Drept procesual civil. Efectul devolutiv al apelului reglementat de Codul de procedura civila

Codul de procedura civila reglementeaza efectul devolutiv al apelului in art. 476, stabilind ca: ``(1) Apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt, cat si in drept . (2) In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta``.

In speta, tribunalul nu a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinand ca apelantii nu au formulat vreo critica vizand chestiunea prescriptiei, apelul aparand nemotivat pentru aceasta parte a sentintei, pentru care ar fi incidente dispozitiile art. 477 alin. (1) C.proc.civ.

Instanta de secund control judiciar constata ca aceasta aplicare a prevederilor procedurale vizand efectul devolutiv al apelului este gresita, in conditiile in care - in puterea regulii instituite in alineatul (2) al art. 476 - tribunalul era tinut a examina si a se pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, pe baza celor invocate la prima instanta. Se observa ca in declaratia de apel se solicita expres admiterea exceptiei, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata, ceea ce atrage - potrivit art. 477 alin. (1) - necesitatea pronuntarii instantei de apel cu privire la exceptie .