restituire a primelor de fidelitate.
Legalitatea clauzei trebuie sa fie analizata in raport de dispozitiile art. 81 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), potrivit caruia prin vointa unilaterala a salariatului, fara nicio motivare, angajatorul este obligat sa constate incetarea unilaterala a contractului individual de munca .
Prevederea in sensul ca o anumita perioada de timp salariatul renunta la dreptul de denuntare unilaterala a contractului individual de munca este contrara dispozitiilor art. 81 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), care au fost reglementate de catre legiuitor in baza principiului fundamental al libertatii muncii, in sensul ca orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze, nicio persoana nu poate sa fie obligata sa munceasca intr-un anumit loc de munca sau intr-o anumita profesie, oricare ar fi aceasta, potrivit art. 3 alin. 1- 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Libertatea muncii este reglementata ca un drept fundamental in Constitutia Romaniei, cu privire la care tit u larul nu poate sa faca acte de dispozitie, in sensul renuntarii, fie si pentru o perioada limitata in timp .
Renuntarea paratului la dreptul de a denunta unilateral contractul individual de munca, respectiv la dreptul de a alege sa munceas ca intr-un anumit loc sau intr-o anumita profesie, este contrara principiului fundamental, motiv pentru care obligatia inscrisa in actul aditional la contractul individual de munca a fost inlaturata in mod corect de catre instanta de fond prin solutia pronuntata.
Partile erau libere sa negocieze in contractul individual de munca clauze specifice, precum acelea prevazute de art. 20 alin. 2 lit. a) - d) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in cadrul carora nu se regaseste clauza de fidelitate, in sensul nedenuntarii unilaterale a contractului individual de munca .
In cadrul art. 20 alin. 2 lit. a) - d) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) sunt prevazute clauzele de neconcurenta, de mobilitate si confidentialitate, care au un alt continut decat acela referitor la dreptul salariatului de a-si alege un alt loc de munca sau o alta profesie.
Inlaturandu-se clauza de ``fidelitate`` pentru argumentele evocate, paratul nu putea sa fie obligat la restituirea sumei cu titlu de prima de fidelitate, nemaiexistand temei juridic in baza caruia sa existe obligatia de restituire .
Ultimul motiv de apel se refera la incalcarea dispozitiilor art. 453 Cod procedura civila referitoare la plata cheltuielilor de judecata .
Pentru plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond a avut in vedere culpa procesuala a reclamantei, care a avut initiativa declansarii procedurii judiciare si pentru aceasta initiativa paratul a fost nevoit sa efectueze cheltuieli de judecata .
Potrivit art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, cand cererea de chemare in judecata a fost admisa numai in parte sau cand au fost admise, respectiv respinse, atat cererea principala, cat si cererea reconventionala, instanta va aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de judecata, putand sa dispuna compensarea lor, in raport de solutia pronuntata.
Instanta de fond a respins cererea reconventionala fara sa cerceteze fondul, insa a inlaturat efectele clauzei din actul aditional, retinand in sarcina reclamantei o culpa procesuala, fiindca a solicitat obligarea paratului la restituirea unor sume fara temei juridic.
Aprecierea instantei, de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata a fost una corecta si bazata pe culpa sa procesuala, in sensul art. 453 Cod procedura civila.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 480 Cod procedura civila, se va respinge apelul ca nefondat si pentru culpa procesuala, in baza art. 453 din acelasi cod, apelanta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.M.C. F. SA, cu sediul in Pitesti, 115, jud. Arges, impotriva Sentintei civile nr. 4773 dfin 04 decembrie 2018, pronuntata de Tribunalul Arges, in Dosarul nr. x, intimat fiind paratul L. aLIN C., domiciliat in Pitesti, jud. Arges.
Obliga apelantul la 400 lei cheltuieli de judecata intimatului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 20 m ai 2019, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I civila.