Inselaciune. Art. 215 Codul penal Prezentarea de date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia. Art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990. Incadrare juridica

Faptele administratorului unei societati comerciale, de a falsifica documente ale societatii si, pe baza acestora, de a obtine un credit, pe care in lipsa documentelor falsificate nu l-ar fi obtinut si pe care nu l-a rambursat, se incadreaza in prevederile art. 290 Codul penal referitoare la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata si in cele ale art. 215 Codul penal privind infractiunea de inselaciune, iar nu in prevederile art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990 in care este incriminata, intre altele, fapta administratorului societatii comerciale, care prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia.

***

Prin sentinta penala nr. 161 din 21 iunie 2005, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul G.M., intre altele, pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 215 alin. (2), (3) si (5) Codul penal si art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41-42 C. pen.

Instanta a retinut ca inculpatul, in calitate de administrator al societatii comerciale S., pentru a obtine un credit de 3 miliarde de lei, a falsificat bilantul societatii comerciale pe anul 1998 si balanta de verificare a acesteia pentru luna mai 1999, la 12 iulie 1999 obtinand creditul de 3 miliarde de lei.

In prima instanta, inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei, din infractiunea prevazuta in art. 215 alin. (2), (3) si (5) Codul penal in infractiunea prevazuta in art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata.

Cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei a fost apreciata ca neintemeiata, intrucat art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, prevede ca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii care prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date . Or, constata prima instanta, fapta inculpatului de a prezenta, in dosarul de creditare, acte contabile falsificate fara de care banca nu i-ar fi acordat creditul de 3 miliarde de lei solicitat, prin aceste mijloace frauduloase inculpatul inducand in eroare banca, constituie infractiunea de inselaciune, iar nu o prezentare, cu rea-credinta, a unor date neadevarate cu privire la conditiile economice ale societatii al carei administrator era.

Impotriva sentintei penale inculpatul a declarat apel cu privire la incadrarea juridica, sustinand, intre altele, ca fapta savarsita constituie infractiunea prevazuta in art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, si nu cea de inselaciune prevazuta in art. 215 C. pen., iar daca se retine infractiunea de inselaciune, aceasta nu imbraca forma agravata prevazuta in art. 215 alin. (5) C. pen.

Prin decizia penala nr. 27 din 16 februarie 2006, Curtea de Apel Constanta a respins apelul inculpatului.

Instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, constituie infractiune fapta fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societatii care prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date .

Infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 Codul penal consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba .

Din examinarea celor doua texte de incriminare rezulta ca infractiunea prevazuta in art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, consta numai in prezentarea, cu rea-credinta, a datelor falsificate, in prospectele, rapoartele ori comunicarile adresate publicului. Astfel, pe langa imprejurarea ca termenul de �public�, in interpretarea acestui text, nu se identifica cu termenul �public� din art. 145 C. pen., actiunea inculpatului nu a constat numai in aceasta; el a intocmit personal documentele cu date fictive, le-a depus in dosarul de creditare, a obtinut injust folosul material pe care, in lipsa acestora, nu reusea sa-l obtina, prejudiciind partea civila - banca - si, cu ocazia derularii creditului, nu a facut nici un demers pentru rambursare. Fapta inculpatului, de inducere in eroare a partii civile, a fost savarsita cu intentie, in folosul societatii sale, implicit al sau, si a avut ca rezultat producerea unei pagube de 3 miliarde de lei, echivalentul creditului obtinut in mod fraudulos.

Prin urmare, retine instanta de apel, activitatea infractionala desfasurata de inculpat cu ocazia incheierii conventiei de creditare cu partea civila si, ulterior, pe parcursul derularii acesteia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 C. pen.

In aceeasi decizie, instanta de prim control judiciar mentioneaza ca la incadrarea juridica a faptei se tine seama de prejudiciul produs de inculpat si care este stabilit in raport cu valoarea creditului obtinut prin mijloace nelegale, fara dobanzi sau alte penalitati. Cum valoarea creditului obtinut de inculpat este de 3 miliarde de lei, nu se poate inlatura forma agravata prevazuta in art. 215 alin. (5) C. pen.

Recursul declarat de inculpat, pentru aceleasi motive ca si cele invocate in apel, este nefondat.

Infractiunea prevazuta in art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, are ca obiect juridic special relatiile sociale in legatura cu cunoasterea, in general, de catre public - persoane privite nedeterminat, generic - a datelor si informatiilor referitoare la societatile comerciale - constituirea si conditiile economice ale acestora.

In cauza, inculpatul a savarsit infractiunea mijloc - falsul in inscrisuri sub semnatura privata - pentru a realiza conditiile savarsirii infractiunii scop - inselaciunea, ceea ce excede simpla inducere in eroare a publicului in legatura cu conditiile economice ale societatii.

De altfel, corect au statuat cele doua instante ca o anumita institutie bancara nu constituie �public�, in sensul art. 271 pct. 1 din Legea 31/1990, republicata, ca respectivele inscrisuri false nu aveau o destinatie generala, nu se adresau �publicului� in general, ci erau destinate unei numite institutii bancare si ca, prin prezentarea acestora, nu se urmarea un scop general, de informare nereala, ci un scop precis, si anume inducerea in eroare a institutiei bancare pentru obtinerea unui credit, prin eludarea unor conditii cunoscute inculpatului din derularea unor contracte anterioare.

Modul concret de concepere si executare a activitatii infractionale releva intentia inculpatului de inducere in eroare a institutiei bancare, respectiv intentia directa in acceptiunea art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

In raport cu prevederile art. 146 C. pen., care stabileste ca prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 ROL, precum si cu cuantumul prejudiciului cauzat institutiei bancare, cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei este neintemeiata.

Fata de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins.