Functionar public. Sanctiune disciplinara. Incetarea raporturilor de serviciu. Destituire din functia publica. Actul de destituire. Conditii. Nulitate

Destituirea din functia publica se poate face pentru motive imputabile functionarului public, ca sanctiune disciplinara, in baza art.84 alin.(1) lit.d) si art.84 alin.(5) lit.a) din Legea 188/1999.

Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la forma si continutul actului de destituire din functia publica, ca sanctiune disciplinara, astfel ca, avand in vedere prevederile art.93 din lege, se face aplicarea dispozitiilor art.268 alin.(2) din Codul muncii.

In speta, prin ordinul contestat, reclamantul a fost �eliberat� din functia publica de director general, in baza art.61 lit.d) si art.64 alin.(1) din Codul muncii � referitoare la concedierea pentru faptul ca salariatul nu corespunde profesional.
Curtea a retinut ca intentia reala a autoritatii emitente a ordinului a fost de destituire din functie a reclamantului, ca sanctiune disciplinara, ordinul contestat fiind nul, intrucat nu cuprinde mentiunile, prevazute, sub sanctiunea nulitatii absolute, de art.268 alin.(2) din Codul muncii, si anume: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

***

Prin actiunea inregistrata la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat in judecata Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, solicitand anularea Ordinului nr.443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea in functia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea paratului la plata diferentei de salariu, precum si plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca, prin ordinul atacat a fost eliberat din functia de conducere detinuta pentru nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, reglementate de O.U.G. nr.60/2001 si Ordinul ministrului transporturilor nr.2006/2002, fara a se indica concret care dispozitii au fost incalcate.

Mai sustine reclamantul ca masura este abuziva, intrucat s-au invocat prevederile Codului muncii referitoare la concedierea salariatului, sanctiunea aplicata fiind disproportionata in raport cu fapta retinuta in sarcina sa, ca la data emiterii ordinului se afla in concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru .

Curtea de Apel Alba Iulia � Sectia comerciala si de contencios administrativ prin sentinta civila nr.221 din 19 noiembrie 2004 a respins actiunea .

Instanta a retinut ca reclamantul se face vinovat de faptul ca nu a dispus efectuarea achizitiilor necesare spitalului, prin licitatie, conform O.U.G. nr.60/2001; ca nu era necesar sa i se acorde preaviz deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din functia de conducere si reincadrat in functia de executie detinuta anterior; ca sustinerea privitoare la faptul ca se afla in concediu medical nu este fondata, intrucat reclamantul nu a fost concediat din unitate ci doar eliberat din functia de conducere; ca ordinul atacat a fost legal semnat de secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegatie de la ministru .

Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul, sustinand ca Bursa Romana de Marfuri, prin adresa din data de 17 februarie 2003 a precizat ca organizeaza proceduri de achizitii pentru marfuri cu o valoare minima de peste 40.000 Euro, ca nu exista fisa postului, ca a fost o concediere si nu o eliberare din functie.

Recursul este fondat.

La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr.443 emis de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Ladariu Petru, director general al Spitalului C.F.R. Simeria a fost eliberat din functie, prevazandu-se ca urmeaza a fi incadrat pe postul detinut anterior.

In cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art.61 lit.d) si de art.64 alin.1 din Codul Muncii, care se refera la concedierea pentru necorespundere profesionala.

Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, conform O.U.G. nr.60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului in calitate de director general, nu erau reglementate de Codul Muncii, ci de dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Prin ordin, in mod nelegal cu fost invocate ca temei de drept dispozitiile art.61 lit.d) si dispozitiile art.64 alin.1 din Codul Muncii.
In dispozitivul ordinului s-a prevazut ca reclamantul �se elibereaza din functie�.

Eliberarea din functie este prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.c) din Legea 188/1999, iar in conformitate cu art.84 alin.4 al legii, eliberarea din functie se dispune pentru motive neimputabile functionarului public in cazurile limitativ prevazute la lit.a) � f) ale textului precizat.

Intrucat actul atacat nu cuprinde aceste mentiuni, este nelegal.

Avand in vedere motivul imputat recurentului, rezulta ca intentia reala a autoritatii publice a fost aceea de destituire din functia publica a reclamantului, situatie prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.d) din Legea 188/1999, cu referire la art.84 alin.5 lit.a) din lege, care reglementeaza destituirea din functia publica pentru motive imputabile functionarului, ca sanctiune disciplinara, aplicata pentru savarsirea unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave (incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri).

Potrivit art.93 din Legea 188/1999, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Intrucat Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la actul de destituire, in considerarea dispozitiilor art.93 din Legea 188/ 1999, se vor aplica dispozitiile art.268 din Codul Muncii.

Art.268 alin.2 lit.a) � f) din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta necuprinderea in actul de inlaturare din munca a urmatoarelor mentiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Intrucat ordinul atacat nu cuprinde aceste mentiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care actiunea reclamantului se impune a fi admisa.

Asa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinta atacata, se va anula ordinul atacat si conform art.89 alin.2 din Legea 188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului in functia publica din care a fost destituit.

Potrivit art.89 alin.1 din Lege, paratul va fi obligat sa-i plateasca reclamantului o despagubire egala cu diferenta dintre salariile indexate, majorate si recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru functia de director general si salariile pe care acesta le-a incasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in functia respectiva.

Capatul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi insa respins, intrucat legislatia speciala, mai sus expusa, permite acordarea daunelor precizate in art.89 alin.1 din Legea 188/1999.

Recursul urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta atacata si, pe fond, admisa, in parte, actiunea formulata de reclamantul L.P.