Actiune in raspundere patrimoniala; calculul duratei efective a concediului de odihna anual; cuantumul sumei de restituit in ipoteza incetarii contractului de munca

Conform Deciziei in interesul legii nr. 9/2020, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 470, art. 478 alin. (2) si ale art. 479 alin. (2) din Codul de procedura civila, trebuie interpretate si aplicate in sensul ca in notiunea de probe noi ce pot fi propuse si incuviintate in faza apelului se includ atat probele propuse in fata primei instante prin cererea de chemare in judecata sau intampinare, cat si acelea care nu au fost propuse in fata primei instante sau au fost propuse tardiv, iar in privinta lor prima instanta de fond a constatat decaderea.

Lipseste orice temei factual si legal pentru obligarea paratului la plata unei sume peste valoarea incasata de la angajator, in sensul acordarii indemnizatiei brute asa cum solicita apelanta. Plata corelativa de catre angajator a obligatiilor fiscale, in sens larg, nu modifica raportul juridic stabilit cu salariatul, legea punand la dispozitia celui dintai mijloacele legale pentru compensarea platilor efectuate. Recuperarea contributiilor achitate catre bugetul statului sub forma de CAS si CASS , somaj se va face de catre reclamanta prin declaratii rectificative, astfel ca instanta nu poate obliga paratul, in acest cadru procesual, la restituirea sumelor platite cu acest titlu .

Prin sentinta civila nr. 1096/07.09.2020, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. S. S.A. in contradictoriu cu paratul X.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine urmatoarele:

Paratul X a fost salariatul SC ``S.`` SA, astfel cum rezulta din contractul individual de munca nr. 2378/09.10.2007. La data de 11.10.2017 a incetat contractul individual de munca al paratului, conform deciziei nr. 312/04.10.2017.

Art. 145 alin. 2 Codul muncii statueaza ca durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile. Dreptul la concediul de odihna este de natura contractuala, fiind fundamentat pe contractul individual de munca care, in speta de fata, este prevazut la lit. I cu o durata de 21 de zile .

Intr-adevar, art. 256 alin. 1 Codul Muncii prevede ca salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.

Insa, intrucat sarcina probei apartine reclamantei, in baza art. 287 Codul muncii si aceasta nu a dovedit ca i-a platit paratului indemnizatia concediului de odihna aferent anului 2017 si ca suma platita pentru concediu de odihna este 1136 lei, prin depunerea la dosarul cauzei a statului de plata semnat de salariat sau a unui inscris care sa ateste ca plata s-a efectuat prin virament in contul bancar al paratului, instanta respinge cererea reclamantei SC ``S.`` SA privind obligarea paratului X la plata sumei de 1136 lei, reprezentand drepturi salariale necuvenite.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta SC ``S.`` SA, considerand-o nelegala si netemeinica.

In sustinerea apelului, dupa reluarea situatiei de fapt, apelanta sustine ca indemnizatia de concediu a fost virata salariatului in cont, sub forma de avans si lichidare, potrivit solicitarii facute de acesta in cererea de concediu. Angajatorul a efectuat retinerile lunare care de asemenea au profitat salariatului, prin plata CAS, asigurare de sanatate, somaj si impozit, iar diferentele de bani au fost platite salariatului pe card potrivit statelor de plata .

In concluzie, solicita admiterea apelului ca fiind temeinic si legal, modificarea sentintei instantei de fond, in sensul obligarii intimatului la plata drepturilor salariale necuvenite, in cuantum de 1136,00 lei.

Intimatul X nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta.

Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea constata urmatoarele:

Prin sentinta civila apelata s-a respins cererea formulata de reclamanta SC ``S.`` SA in contradictoriu cu paratul X prin care s-a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei de 1136 lei, reprezentand contravaloarea a 14 de zile concediul de odihna necuvenit in anul 2017.

In respingerea acestor pretentii, prima instanta a retinut ca parata-apelanta nu a depus la dosarul cauzei statul de plata a contravalorii a indemnizatiei pentru concediul de odihna efectuat in anul 2017, semnat de parat, ce ar fi fost un inscris elocvent pentru dovedirea temeiniciei solicitarilor reclamantei si nici ordinul de plata sau alt inscris care sa ateste ca plata s-a efectuat prin virament in contul bancar al paratului.

Intrucat solutia primei instante are la baza prioritar ratiuni probatorii, fata de caracterul obligatoriul al Deciziei in interesul legii nr. 9/2020, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 470, art. 478 alin. (2) si ale art. 479 alin. (2) din Codul de procedura civila, trebuie interpretate si aplicate in sensul ca in notiunea de probe noi ce pot fi propuse si incuviintate in faza apelului se includ atat probele propuse in fata primei instante prin cererea de chemare in judecata sau intampinare, cat si acelea care nu au fost propuse in fata primei instante sau au fost propuse tardiv, iar in privinta lor prima instanta de fond a constatat decaderea.

Devolutiunea in apel nu a operat cu privire la situatia de fapt, care a fost pe deplin stabilita de prima instanta, in sensul ca paratul X a fost salariatul SC ``S.`` SA, in baza contractului individual de munca nr. 2378/09.10.2007, care a incetat la data de 11.10.2017 prin decizia nr. 312/04.10.2017.

Potrivit art. 256 C. muncii, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Or, asa cum a retinut si prima instanta, durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

In aceste limite, apelanta a depus, in apel, la dosarul cauzei, extras cont operatiuni bancare mai si iunie 2017- virari card, extras ce se coroboreaza cu datele ce rezulta din fluturasii de salariu pe numele paratului X pe lunile mai 2017 si respectiv iunie 2017. Din aceste din urma inscrisuri rezulta ca in luna mai 2017 paratul a avut 176 ore de concediu, valoarea bruta a indemnizatiei fiind de 1776 lei, iar in luna iunie 2017, 16 ore, valoarea bruta a indemnizatiei fiind de 167 lei. In consecinta, in luna mai si iunie 2017 paratul a beneficiat de 24 de zile de concediu de odihna (176+16= 192 ore :8 ore=24). Prin decizia nr. 312/04.10/2017 emisa de angajator s-a dispus incetarea, incepand cu data de 11.10.2017, a contractului individual de munca al salariatului X in temeiul art. 61 lit. a si art. 248 C.muncii, intrucat din data de 06.08.2017 absenteaza nemotivat de la serviciu . Din fluturasii de salariu depusi la dosar rezulta ca salariatul nu a mai prestat munca ulterior lunii mai 2017. Potrivit art. 16 alin. 6 C. muncii, absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca . Avand in vedere ca dreptul la concediu de odihna se acorda proportional cu perioada de timp in care s-a prestat munca, rezulta ca pentru anul 2017 salariatul era indreptatit la 10 zile concediu odihna ``24 zile/12 luni = 2 zile /luna x 5 luni activitate prestata= 10 zile).

In consecinta, salariatul a incasat de la angajator in mod necuvenit indemnizatia aferenta unui numar de 14 zile de concediu de odihna (24-10 =14 zile) fiind tinut legal sa restituie suma efectiv incasata cu titlu de indemnizatie pentru aceste zile . In ceea ce priveste calculul cuantumului sumei datorate, se retine ca pentru 176 ore de concediu reprezentand 22 zile valoarea bruta a indemnizatiei acordata de angajator a fost de 1776 lei, iar valoarea neta de 1311 lei. Pentru 2 zile concediu de odihna in luna iunie 2017 valoarea bruta a indemnizatiei a fost de 167 lei, venitul net fiind de 140 lei. In consecinta pentru 12 zile concediu de odihna necuvenit. In consecinta, instanta are in vedere faptul ca din insumarea sumelor inscrise pe cele doua state de plata - mai 2017 si iunie 2017 - rezulta ca paratul a primit in total suma de 855 lei net pentru 14 de zile de concediu de odihna necuvenit (1311 lei: 22 =59,9 lei/zi x 12 = 715 lei) + 140 lei (2 zile iunie 2017).

Lipseste orice temei factual si legal pentru obligarea paratului la plata unei sume peste valoarea incasata de la angajator, in sensul acordarii indemnizatiei brute asa cum solicita apelanta. Plata corelativa de catre angajator a obligatiilor fiscale, in sens larg, nu modifica raportul juridic stabilit cu salariatul, legea punand la dispozitia celui dintai mijloacele legale pentru compensarea platilor efectuate. Recuperarea contributiilor achitate catre bugetul statului sub forma de CAS si CASS, somaj se va face de catre reclamanta prin declaratii rectificative, astfel ca instanta nu poate obliga paratul, in acest cadru procesual, la restituirea sumelor platite cu acest titlu .

In consecinta, in raport de limitele stipulate de dispozitiile art. 256 C. muncii admitandu-se apelul formulat de apelanta-reclamanta SC ``S.`` SA, Curtea de Apel admite in parte actiunea si, in limitele prevazute de art. 256 C.muncii, obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 855 lei reprezentand contravaloarea a 12 zile concediu efectuat necuvenit aferent anului 2017.